Sedinta din din 27.04.2009

Sedinta din din 27.04.2009

Din volumul în lucru: "Destine din spaţiul saharo-siberian" de Doru Ciucescu

UN SIBERIAN VELICORUS ŞI PISTOLUL – SUVENIR DIN AFGANISTAN

Din volumul în lucru: "Destine din spaţiul saharo-siberian" de Doru Ciucescu

UN SIBERIAN VELICORUS ŞI PISTOLUL – SUVENIR DIN AFGANISTAN

Vsegdapianâi (Mereubeat) este un mândru proprietar al unui apartament cu două camere din Kurgan, în Siberia, nu departe de Munţii Urali. Îi place ca, de câteva ori pe zi, să se plimbe de-a lungul şi de-a latul sufrageriei, gânditor, pieptul bombat, cu mâinile la spate şi să-şi spună: "Eto moia teritoria" (Acesta este teritoriul meu). Tocmai îşi cumpărase, în urma măsurilor liberale luate de "perestroika" lui Gorbaciov, apartamentul primit de la stat. Plătise 6000 ruble, bani gheaţă (când rubla era un dolar şi jumătate), o sumă enormă, când salariul unui profesor de gimnaziu cu vechime medie era în jur de 150 ruble! Îşi savura izbânda, privind triumfător apartamentul, ca un conducător de oşti câmpul de luptă, după o mare victorie, aşa cum făcea Suvorov, pentru care Vsegdapianâi avea o mare admiraţie; sentiment de apreciere datorat, poate, şi faptului el că semăna în multe privinţe cu acest generalisim (Rusia a avut cinci generalisimi, patru ţarişti şi unul sovietic – Stalin): pirpiriu, blond, ochi abaştri, privire oţelită, rapid în mişcări. În schimb, avea patima băuturii, iar mâna stângă - paralizată de la umăr.

Vsegdapianâi, pe numele întreg Vsegdapianâi Vodoboiaznovici (Hidrofobovici) Salionâiagureţ (Castraveciormurat), s-a născut la Kurgan, în 1968, când Brejnev, stăpânul absolut al Uniunii Sovietice, a ordonat tancurilor să înăbuşe "primăvara de la Praga" - o şansă enormă a comunismului de a căpăta faţă umană. Mama lui a fost spălătoreasă, iar tatăl – şofer pe camion. Bunicul lui sub comanda lui Ceapaev, general de divizie în Armata Roşie, în timpul Războiului Civil din Rusia Sovietică, despre care îi plăcea enorm să povestească la nepoţi. Îi plăcea să spună bancuri despre Ceapaev. Vsegdapianâi, ori de câte ori începea o beţie vorbită, împăna discuţia cu bancuri despre Ceapaev:

- Ei, voi ştiţi cine a fost Ceapaev? Habar n-aveţi. Sunteţi nişte "jalkie vidâ" (figuri jalnice). El şi-a dat viaţa pentru ca "Mati Rossia" (Mama Rusia) să se întindă de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific. Să ştiţi, "vâ, bliadi " (voi, curve) că dorinţa duşmanilor ca U.R.S.S. –ul să se reducă la dimensiunile "Krasnoi Ploşciadi" (Pieţei Roşii) din Moscova nu se va împlini "nikogda" (niciodată)! Unde rămăsesem?

- La Ceapaev, "naş milâi" (dragul nostru).

- Vasilii avea pe lângă el un ofiţer tânăr pentru servicii personale, care se numea Palka. De asemenea, mai ţinea o bucătăreasă tânără, numită Anka. Ea era "libovniţa" (ibovnica) celor doi. Ha, ha, nostim, nu? Într-o seară târziu, Palka intră în dormitorul Ankăi şi o invită tandru la o plimbare sub clar de lună. Ce credeţi? Anka se scuză frumos pasămite nu are o rochie potrivită. Atunci Palka, nervos, începe să deschidă pe rând uşile dulapurilor din cameră şi, arătând cu degetul spre hainele atârnate pe umeraşe, spune: "Asta nu este bună? Asta nu este bună? Bună seara, Vasili Ivanovici! Asta nu este bună? Asta nu e bună?" Şi acum:"Na sciastie" (Fericire)!

