Embedded Files
CURRICULUM VITAE
DOINA IONEŢ
Doctorand în drept constituţional (după ani de exerciţiu ca educator, învăţător, profesor, din anul 2000 şi editor – Editura ANGEL'S – Bacău) Doina Ioneţ (n. 9.03. 1952) a debutat în literatură cu volumul de povestiri O VÂNÂTOARE CIUDATĂ. Alte cărţi : UŞARNICA (povestiri pentru copii), FLOAREA DE COLŢ, TEIUL SĂLBATIC, ÎNTR – O SINGURĂ NOAPTE, DINCOLO DE ZÂMBET, DRUMUL SPERANŢEI, PROCESUL, AMANTELE MELE (romane), BLESTEMUL LUI ŞTEFAN (teatru), CÂNTECUL MĂRII (versuri).
Referinţe
„… povestiri luminoase (n. n. volumul UŞARNICA), pline de farmec, cu o remarcabilă intuiţie a sufletului infantil ca şi a celui matur, cu atenţie asupra comportărilor, dispoziţiilor şi aspiraţiilor lor întro viziune poetică surâzătoare.
Cartea descoperă un univers viu, atrăgător, de care iei cunoştinţă cu surprindere şi simpatie ca de o lume fabuloasă şi totuşi reală, ce te invită să o cunoşti.
Este o literatură de calitate, fără nimic stânjenitor sau plictisitor, deşi cu un substrat educativ adânc. Nu mai vorbesc de limpezimea şi naturaleţea stilului, de unda de duioşie şi umor…
Al. Piru
… „ Pledoaria scriitoarei / - / pentru o lume morală este o excepţie astăzi când ne ameninţă primejdia desprinderii de spiritul matern al limbajului şi când opinia generală caută impulsul oricărei acţiuni umane, exclusiv în sfera sexuală, economică sau politică. Pierderea rădăcinilor pare să fie cel mai neliniştitor fenomen pe care–l trăieşte omul secolului XXI. Fuga de ţară (strămutarea) devine principiu de viaţă. Împotriva acestui modus vivendi, a receptivităţii crescânde la îndoctrinare, a ruperii de tradiţie şi a pierderii măsurii pledează Doina Ioneţ.
Petre Isachi
CÂNTECUL IUBIRII…
Marea
Este recunoscută
Mai întâi
De ţărm … ,
Apoi…
De oameni!
… Este iubită
de pescăruşi ,
Apoi…
De Cer!
Se pierde în
Firul de nisip…
Apoi…
În sufletul meu
Un val
Sângerează
Petale
De suflet
Se rupe
Din viaţă
Se sfarmă – n
Dor…
Iluzii de foc
Se transformă – n
Luceferi…
Pe umeri
de astru…
Fruntea
îmi plac
Aşteptând…
Clipele zboară
Cuvintele ard
Sufletul tace
Pierdut în hazard
Scânteie în noaptea
De albe – amintiri
Se stinge amurgul
Trecutei iubiri…
Într-un bob
De jăratec
Ivit
Pe buzele mării
În zori
… Dacă aş şterge hotarele
Şi ţi–aş netezi calea…
Dacă aş face să înflorească
Toate florile pe marginea
Drumurilor tale
Dacă aş face din pietre soră
Ca tu să păşeşti printre stele…
Dacă aş născoci un cântec
Pentru bucuria inimii
Dacă aş avea putere să împlinesc
Toate dorinţele tale…
Dacă…
Poate n–ai veni
Dar dacă ţi–aş spune că te iubesc
Şi că dragostea mea e mare
Cu toate astea la un loc
Ce – ai face?
Copacul meu…
Cu fructe
Şi cu flori…
Se retrage
în propria
Sămânţă…
……………….
… Copacul meu
În carnea
Căruia…
Cu naivitate
Am săpat
Cuvinte
Deşarte…
… Mi–e dor
de dor!
De clipele de foc
Din părul meu
Pe pieptul tău
Dulce povară
… mugurii picioarelor mele
în palmele sufletului tău
mi–e dor de gândul tău
culcat pe matca vieţii mele….
Te voi iubi…
De–ar fi să rămân
Agăţat de…
Cer!
Ca o stea
Singură
Rătăcind
Şi strălucind
În
Neant…!
NESTEMATE
Te–ai întrebat
Vreodată
Ce este Dumnezeu?
Dumnezeu
Este
Iubire!
Şi eu
Sunt toată
Dumnezeu!
Oricât de
Mare
Ar fi
Depărtarea
Inima
Îi cunoaşte
Toate
Cărările!
Cine poate
Rezista
Tentaţiei
De a îmbrăţişa
Marea!
Nimic
Nu pare
Mai frumos
Pe lume
Decât
Să împarţi
Fericire…
Cum
ai împărţi
bomboane!
Marea
n – ar fi
mare
fără
pescăruşi
şi
fără
îndrăgostiţi…
Cu fiecare
Iubire…
Ne îndepărtăm
De moarte!
Cu fiecare
Clipă
Irosită
Murim
Un pic!
Din unghii
Îmi cresc
Trandafiri
Un ochi
Alb
Altul roşu
Curg
Valuri
Din
Pumnii
Încleştaţi…
… Ce poate fi iubirea, dacă nu însăşi imaginea divinităţii?! Şi atunci de unde mândria de a fi insensibil şi meschin?
Înţelesese că timpul era misterul! Era ceea ce – i transforma trupul dintr-un copil neştiutor într–o femeie care voia să afle! Trebuia să înţeleagă de unde vine trădarea lui. Ce simte sufletul bărbatului care părăseşte o iubită pentru alta… Ce este fidelitatea, cum poate femeia să întoarcă bărbatul din drumul lui! Cât de vulnerabil este sufletul omului şi cât de puternică e dragostea!
…. Şi câte vise se spulberă răpuse de tăcere!
Uităm să ne mai întoarcem
Şi să ne mai plimbăm pe cărările sufletului nostru…
Nu mai avem timp!
Şi ne trezim că nu mai suntem decât pentru a nu mai fi!
Page updated
Google Sites
Report abuse