Iordan Aioanei

Curriculum vitae

Subsemnatul Aioanei Iordan, domiciliat în municipiul Bacău, str.9

Mai, bloc 3, scara A, apartament 12, posedând BI seria DH, nr.646693,eli-

berat de poliţia Bacău la data de 29.09.1988, născut la data de 16.05.1940,

în comuna Mirosloveşti, judeţul Iaşi, din părinţi agricultori, tata Costache

şi mama Raruca Aioanei.

Am copilărit în comuna natală, unde la vârstă fragedă am rămas orfan

de ambii părinţi, tata dispărut pe front în timpul războiului, iar mama a dece-

dat în timpul foametei din anii 1946-47, urmare cărui fapt am fost trimis la

un cămin de copii şcolari în oraşul Fălticeni, judeţul Suceava.

Am urmat şcoala elementară în acelaşi oraş, iar în anul 1957 am dat exa-

menul pentru traptă la Liceul “Nicu Gane”, la sfârşitul căruia, îmbolnăvindu-mă

am fost transferat la sanatoriul balnear Agigea, judeţul Constanţa.

Intre anii 1958 şi 1962 am urmat Liceul Economic din Constanţa.

In această perioadă am avut o foarte bună profesoară de limba română,

în persoana D-nei Jean Elena(soră cu marele actor Jean Constantin). Fiind

ea însăşi pasionată de literatură, organiza periodic întreceri pe teme literare

la concursul “Cine ştie câştigă”, unde de cele mai multe ori ieşeam învingă-

tor, împreună cu un alt coleg Diaconu Nicolae, care ulterior a avut şi el pre-

ocupări literare. Din acea perioadă datează şi primele încercări poetice pe

care le trimiteam la ziarul local “Dobrogea Nouă”.

După terminarea studiilor liceale în anul 1962 am rămas în municipiul

Constanţa, fiind repartizat la Staţiunea Palas Constanţa şi lucrând apoi la

DCA, O.N.T.Litoral –Deltă Mamaia şi Farmavet Constanţa în funcţia de

Revizor contabil pr.

Intre anii 1962 şi 1978 am frecventat cu asiduitate cenaclul literar

“Ovidius” din Constanţa, al cărui mentor spiritual la început a fost proza-

torul Marin Porumbescu, iar mai apoi Constantin Novac, aici formându-se

poeţii constănţeni Vasile Petre Fati, Ion Dragomir(originar de lângă muni-

cipiul Oneşti), Artur Porumboiu şi alţi poeţi, precum şi prozatorii Marin Po-

rumbescu, Eugen Lumezeanu, Ov.Dunăreanu,Marcel Păruş,Const.Novac etc.

Prima poezie publicată în revista “Tomis” s-a intitulat Treizeci de ani,

poezie pacifistă, dedicată împlinirii a 30 de ani de la terminarea războiului.

Debutul meu adevărat s-a produs la revista “Convorbiri Literare”din

Iaşi, în numărul din luna martie 1974, unde mi-au fost publicate poeziile:

Visuri crescum frumoase rodii, Aşteptam, Cândva, Fructele mării şi Toamna.

Însoţite de o caldă recomandare din partea poetului Ioanid Romanescu, care

mi-a fost îndrumător spiritual şi căruia i-am purtat o deosebită recunoştinţă.

Am mai publicat în revistele CRONICA, Bucovina Literară, Dialog,

Dacia Literară, Viaţa Politehnicii(din Iaşi), precum şi la revista ATENEU,

unde am publicat (cu sprijinul altui mentor spiritual în persoana căruia l-am

numit pe distinsul poet băcăuan Sergiu Adam) un număr apreciabil de poezii

de-a lungul anilor.

Mai menţionez că am mai publicat poezii în diferite ziare, precum şi în

două culegeri colective ale Casei de creaţie de pe lângă Consiliul Culturii

Constanţa şi intitulate Impliniri solare şi Treizeci de trepte.

Editorial: primul volum de versuri “Fructele mării” a apărut în anul

2002, la editura Plumb, la Imprimeria Bacovia Bacău.

Al doilea volum “Inscrisuri pe o frunză”, apărut la aceiaşi editură în anul

2003;

Al treilea volum “Interior de floare” la editura “Casa scriitorilor” în

Anul 2004;

Al patrulea volum “Transparenţa clipei”, volum antologic, apărut la

Editura “Casa scriitorilor” în anul 2005;

2

Am mai publicat un volum de epigrame intitulat “Ţepi” la editura

“Casa scriitorilor” în anul 2006.