- "Do dna i posle pervovo stakana ne zakusâvaiut" (Până la fund şi după primul pahar nu se mănâncă nimic)! l-a îndemnat un comesean.

- Vă spun şi eu o vorbă: "niet nekrasivâh jenşcin, esti malo vodki" (nu există femei respingătoare, ci vodcă puţină).

- Vsegdapianâi Vodoboiaznovici, să nu uităm vorba noastră din popor: "v iunosti: vodka, lodka i molodka; v starosti: kefir, zefir i tioplenkii sortir" (în tinereţe:

vodcă, barcă şi o tinerică; la bătrâneţe: chefir, bezea şi un closet încălzit).

- Să vă mai spun un banc cu Ceapaev. Într-o seară Vasili dorea să intre în dormitorul Ankăi, dar, buimac de câte gloanţe îi trecuseră pe lângă urechi, îşi pierduse aproape toată bărbăţia şi îi era teamă să nu se facă de băcănie din nou în faţa fetei. Enervat că nu se simţea excitat cum trebuie, el a început să comande ca ieşit din minţi propriei "scule": "Ravnaisi, smirna" (Scoală-te, drepţi)! În dormitorul de alături, al Ankăi, Palka auzea prin perete strigătele superiorului şi se ridica în picioare acolo unde era, în pat, ori de câte ori auzea comanda "Ravnaisi, smirna!" Spre necazul fetei. Ha, ha, ce îmi plac mie bancurile cu Ceapaev!

- Se mai poate un banc?

- ...

- S-a făcut un test privind "gândurile" oamenilor după ce beau o sută de grame de vodcă. Pe ecranul aparatului, la american a apărut o maşină; la francez a apărut o femeie; la rus nu a apărut nimic. Atunci i-au mai dat rusului nostru să bea încă o sută de grame şi tot aşa pînă la un litru cînd, în sfîrşit, pe ecran, a apărut un punct mic negru. Specialiştii au mărit punctul pînă cînd s-au lămurit: pe ecran s-a făcut vizibil un... “salionâi agureţ” (castravete murat).

- Ai făcut aluzie la mine, "bliad"?

- "Niet, desiatnik" (Nu, şefule de echipă), aşa e bancul.

Uneori ajungeau la aceeaşi problemă "paradoxală", căreia nu îi dădeau de cap:

- Eu nu înţeleg, începea Vsegdapianâi dezbaterea, cum o ţară întinsă pe un singur fus orar, ca Olanda, să aibă guldenul mai mare decât rubla noastră, într-o ţară, unde, când la Vladivostok apune soarele, la Murmansk abia răsare.

- Într-adevăr, este normal ca dolarul să fie mai mic decât rubla, deoarece teritoriul lor este mai mic decât al nostru. De ce nu se respectă această regulă şi în cazul guldenului? Dacă ţara noastră este "veliceaişaia" (cea mai mare) din lume, tot aşa rubla trebuie să fie "silineişii" (cea mai tare) dintre toate monezile!

Vsegdapianâi era un fel de şef al grupului de beţivi, pentru că, de cele mai multe ori, el plătea chefurile. De obicei, amicii se adunau vineri seara în apartamentul lui, iar beţia se lungea până duminică seara. Provizia era cam de zece sticle de vodcă, la un grup de cinci - şase participanţi. Ca gustare foloseau hering afumat, de Marea Bering. Când cheful era în toi, ajungeau la "ciastuşki" (strigături). Una dintre cele preferate sună cam aşa: "U menea bâla jena, / ona menea liubila, / izmenila toliko raz, / a patom reşila: / ah, raz, eşcio raz, / eşcio mnogo, mnogo raz, / luşce sorok raz po-razu, / cem ne razu v sorok raz" (Am avut o soţie, / ea mă iubea, / m-a înşelat numai o dată, / dar apoi s-a hotărât: / ah, o dată, încă o dată, / încă de multe, multe ori, / mai bine de patruzeci de ori câte o dată, / decât nici o dată de patruzeci de ori).

