Cecilia Moldovan

Labirint

Logaritmi ºi molecule ascunse

îºi scot capul printre abscise

câmp visual de A4

ºi urechi deconectate în sine

zgomotele amuþesc

în fine primãvara bate în geam

zadarnic

îºi pune neuronii în formule

dintre ei unii îºi dau mâna alþii neagã

hulindu-se unul pe altul

aleluia, cheia ºtiutã îºi potriveºte

rece luciul

a mai învins un labirint

TOLERANÞÃ I

Au conturul cãptuºit

în altã culoare de piele

alt strai

descris în altã limbã

alte bucate puse în alt vas

tacâmuri ori beþe-n adaos

robi ai aceloraºi primare nevoi

nesãtui de aceleaºi dorinþi

oricine e un alt fiecare

o secundã mireasã

ºi-un minuscul spaþiu

sub soare

cât sã încapã douã picioare

mereu în alþi paºi/în altã miºcare

ALUVIUNI

Pe lumenul venelor

zac aluviuni

tocmite de vremuri

în eres

sãrbãtorile anului

îmi dau ghes

le aud suflarea

ziditã-n colind

ºi în doinã

în pruncul ce vine

catã-le sunt dãltuite

ºi-n tine

Poveþe-am primit

în proverb ºi în snoavã

câinii ascultã de vorbã

papagalul deprinde

primele bâlbe

iatã de ce

nicicând nu pot pierde

calea ce duce spre mine

IARMAROC

Armurier cu ºapcã ºi cãpãstru

Pe-un înaripat cãluþ albastru

În cavalcadã ºi ritm muzical

Dã pinteni spre niciunde

Înalte valuri fãrã glas mã furã

Printre corali de nori asurzitori

M-aruncã scârþâind mecanic

Între tentacole de nervi ºi sânge

Chicote-ngrozite voci mature

Biruie rãgete de fiare stârnite

Se întrec vânãtorii de fantasme

În peisajul de basm ºi de iad/de iad ºi de basme

BUNICÃ

În atâþia ani obosiþi de privit,

Cu suflet blând ºi curat,

Doi ochi albaºtri ºi calmi

Din zãri îºi adunã seninul.

Casa cea mare din sat

Cu anii amarnic descreºte,

Ce departe-i acuma uºa de geam!

Viaþa de-afarã a amuþit aproape,

Doar vântul îi mai trimite

Când ºi când ºoapte

Spaþiul vieþii ei þine cât patul,

Cu fotografii, cãrþi , icoane-l împarte,

Între toate troneazã

cel mai viu telefonul

Curriculum vitae

MOLDOVAN CECILIA

Nãscutã- 08.08.1950, Bacãu

Studii: absolvent 1972, Universitatea “Al. I. Cuza”, IAªI, filologie: rom.-englezã

A publicat: Eseuri, poezie, prozã, teatru (aceastã ordine este ºi cronologicã)

În reviste:

1993- revista “Romance”a Consiliului britanic , Timiºoara.

1995- “Entre nous”/mai, Paris; 1997“Partie Prenante”/ian., Paris; 2001- “Partie Prenante”, ian.; “Partie Prenantes”/ iunie)

2004- 2005 – redactor revista cadrelor didactice “Atitudini”, ISSN 15484-1847

Debut poezie: 2006 “Ateneu”/sept.; “13 Plus”/iunie,2006; 2007- “Ateneu”/feb. ; “Ateneu”/sept.)

Volume:

1. “Ages/Vârste”, Iaºi, 2006, ed. Dram Art XXI- poezii scrise în englezã ºi în românã.

2. “Nonvirtual”, Bacãu, 2007, editura Psyhelp- poezie ºi piese de teatru scrise în englezã ºi românã; audiobook pentru copii care studiazã engleza.

Participãri la conferinþe:

În þarã: Iaºi, Bucureºti, Constanþa. In strãinãtate: Anglia, Franþa, Portugalia

1995- Dereham, Norwich, Anglia;1999- Montpellier ºi Paris; 2000 - Conferinþa mondialã a cadrelor didactice, Paris.

2002- Porto, Portugalia, schimb de experienþã ºcolar ºi cultural. 2003 :Proiect :“Activitãþi teatrale- ºansã multiplã de dezvoltare a creativitãþii elevilor”

2005- Irlanda, Curs de culturã ºi civilizaþie

Organizator de spectacole de teatru ºi divertisment, de conferinþe naþionale ºi internaþionale pe teme didactice ºi culturale( Bacãu- 2003 ºi 2004)

1998- certificat de traducãtor în englezã.