Ultimul volum de versuri intitulat “Tristeţea florii de cireş” a apărut

la Edit Plumb Bacău, în anul 2007.

Alte cenacluri frecventate, în afară de cenaclul “Ovidius” din Constanţa

au mai fost cenaclul “G.Bacovia” de pe lângă revista ATENEU , Avangarda

XXII şi cenaclul “Octavian VOICU” de pe lângă Editua “Casa Scriitorilor”

din Bacău.

Referinţe critice:Prof.Gr.Codrescu în revista ATENEU, V.Talpalaru în

Revista CRONICA, Emilian Marcu în revista CONVORBIRI LITERARE,

Gheorghe Neagu în revista OGLINDA LITERARĂ, Marius Chelaru în re-

vista CRONICA şi criticul literar Alex Ştefănescu comentează pe scurt vo-

lumul de versuri “Transparenţa clipei” în revista ROMÂNIA LITERARĂ

în numărul din 11-17.05.2005.

Din referinţe critice:

„Interior de floare” de Iordan Aioanei, Editura Casa Scriitorilor Bacău,

oferă în 90 de pagini, un florilegiu poetic structurat pe senzaţia trăirilor subli-

mate în metafore, ce străbat normalitatea unei existenţe comune. Cititorul poa-

te găsi multe reuşite poetice, cu acoperire emoţională consistentă.”

Gh.Neagu, Oglinda Literară, februarie 2005.

„Iordan Aioanei este autorul a trei plachete de versuri, număr modest spre

deosebire de-o constant-floricolă poetă contemporană, căreia conduraşii, liliacul

îi provoacă frisoane metafizice pe care le înghesuie liricoidali în cogeamite opu-

ri de două ori pe an. Revenind la autorul minunatei strofe:”Voi arborii aceştia

minunaţi,Cuiburi de păsări călătoare- Cât vă stă de bine-aliniaţi Cu creştetele

voastre-n soare”, el nu are vreun grup de encomiastici care-i compun zeci de

pagini de exerciţii retorice, nici nu păcăleşte(Doamne ştie cum)universitari care

să-l ducă de mânuţă lângă nume mari în prefeţe indigeste. Din această perspecti-

vă, d-nul Iordan Aioanei îmi devine aproape simpatic.”

V.Talpalaru, CRONICA – octombrie 2004.

„Evoluţia poeziei lui Iordan Aioanei va depinde, printre altele şi de puterea

de a renunţa la primele variante ale fiecărui text, ştiut fiind, după Blaga, că”în

artă spui mai mult atunci când nu spui totul”.

Gr,Codrescu, ATENEU – ianuarie 2005.

„Prin convertirea nostalgiilor în planul estetic al poeziei, Iordan Aioanei

reuşeşte să recupereze paradisurile pierdute şi să transgreseze pulsiunile clipei

în timpul etern al iubirii. La capăt de drum constaţi cu mare satisfacţie intelec-

tuală că poezia sa te ajută să te întâlneşti cu tine însuţi.”

Daniel Nicolescu, revista PLUMB – iunie 2007.

„Iordan Aioanei revine în atenţia cititorilor de poezie cu al şaselea volum

„Tristeţea florii de cireş”, Editura Plumb – 2007.

Autorul băcăuan se menţine în sfera aceluiaşi principiu poetic de la debut: un

neoromantism cu inflexiuni postmoderne, prin care eul creator îşi asumă un uni-

vers poetic marcat de nostalgia timpului trecut, de dulceaţa iubirii risipite ori

de frumuseţea „corolei de minuni a lumii”.

Autorul volumului „Tristeţea florii de cireş” a venit târziu la întâlnirea

cu Poezia, însă are o bună înzestrare pentru a face să circule seva autentică în

întregul ei organism prin frecventarea asiduă a slujitorilor ei credincioşi, precum

şi prin decantarea răbdătoare a expresiei în timp; astfel tot mai multe versuri vor

rămâne.”

Gr.Codrescu, ATENEU – noiembrie-decembrie 2007.

IORDAN AIOANEI.

POEME PROPUSE PENTRU ANTOLOGIA

ÎN CURS DE APARIŢIE:

SPRE DEOSEBIRE DE ALTĂDATĂ

Spre deosebire de altădată

Peste fruntea mea

Parcă-au trecut

Furtunile de nisip

Ale Arabiei.