La miezul nopţii băutura se termina, evident, sticele goale fiind depozitate, ca nişte popice, sub masa din bucătărie. Atunci fabricau aşa – numita "vodcă a lui Mendeleev", după o reţetă arhicunoscută în Rusia: se amestecă apă (două părţi în greutate) şi alcool etilic de puritate 96 procente (o parte în greutate). Se obţine o băutură alcoolică de puritate 96 procente volumice. Dacă se epuiza şi această sursă, ieşeau în cartier, la fabricanţii artizanali de "samagon", băutură obţinută prin distilarea sfeclei furajere, cu un miros atât de puturos, că nu era greu de aflat adresele. În ultimă instanţă, până dimineaţa, când se deschideau magazinele, îşi mai ostoiau setea cu alcoolul obţinut din cremă de ghete pe bază de spirt. Ungeau felii de pâine cu cremă de ghete. Pâinea absorbea alcoolul, după care curăţau crema cu un cuţit. Apoi, sugeau pâinea. Simplu...

Înainte de a cădea în somnul bahic, binecuvântat, Vsegdapianâi repeta cu tristeţe, din tot sufletul: "Saşa, Saşa"! Rostea diminutivul numelui Alexandru, băiatului său, aflat în custodia mamei. Motivul divorţului a fost patima beţiei lui Vsegdapianâi, care s-a accentuat în 1988, când a fost trimis în Afganistanul invadat de sovietici (la ordinul lui Brejnev, încă de la sfârşitul lui decembrie 1978). Ca mitralior pe un tanc, a cutreierat o mare parte din versanţii abrupţi ai Munţilor Hindukuş. Cum apărea o siluetă umană, el trăgea în numele menţinerii la putere a clicii comuniste a lui Babrak Kamal. A ucide devenise o meserie, ca oricare alta. Din tanc, omora mujahedini, talibani, civili nevinovaţi, la grămadă. Regretele şi le îneca zilnic cu vodcă, până la dependenţa de alcool nemaifiind decât un pas.

Îl apuca des, mai ales seara, dorul de Krasaviţa (Frumoasa), soţia lui. Se străduia să-i trimeată săptămânal o scrisoare. A cunoscut-o în toamna anului 1985, la "vecernaia şkola" (şcoala serală). Amândoi se perfecţionau în meseria de "elektrotehnik" (electrician). Niciodată nu s-au iubit cu adevărat. A fost, mai mult, o atracţie carnală. În prima duminică a invitat-o la cinematograf, la matineu. Au văzut "Slezam Moskva ne verit" (Moscova nu crede în lacrimi). Când, Katerina şi Rudolf din film făceau dragoste, Krasaviţa şi Vsegdapianâi ajunseseră şi ei să se pipăie prin diferite zone... Ea i-a şoptit la ureche:

- Ăştia fac dragoste ca pe timpul lui Lenin.

- Cum adică?

- Rigid, proletcultist, fără pic de fantezie. Acum trăim perestroika, schimbarea.

- Ce înseamnă perestroika în sex?

- Lasă-mă să-ţi arăt! i-a răspuns ea, aplecându-se cu capul spre pantalonii partenerului, profitând de... puterea întunericului.

- Acum... am înţeles... mai bine... perestroika... lui Gorbaciov, a recunoscut gâfâind Vsegdapianâi, după un răstimp. Ăsta da comunism cu faţă umană!