Referinþe critice

1. “…Ages / “Vârste” este o incursiune poeticã în armonia vârstelor, a metamorfozelor acestora, întreprinsã nu doar la fiinþe- om sau fluturi- ori la bobul de grâu ºi apa din ploaie, ci ºi la societate, la istoria noastrã mai recentã…

Prezentarea evenimentului ’89, în limbaj literar, bazat pe frumuseþe, cuvînt, imagine, armonie…ca ºi ciclul “Împotriva valului”trimit la filonul poeþilor dotaþi cu valoare civicã de la început de veac XX, fãrã ca, totuºi, sã le urmeze modelul, deoarece poezia este valorizatã de Cecilia Moldovan în filierã/manierã modernã. Faptul cã are în spate o literaturã cunoscutã ºi receptatã îi permite sã aplice anumite posibile sugestii la nivelul versificaþiei ºi imaginii poetice, într-un spaþiu ce þine de scriitura secolului XXI…”

(Prof. univ. dr. Constantin Dram, critic literar)

3. “…Poezia Ceciliei Moldovan este o explozie de sentimente pe o multitudine de teme... Poeta are uºurinþã privind ritmul interior al versului scris în limba englezã ºi a rimei poeziei. Cartea scrisã în limba englezã, pe care poeta o manipuleazã cu abilitate, reprezintã o realizare care e bine de þinut minte…”( Mariana Zavati Gardner, membrã a “Poetry Society”, UK, ºi a Uniunii Scriitorilor din Romania)

2. “…În “Nonvirtual” eminenta profesoarã Cecilia Moldovan, cunoscutã ºi ca scriitoare de certã vocaþie, vine sã-i înveþe pe copii sã se joace de-a teatrul!... Distinsa magistrã imagineazã scenarii, compune veritabile piese literare - în românã ºi englezã - cãutând astfel a stimula interesul ºi creativitatea elevilor dornici a vorbi repede ºi din plãcere o limbã strãinã.E pasionant demersul Ceciliei Moldovan pentru aceastã autenticã „esteticã” a învãþãrii englezei în ºcoalã!” (Calistrat Costin, poet, Preºedintele USR, filiala Bacau)

Între gri ºi verde se poate renunþa la ce-i scris în roºu! ªi la altele- pt o pag. de poezie!

Nu ºtiu de ce dramatizeazã oamenii cã vremea de Crãciun a ajuns sã fie ca la Paºte ºi invers. Au fost, doar, luminaþi o iarnã întreagã de soare (deºi nu se vãd roadele, judecând dupã cum acþioneazã ºi simt ei acum) ºi au mai ºi economisit ceva la caldurã (dar au dat mai mult pe gripã!) Pânã ºi Moº Martin ºi-a pierdut cronometrul ºi-a ieºit mai devreme din bârlog…Odatã cu ei, ies ºi avioanele din hangare. De când mã ºtiu am împãrþit cerul ºi liniºtea în acest oraº cu avioanele: demult, cu minionele Aviasane…(a cãror ieºire la zbor era pentru copii barometrul sonor al crudului anotimp ce se înfiripa) Mai târziu,“U.R.A.”-auzi ce nume elocvent!- uzina comunistã de avioane (aproape lipitã de blocurile de locuinþe) a reparat ºi zãmislit cu nemiluita Mig-urile ruseºti ºi, desigur, probele de zbor erau …(Of, da hai odatã,domnule pilot, miºcã-þi elicea cã deja þi-a plecat amicul. Bubuie-mã odatã, cã am treabã ce þipã dupã liniºte!!.... Inima încã mi se mai chirceºte… ca în iulie al copilãriei mele, aºteptând ca ºi urmãtorul tunet sã se declanºeze. Erau acele tunete sãnãtoase din zilele Sfantului Ilie, când acesta îºi anunþa apocaliptic plimbarea, hurducându-ºi caleaºca enormã pe drumurile neasfaltate ale cerului. Sperietura era pentru mine prilej de a evalua nu doar puterea-i fãrã margini, dar ºi configuraþia cerului de dupã nori, unde, naiv, localizam raiul cu îngeri ºi arhangheli)… Instinctiv, mã duc la geam ºi vãd nesfârºirea seninã a cerului spintecatã de multe dâre de fum în forme aleatorii, dupã cum i se nãzãri pilotului în exerciþiu. (Ca ºi atunci …) Aproape instinctiv, mergem spre garaj, fãcând slalom printre bieþii copii de bloc care frãmântã o mingie în parcare, printre maºini ºi ameninþãri de toate culorile ºi registrele proferate de vajnicii posesori ai acestora care-ºi vãd neasiguratele în pericol.