Spre deosebire de altădată

Peste fruntea mea

Zbicită de vânt

Parcă-a trecut taifunul

De la Nagasaki.

Spre deosebire de altădată

Iubito, ştiu, tu m-ai uitat

Cum uiţi

Un geamantan

Într-o gară...

Spre deosebire de altădată

La pomul lăudat

Nu mă duc cu sacul,

Ci mă abţin

Mai de departe...

Spre deosebire de altădată

Eu mă preumblu

Printre înfocaţii suporteri –

Astăzi

Când are loc meciul

De adio...

Spre deosebire de altădată !

UN LUJER CU O FLOARE ZÂMBET

Ţărm sărutat de înfocatul val.

Ea mândră stă în mister glacial,

Oriental, subţire minaret –

Un lujer în vârf cu-o floare – zâmbet.

MIZA PE FERICIRE

Oricât am paria pe fericire

Nu putem miza

Pe-o alergare în zori

Fericirea noastră-i la ruletă:

Pentru a ieşi învingători

Tragem o dată, de două ori –

Mizăm de zece, de-o sută de ori

Până rămânem faliţi de fericire.

O fericire iluzorie

Plimbându-se aleatorie

Pe strada mare.

Te-am gustat arareori cu pipeta

Şi te-am pierdut

Cu prima ieşită-n cale:Margareta.

ÎN NOAPTEA

În noaptea aceasta

Plină de lopeţi de întuneric,

Mă arunc pe bulgării ei

Să sărut stelele...

AM S-AŞEZ ÎN TINE DOAR IUBIREA

Ascund în mine codrul şi pădurea.

Sămânţă de brad, sămânţă de tei –

Să nu te-ajungă vreodată securea,

Ascute-mă pe mine dacă vrei:

N-am să te tai şi n-am să te răpun –

Din zare-am să te mângâi cu privirea.

În cântece şi ode am să te pun:

Am s-aşez în tine doar iubirea !

O FĂRÂMĂ DE IUBIRE

Despachetează-mi sufletul

Să te pot privi

Cu ochiul amintirii.

Dar tu eşti atâta trup

Şi atâta tăcereÎncât aud cum se rup

Viscere.

Îmi duc umbra

Ca pe un steag al fericirii:

În dreptul inimii

Se va adăuga desigur

O fărâmă de iubire.

CĂLĂTORIA UNEI INTUIŢII

Suntem călătorii unei intuiţii

Înlăuntrul unei păsări de oţel.

În persistenţa luminii de iarnă

Ne-abandonăm unui destin-carusel.

În vama cuvintelor sparte

Ca nişte seminţe aruncate la-ntâmplare

Călătorii duc gânduri în boccele

Şi poate o nădejde de mult soare.

Un căţelandru îşi latră destinul

Nu se mai lasă dus de zgardă

Decembrie muşcă din zăpadă

Care deasupra începe să ardă.

Vom fi călătorii unei intuiţii

Înlăuntrul unei păsări de oţel

Ne prăbuşim frumoşi prin solstiţii

Într-un soare italic drept ţel.

Roma,27.12.2007.

PIETRE LĂCRIMÂND

Secundele bat toaca-n osuar de timp

Amurg strecoară-n noi

Subtil roşcate vulpi,

O clipă doar priviri

Ce nu se vor privi

Agaţă-n noi pecetea

Adâncă ca o taină.

Secundele bat toaca-n osuarul vremii –

Cântec orfic al trecerii prin timp

Ne strecurăm în arbori

În ierburi şi în pietre –

Pietre lăcrimând

De-atâtea treceri.

BÂNTUIT DE-UN CÂNTEC

Faleze bântuite de cântec de ghitară

Parfumu-ţi intim cheamă, începe să mă doară.

O, tot ce-ţi aparţine invidiam prea lesne:

Şi sâni rotunzi şi buze şi şolduri ce-ascund bezne.

În vis e-un cer al nopţii de care nu mă vindec –

Aud tristeţi ce ţipă, te cheamă într-un cântec.

Un albatros pe mare o, eu ce-am fost odată,

Zadarnic azi mai caut un nud zărit de fată.

ALERGIE

Tresar ori de câte ori mi-apari

Pe ecranul memoriei

Tânăr am pornit

La vânătoare de dragoste,

Dar imună la avansurile mele

Ai trecut nepăsătoare.

Am aşteptat să vii

În maşina timpului,

Dar n-ai vrut să te expui

Unui accident

Cauzat de-o alunecare

În dragoste.

Iordan Aioanei – Bacău