Apoi, au ieşit din cinematograf, ţinându-se de mână. Au străbătut metropola siberiană, reşedinţa regiunii Kurgan, aflată imediat la sud de bazinul petrolier din regiunea Tiumeni, al doilea ca mărime după cel din Marea Caspică. Kurgan s-a dezvoltat la repezeală în urma mutării grăbite a uzinelor militare peste munţii Urali, ca rezultat al eşecurilor Armatei Roşii în prima parte a celui de al II – lea Război Mondial. Blocurile de locuinţe, construite atunci, seamănă cu nişte dormitoare din cărămidă dintr-o garnizoană. A te plimba prin unele cartiere din Kurgan înseamnă să respiri ceva din atmosfera sovietică din anii '40. Artera principală a oraşului se numea, chiar şi timpul lui Gorbaciov, tot Lenin. Cei doi îndrăgostiţi au rămas câteva secunde cu privirea aţintită spre tribuna oficială, instalată pernament, în faţa căreia au loc anual defilări cu ocazia sărbătorilor de 7 Noiembrie şi 1 Mai. Doar autobuzul – restaurant lipsea. Parcat în spatele tribunii, el oferea celor din tribună un ceai cald, piroşti, sucuri; avea şi un grup sanitar. Au străbătut parcul central, unde, în ritmurile fanfarei militare cocoţate într-un foişor, femei în vârstă, veterane de război, cu pieptul plin de medalii, dansau mândre, ostentativ, perechi – perechi, timp în care, bărbaţi, veterani şi ei, dar în inferioritate numerică, preferau să stea pe bănci şi să privească. Au traversat podul peste râul Toboli, din apropierea magazinului universal Ţ.U.M., abrevierea de la "Ţentralinâi Universalinâi Magazin" – o denumire veche pentru o construcţie nouă, modernă. Numeroşi pescari aruncaseră undiţele în lacul format de stăvilarul de sub pod. Câţiva paşi şi au intrat în nesfârşita pădure de mesteceni din Siberia. Următoarea oază urbană era la Omsk, la 700 kilometri depărtare. Un drum forestier, acoperit parţial de frunze, constituia unicul reper. Au mai mers timp de câteva minute, după care s-au abătut grăbiţi în spatele primului mesteacăn. S-au contopit direct pe stratul moale de frunziş. Nu se sinchiseau că ar putea fi văzuţi de trecători. De altfel, nu departe, se auzeau gemete îmbietoare la muncă... Nimeni nu i-ar fi deranjat, nici măcar cu o privirea. În Siberia există o ofertă de gen feminin de natură a satisface impulsurile sexuale bărbăteşti aproape instantaneu. Taigaua siberiană este un "cuib de nebunii" fără de sfârşit. Apoi, cei doi s-au separat, câteva minute, pentru a se odihni culcaţi pe spate. Simţeau frunzele sub ei moi şi calde. În acel an, toamna a fost lungă, temperatura la amiaza depăşind 30 grade Celsius. O ciocănitoare căuta insecte sub scoarţa "dalmaţiană" a unui mesteacăn. Razele soarelui erau filtrate de frunzele îngălbenite. O ambianţă numai bună pentru jurăminte de iubire eternă. Dar, uneori, timpul distruge totul...

A rămas în Afganistan până la 15 februarie 1989, când s-a încheiat retragerea trupelor sovietice. S-a întors cu un pistolet Makarov, ascuns la piept. Îl considera un suvenir de război. Nu era greu să faci rost de arme de la camarazii răpuşi. Pierderi de război. Cine le mai ţinea evidenţa? Sosit acasă, a fost demobilizat, dar primea o îndemnizaţie de o sută de ruble, bani pe care îi cheltuia pe băutură. Krasaviţa nu îi tolera noile apucături. Au început certurile... Disperată, Krasaviţa a plecat la părinţii ei, luându-l şi pe Saşa. Vsegdapianâi a încercat de multe ori să o convingă să se întoarcă acasă, dar fără rezultat. Într-un moment de slăbiciune, pe fondul unei stări de ebrietate avansată, siberianul a ameninţat-o că se sinucide dacă nu se întoarce acasă. "Saşa! Saşa!" a mai strigat el în telefon, după care a îndreptat pistoletul – suvenir spre inimă. A închis ochii şi a tras. Pooc!

