Premiul pentru Tincuţa Horonceanu-Bernevic - Bacău
Tincuţa Horonceanu-Bernevic - Bacău
Sedinta din 2 martie 2002 s-a bucurat de un nou sediu de desfasurare, una din salile calduroase ale Complexului Muzeal Iulian Antonescu din Bacau.
Lectura propusa de Tincuţa Horonceanu-Bernevic a fost din domeniul
prozei scurte.
"NUIELUSA DE ALUN"
si
"TAXIMETRISTUL"
Discutiile pe subiect au fost incitante. Inca sunt retineri. Lucrarile prezentate au primit deja premii in diverse concursuri literare, ceea ce inseamna ca autoarea se bucura de o unanima apreciere.
Comentarii
Aproape jumatate din participanti au avut initiativa de a comenta textele propuse. Tincuta, era cunoscuta ca poeta, ori textele prezentate erau de proza, o noua si interesanta tenta de manifestare. Calea autoarei, se pare, este larg deschisa si in acest domeniu de creatie. Framintarile ei vor prinde viata si valoare din ce in ce mai mult.
"TAXIMETRISTUL"
O mamă cu un bebeluş în braţe nu se gândeşte niciodată la ea. Totdeauna pruncul are prioritate. O voce interioară îi şopteşte toate dorinţele puiului de lângă ea. Nu sunt necesare cuvintele. Scâncetele devin o simfonie.
Serafina şi-a dat seama de acest lucru încă din ziua când a născut-o pe Runa. Fetiţa venită pe lume către seară, într-o clinică privată, a privit-o cu ochi veseli şi între ele s-a instalat o înţelegere mutuală. Fetiţa folosea tonuri diferite pentru mâncare, pentru scutec, pentru somn. Serafina devenise expertă în scurt timp. O purtase nouă luni în pântece, fără probleme, născuse fără mari chinuri şi se aştepta să o crească la fel.
Miron, soţul ei, le privea încântat pe amândouă. Era o poveste de iubire teribilă. După trei luni de gângureală fericită, înţelegerea dintre ele s-a rupt. Miron dispăruse din peisaj şi luase drumul Afghanistanului. Fetiţei îi lipsea vocea lui puternică ce-i cânta, seară de seară, despre un ursuleţ care mânca miere din borcan şi a fost înţepat de o albină. Urmărea cu ochi mari şirul de dinţi albi ai tatălui ei, umbriţi de mustaţa stufoasă. Oricât a încercat Serafina să-i imite vocea lui Miron, fetiţa nu se calma. Serafina avea o voce caldă şi rotundă ca o lună plină. Dar nu era suficient ca s-o liniştească pe fetiţa care, noapte de noapte, urla cu degeţelul în gură, arătându-i că-i cresc primii dinţişori.
După şapte nopţi de plâns, Serafinei îi veni o idee. Sună la o companie de taxi şi în zece minute, cu fetiţa înfofolită în braţe, ieşi în noapte.
Taximetristul îi deschise uşa şi o întrebă cu voce gravă ce are fetiţa.
- Îi cresc dinţii!
- Mergeţi la urgenţă?
- Nu!
- Vă duc la gară?
- Nu!
- Atunci unde?
- Oriunde!
Taximetristul făcu ochii mari. Nu i se mai întâmplase să fie chemat la două noaptea să plimbe pe cineva.
- Aveţi un traseu anume?
- Nu! Plimbaţi-ne!
- Costă cam mult plimbarea!
Maşina porni lin, cu muzică în surdină şi Runa adormi dusă în braţele mamei. Se învârtiră în jurul parcului, trecură de două ori prin faţa Poliţiei, pe la stadion şi taximetristul, privind în oglinda retrovizoare, o întrebă, în şoaptă:
- Mai mergem?
Serafina dormea cu fetiţa în braţe. Taximetristul opri aparatul de taxat, anunţă că iese din cursă şi duse maşina într-o parcare. Întoarse capul. Femeia dormind liniştită îl făcuse să suspine. Părea atât de frumoasă, ca o fetiţă mai mare. Îi fu milă să o trezească aşa că aşteptă. Muzica îl ţinu treaz până la cinci dimineaţa, când, Serafina deschise ochii speriată. El o privi râzând.
- V-a priit călătoria?
- Doamne, ce mult a trecut. De ce nu mai mergem? întrebă speriată femeia.
- Nu avea rost să consumăm benzina degeaba!
Fetiţa nu se trezi nici când ajunsese în faţa blocului. Serafina plăti şi-i mulţumi din nou taximetristului. Indicativul său era 45. Oricând avea nevoie. Runa dormi liniştită până la opt dimineaţa. Seara următoare o apucă iarăşi durerea de dinţi. Şi Serafina sună la compania Elis. Toată lumea ştia că taxiurile erau ale lui Vasile Buruiană. El avea cei mai corecţi taximetrişti din tot oraşul. Maşina cu indicativul 45 opri în faţa blocului la 1 şi 37 de minute. Fetiţa se linişti după cinci minute, iar dialogul se reduse doar la :
- Ne plimbăm?
- Ne plimbăm!
S-au plimbat zece nopţi în şir, iar taximetristului Vladimir îi bătea inima mai repede, în fiecare noapte, când oprea pe străduţa Serafinei. Imaginea femeii cu chip de fetiţă, purtând pruncul la piept, trezea în el sentimente aproape materne.
Ar fi vrut s-o ţină uneori în braţe, ca pe un bebeluş, dar copilul adormit îi aducea aminte că ea este femeia altuia.
După ce dinţişorii au erupt, Serafina nu a mai sunat după taxi. Dormea liniştită alături de fetiţa ei, cu gândul la Miron, care se va întoarce în curând.
Doar Vladimir nu-şi găsea liniştea. Aproape în fiecare seară, după 12 noaptea, trecea uşor ca o umbră, cu farurile stinse, prin faţa blocului, doar, doar, o va vedea pe Serafina cu fetiţa în braţe. Dar ea nu era nicăieri. O urmă de tristeţe amară îi umbri chipul. Parcă pierduse pe cineva drag.
După alte două luni veni comanda mult aşteptată. Şi-o închipui pe Serafina dormind obosită, cu ghemotocul în braţe, plăcerea pe care-o avea la vederea chipului ei. Se simţi înfiorat când coti pe străduţa îngustă. Vladimir nu ştia că va avea cea mai grea cursă din cariera lui.
În maşină urcă Miron cu fetiţa în braţe!
Tincuţa Horonceanu Bernevic
- Autoarea volumelor de poezie:
- Vitrina în care dorm mirii , Editura Fundaţiei Culturale Cancicov, Bacău, 2002;
- Poezii pentru Tudorel (carte de colorat), Editura Casa Scriitorilor, Bacău, 2006;
_ Premii obţinute
- Premiul I la Festivalul Concurs de Poezie „Avangarda XXII Bacău”, 2001;
- Premiul al-II-lea la Concursul „Vara visurilor mele”, Bucureşti ,2005, poezie;
- Menţiune la Festivalul Moştenirea Văcăreştilor, Tîrgovişte, 2001, poezie;
- Premiul al- III-lea la Festivalul George Bacovia, Bacău, 2000, poezie
- Menţiune la concursul „Visul”, 2007, proză scurtă;
- Premiul I la Concursul „Dumitru Mitrană”, Călimăneşti, Vâlcea, 2007, proză;
- Premiul I la Concursul „Dimitrie Bolintineanu”, Bolintin Vale, 2007, proză;