S-a trezit într-o cameră de spital. Beat cum era, nu şi-a nimerit inima, ci braţul. Osul i-a fost zdrobit, iar nervul distrus pe o porţiune prea mare pentru a fi suturat. Între timp s-a îmbolnăvit de osteomielită. Aşa a ajuns la "Vseosoiuznâi kurganskii ţentr «Vostanovitelinaia travmatologhia i ortopedia»" (Centrul unional ştiinţific din Kurgan "Vindecări traumatologice şi ortopedice"). Acolo, osului braţului i-a fost îndepărtat segmentul infectat. Apoi, cu ajutorul dispozitivului inventat de medicul Ilizarov, cele două capete de os au fost puse în contact şi presate timp de trei luni, până ce s-au prins. După jumătate de an, acelaşi os a fost tăiat şi, cu ajutorul aceluiaşi dispozitiv, capetele au fost îndepărtate cu o viteză de un milimetru pe zi, până ce s-a ajuns la lungimea iniţială. După trei luni, Vsegdapianâi a ieşit din spital.

Era vara anului 1990. Ce să facă un invalid de braţul stâng, cu îndemnizaţie de supravieţuire? A avut inspiraţia să închirieze un spaţiu sub scara Casei de Cultură din Kurgan, unde şi-a amenajat un atelier de reparat "ţvetnâie televizorî" (televizoare color) – o noutate în Siberia pentru acele vremuri. Pentru o reparaţie cerea 40 ruble, o sumă cu care putea să-şi cumpere 160 pâini. Şi avea clienţi. Într-un an şi-a cumpărat apartamentul. A avut mare noroc, pentru că, imediat după aceea, s-a prăbuşit rubla, care a fost un simbol al stabilităţii comunismului. A încetat să mai bea în fiecare zi, devenind "pianâi odin raz v nedeliu" (beat o dată pe săptămână); dorinţa de câştig a învins o patimă păguboasă.

Timpul trecea fără mari schimbări în viaţa lui Vsergdapianâi. Speranţa că el, fiu de spălătoreasă, va avea vreo funcţie de conducere se stingea pe zi ce trecea. Teza leninistă: "copiii spălătoreselor vor conduce ţara" nu mai era valabilă. Pe Gorbaciov îl considera un "izmennik" (trădător). Luni, 19 august 1991, în timp ce preşedintele Gorbaciov îşi petrecea vacanţa în “datcia” lui din Krimeea, Vsergdapianâi a auzit un comunicat al agenţiei TASS: “Mihail Gorbaciov este incapabil să îşi asume funcţiile din motive de sănătate şi a fost înlocuit de Ghenadi Ianaev”. Evenimentele se precipitau: directorul KGB - Vladimir Krucikov şi ministrul apărării – Dimitri Iazov au decretat starea de urgenţă pe o perioadă de şase luni, anunţând reinstaurarea cenzurii şi ordonând intrarea tancurilor în Moscova. Boris Elţân, care se găsea în clădirea Parlamentului, a ieşit şi a îndemnat lumea la nesupunere civică. Tancurile au strivit trupurile a trei tineri care aruncau “cocteiluri Molotov”. A doua zi, mii de oameni au sfidat blindatele. Seara tancurile s-au retras. Miercuri, Gorbaciov s-a întors la Moscova, iar joi, membrii puciului au fost arestaţi. Vsergdapianâi era tot mai derutat. Pe de o parte, el dorea schimbări liberale, pe de altă parte, îi displăcea destrămarea U.R.S.S., pe care o simţea iminentă. Dar, de ce se temea nu a scăpat. Pe 8 decembrie 1991 s-a organizat o "vânătoare" la reşedinţa "Visculi", a preşedintelui Stanislav Şuşkevici, din rezervaţia naturală Belovejskaia Puşcia de lângă Brest. Invitaţii au fost preşedinţii Boris Elţin şi Leonid Kravciuk. Acolo, trei din cele patru state fondatoare a U.R.S.S – Rusia, Belorus şi Ucraina - au semnat tratatul de formare a Comunităţii Statelor Independente. Formal, acest acord tripartit a însemnat sfârşitul U.R.S.S.-lui. Gorbaciov, denumit şi "Mihai cel fără de ţară", l-a acuzat pe Elţin că a grăbit destrămarea U.R.S.S. dintr-o dorinţă prea mare de putere, iar Elţin dădea vina pe puciştii din august 1991.

În urma acestor evenimente, Vsergdapianâi s-a simţit rănit în duhul lui velicorus. Era mulţumit că, măcar, în noua lui ţară - Federaţia Rusă, s-a redus numărul musulmanilor prin neincluderea fostelor republici unionale Azerbaidjan, Kazahstan, Kirkizia, Turkmenistan şi Uzbekistan, opinia lui bazată pe anii petrecuţi în Afganistan. Dar, consolarea lui cea mai mare era că devenise proprietar de apartament, motiv pentru care în fiecare seară, când nu era beat, relua zigzagurile prin sufragerie, repetându-şi mândru, dar şi ameninţător: "Acesta este teritoriul meu"...

Sedinta de cenaclu s-a desfasurat ca de obicei, cu optimism. Micile combateri au facut seara interesanta. S-a pus serios problema daca materialele citite, sunt momente de lectura pura, sau sedinte de analiza. Apoi "greii" cenaclului au divagat pe ideea ca opera de arta literara trebuie sa contina mai multa forta simbolistica si poate mai putin descriptivism, analiza...

Lectura a stirnit controverse constructive, Ciucescu Doru Viorel reusind sa obtina de la cei prezenti nu atit o anonimitate, cit mai ales dinamism in discutii, fapt pozitiv in cenaclurile literare ce se respecta.

In aceasta sedinta internetul a facut o noua victima, onesteanul Sava Florin, venind la Bacau pentru a relansa in Cenaclu lucrarea "SAH ARTISTIC" editata la Editura Magic Print, Onesti, 2009.

"SAH ARTISTIC" abordeaza sahul prin prisma literaturii. Inedita, ciudata, interesanta, dar mai ales deschizatoare de drum, cartea poate fi o lectura interesanta.

In cadrul cenaclului, Parascan Gheorghe, propune doua picturi cu subiect religios: AGAPIA si ISUS.

Amintim aristilor plastici si nu numai ca pot prezenta in cadrul sedintelor de cenaclu realizarile personale.

CURRICULUM VITAE

1. Numele şi prenumele: Ciucescu Doru Viorel

2. Locul şi data naşterii (zi, lună, an): Bacău, 30 aprilie 1946

3. Numele, prenumele şi profesia părinţilor (pentru mamă şi numele de fată):

Ciucescu Ioan - învăţător, Ciucescu (Angheluţă) Aurora - profesoară

4. Studii (detaliind locul şi perioada acestora, începând cu şcoala primară şi terminând cu cele postuniversitare şi de perfecţionare):

-ciclul primar şi gimnazial - Şcoala generală nr. 8, Bacău (1953-1960)

-ciclul liceal - Liceul teoretic nr. 3, Bacău (1960-1964)

-licenţa în Ştiinţa şi ingineria materialelor - Institutul Politehnic, Bucureşti (1965-1970)

-doctorat în Ştiinţa şi ingineria materialelor - Institutul Politehnic, Bucureşti (1978-1991)

-masterat în Managementul şi administrarea afacerilor - Institutul Politehnic “Gh. Asachi”, Iaşi (2002-2004)

-curs de traducător din engleză în română în domeniul tehnic – Centrul de Perfecţionare a Cadrelor din Ministerul Culturii, Bucureşti (1977)

-curs de iniţiere în limba arabă - Centrul Cultural Francez, Casablanca (1994)

-curs de comunicare didactică în limba franceză - Oficiul de Formare Profesională şi de Promovare a Muncii, Casablanca (1997-1998)

5. Burse de studii (în ţară şi străinătate, loc, dată):

6. Stagii şi excursii de documentare (loc, dată):

a) Stagiu de predare la Şcoala Normală Superioară de Învăţământ Politehnic din Oran (1982 - 1985)

b) Stagiu de predare la Institutul Industrial Superior din Casablanca (1994 – 1997; 1998 – 2000)

c) Stagiu de predare la Universitatea "Delle Marche" din Ancona (aprilie 2004)

7. Debutul literar (loc, dată): Bacău, “Ateneu”- Bacău, decembrie 2002

8. Debutul în volum (editură, loc, dată): Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, 25 noiembrie 2005 cu volumul "Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca", ediţia I - a

9. Debutul publicistic şi publicaţiile la care a colaborat:

-debut - "Ziarul de Bacau", 10 decembrie 2003 cu articolul "Asumarea riscului"

-am mai colaborat la: "România liberă" - Bucureşti, "Deşteptarea" - Bacău

10. Revistele literare la care a colaborat: "Ateneu" - Bacău, "Vitraliu" - Bacău, "Plumb" – Bacău, "Meridian 27" - Bacău

11. Volume publicate, inclusiv cele colective (editură, loc, an, prefaţă, postfaţă, gen literar);

a) Doru Ciucescu - „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, ediţia I - a, (2005) Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, proză

a’) Doru Ciucescu - „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, ediţia a II - a, (2006) Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, prefaţa - Calistrat Costin, proză

b) Doru Ciucescu - „Peste Prut si mai departe…”, (2007) Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, prefaţa - Calistrat Costin, proză

c) Doru Ciucescu - „De ce fugi, tu, tinere ?!”, (2007) Editura Casa Scriitorilor din Bacău, prefaţa - Calistrat Costin, publicistică

d) Doru Ciucescu - „Străluciri diamantine în Israel”, (2008) Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, prefaţa - Calistrat Costin, proză

e) Doru Ciucescu – „Grecia năbădăiosului înamorat Zeus”, (2009) Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, prefaţa - Calistrat Costin, proză

12. Traduceri din... (autori, în publicaţii, în volume);

13. Creaţii originale traduse în alte limbi (limbă, loc, dată, volume);

14. Pseudonime folosite: Ciucescu Doru, în loc de Ciucescu Doru Viorel

15. Premii (literare, publicistice, ştiinţifice, loc, dată):

a) Diploma de excelenţă cu medalia „Inventica” a Societăţii de Inventică din Iaşi, Salonul de Inventică din Bacău (2004)

b) Premiul pentru analiza - presa scrisă, Premiile Presei Băcăuane (2007)

c) Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Bacău la Gala Premiilor Cenaclului „Octavian Voicu” (2008)

d) Diploma pentru marketing de carte la Târgul de carte „Gaudeamus” de la Braşov (2009)

16. Profesia de bază, etapele acesteia, funcţii, demnităţi, titluri ştiinţifice şi distincţii obţinute (loc, dată):

-profesia de baza - inginer în Ştiinţa şi ingineria materialelor

-inginer la Uzina Metalurgică din Bacău (1970-1977)

-asistent universitar la Institutul de Învăţământ Superior din Bacău (1977 - 1978)

-lector la Institutul Pedagogic / Institutul de Învăţământ Superior / Universitatea din Bacău (1978 -1992)

-conferenţiar la Universitatea din Bacău (1992 - 2002)

-profesor universitar la Universitatea din Bacău (din 2002)

17. Referinţe critice selective despre lucrările proprii (în publicaţii şi volume, indicând titlul acestora, numărul şi data, pagina, editura):

a) la „Mâncatoarele de ruj de buze din Casablanca”, ediţia I - a:

Mihai Buznea – „Provocări editoriale”, „Ziarul de Bacău”, 11 mai 2005, p. 4

Laura Huiban – „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, „Deşteptarea”, 18 noiembrie 2005, p. 2

Constantin Gherasim – "Profesorul Doru Ciucescu a intrat în breasla scriitorilor", „Ziarul de Bacău”, 26 noiembrie 2005, p. 4

Constantin Călin – „Un puzzle despre Maghreb”, „Ziarul de Bacău”, 2 decembrie 2006, p. 6

Adrian Jicu - „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, „Ateneu”, ianuarie 2006, p. 7

Emilian Marcu - „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, „Convorbiri literare”, februarie 2006, p. 149

Marius Chelaru – „Prin lumea vânzătorilor de apă şi a dunelor”, „Cronica”, martie 2006, p. 10

a’) la „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, ediţia a II - a:

Mihai Buznea – „Provocări didactico-literare”, „Ziarul de Bacău”, 5 octombrie 2006, p. 6

Dan Perşa – „Amintiri din lumea arabă, cu Doru Ciucescu”, „Ziarul de Bacău”, 11 septembrie 2006, p. 8

Iaromira Popovici – "Cărţi şi întâmplări", "Dilema Veche", 12 mai 2007

b) la „Peste Prut si mai departe…”

Nicolae Rusu – „Note de călător cu atitudini”, „Literatura şi arta”, Chişinău, 29 mai 2008, p. 5

Adrian Jicu - „Peste Prut si mai departe…”, „Ateneu”, ianuarie 2008, p. 6

Dan Perşa – „Dincolo de Prut”, „Ziarul de Bacău”, 9 aprilie 2008, p. 9

Mircea Merticariu – „<<Peste Prut si mai departe…>>, un altfel de jurnal al lui Doru Ciucescu”, „Monitorul de Bacău”, 12 decembrie 2007, p. 6

d) la „Străluciri diamantine în Israel”

Nicolae Rusu – „Note de călător cu atitudini”, „Literatura şi arta”, Chişinău, 29 mai 2008, p. 5

Adrian Jicu - „Străluciri diamantine în Israel”, „Ateneu”, mai 2008, p. 7

Laura Huiban – „Străluciri diamantine în Israel”, „Ziarul de Bacău”, 14 aprilie 2008, p. 10

Laura Huiban – „Despre ecumenism şi cognac Carmel”, „Ziarul de Bacău”, 21 aprilie 2008, p. 9

Cornel Galben – „Pe urmele Mântuitorului”, „Saeculum", aprilie 2008, p. 116

Ştefan Olteanu – „O lectură tocmai potrivită de Paşti”, „Observatorul de Bacău”, 18 aprilie 2008, p. 11

Dan Perşa – „Pelerinaj în Ţara Sfântă”, „Ziarul de Bacău”, 25 iulie 2008, p. 13

18. Dicţionarele în care figurează (editură, an, pagină):

a) Viorel Savin - „Creatori din Moldova de Mijloc”, Editura Casa Scriitorilor din Bacău, 2005, p. 43

b) Cornel Galben - „Personalităţi băcăuane ”, Editura Progal din Bacău, 2008, p. 50

19. Volume în manuscris şi volume în curs de apariţie la diverse edituri (titlu, editură):

a) Doru Ciucescu - „Destine din spaţiul saharo - siberian”

20. Uniunile de creaţie din care face parte:

a) Cenaclul literar „Ion Voicu” din Bacău

21. Alte informaţii:

a) Redactor la revista "Plumb" – Bacău

a) Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti a clasat în categoria "succese editoriale" cărţile: „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, „Peste Prut si mai departe…” şi „Străluciri diamantine în Israel”.

22. Adresa exactă, telefon (mobil), e-mail:

adresa: Ciucescu Doru Viorel, Bacău, str. Calea Mărăşeşti, nr. 80, ap. 7, cod poştal 600115

tel. mobil: 0723711715

e-mail: d.ciucescu@ub.ro

ciucescud1@yahoo.com

Foto, sedinta de cenaclu

Tineri in Cenaclul Literar Artistic "Octavian Voicu"

ROSU ELENA, eleva Cl. XI-a, Liceul de Arta "George Apostu" Bacau, isi expune poeziile.

Poezia sa incepe un traseu de viata artistica interesanta. Tinara poeta primeste un punct pozitiv. Se afla la inceputul unei cariere promitatoare.

Revista PLUMB

Ciucescu Doru Viorel, lectureaza

Moment de lectura

Sava Florin, Onesti, prezentind o mica colectie de desene artistice cu subiect sahistic.

Poetul Nicolae Mihai