Dintotdeauna am avut locuri anume unde, de-a lungul anului, O întilneam, pe Dânsa, de fiecare datã în alte straie: la Temnic (ce bine i-ar sta toponimului în slove ruseºti!) în albul ghioceilor, apoi în galbenul luminos al florii paºtelui ºi al pãpãdiilor ºi în parfum de lãcrãmioare ºi toporaºi. Tinerii de azi nu cunosc parfumul divin al toporaºilor albastru-cobalt, pe care l-ar confunda cu cel al orhideelor aduse pe avion de la capatul pãmântului. Aceºti toporaºi aveau ºi niºte frãþiori albi care s-au mutat definitiv de pe la noi. (La fel a dispãrut ºi mijlocul roºu al inflorescenþei albe aparþinând unei plante înalte, de varã, numitã “Floarea ruºinii”care, în credinþa bãtrânilor, ar fi mãsurat gradul de pudicitate al fecioarelor vremii.L-am tot vãzut, cu anii, împuþinându-se. Culmea, chiar n-a mai rãmas acolo roºu nici cât un vârf de ac) Dupã ’90, am schimbat Temnicul-cu Lupãria. Tot acolo ne trage ºi acum aþa, spre Lup-ãrie, unde bunicii mei avuseserã în proprietate o parte de pãdure. Copii fiind, mergeam acolo, ca oricare alþi copii din sat, “la ghiocei” ( Nu chiar ca oricare, cãci în unele duminici ajungeam înghesuþi de tata în ataºul «ij-ului» vernil- bengoasa motociletã ruseasca-pe care, deºi nouã, mama a vândut-o chiar a doua zi dupã arestarea lui. Se temea sã nu i-o confiºte ºi pe asta cum îi luase în 1948, punându-i pistolul la tâmplã tatei, Peugeot-l, de second hand, proaspãtul dar de nuntã al bunicului. La negocieri cu domnul din cartierul CFR am luat ºi eu parte, fiind cea mai mare. Aveam11 ani... Am traversat deprimanta zonã industrialã a oraºului, ce-a mai rãmas din ea, ºi trecem pe lângã casa în care am crescut. “Nu intrãm. Lasãm pe duminicã...” zic, dar aruncându-mi ochii pe terasã, mama deja scosese vechiul ºez-long ºi stãtea înfofolitã, citindu-ºi nesfârºitele-i cãrþi sfinte. Tata, e tot absent de vreo 10 ani din ºezlongul de alãturi... (Îl vedeam deseori ascultând radioul. Schimbase Telefunken-ul cu noul Stassfurt, cu sunet mai clar. Atunci nu realizase cã bruiajul nu venea din “hard”… Culmea, de ce asculta radio-ul ca la cinema, îmbrãcat de zi, pe scaun, ca la o ceremonie, deºi era mereu extenuat de alergãturã între oraº ºi suburbane… Când vedeam lumina aprinsã pânâ târziu în “camera de musafiri”, ºtiam cã citeºte sau scrie ceva- mereu compunea câte ceva, plângeri cãtre autoritãþi, ori fãcea ”contabilitãþi”. Recitind ce-a mai rãmas prin valiza veche cu caietele lui, acum înþeleg cã-i plãcea dialogul cu foaia de hârtie. Multe înscrisuri ale sale erau, de fapt, o descãrcare a frustrãrilor ºi nedreptãþilor suportate, pe care le aºeza ca pe o paginã de jurnal, cu scrisul lui impecabil, cu litere rotunde, perfect egale ºi stilul destul de elevat pentru un om doar cu liceul... Seara, asculta ca pe un prieten Vocea Americii, nepreþuita sursã de informaþii , dar ºi de speranþã. Uneori mai veneau bãrbaþi sã asculte ºi sã comenteze, cãci era, poate cu excepþia preotului, singurul radiou din sat prin anii ‘50-60. Înþelegea cã necazurile lui cu averea ºi autoritãþile nu erau atipice. De dincolo, de la Munchen, cred, prin radio, erau cãinaþi ardelenii închiºi ºi deportaþi…. Se aºtepta sã-i vinã rândul încâ odatã, deºi el nu se opusese colectivizãrii. Nu l-au preocupat pãmânturile, chiar de le moºtenise. Le-a tot dat unchiului Andrei în schimbul unor servicii (“cã tot le vor lua comuniºtii ºi apoi agricultura e pentru proºti”zicea el) Pasiunea vieþii lui erau motoarele. Cele mari îi fuseserã confiscate…, cele mici le ascunsese în pãmânt ºi apoi construise cu ele diverse … Semiparalizat în cãricior, repara bicicletele cunoºtinþelor pentru “a nu pleca dincolo cu contactul cu tehnica rupt”, glumea el. Îmi rãsunã ºi acum în urechi vocea tatei în miez de noapte:”Securitatea! Securitatea!”, însoþitã de bãtãi violente în uºa de la intrare ºi þipete dinspre camera pãrinþilor. Desele perchezþii în care ni se scotocea casa din beciuri pânã în podurile de la magazii erau intrate definitiv în coºmarele mele- alãturi de nefãcutul temei la fizicã, bineînþeles. Apoi am aflat cã se cãuta o armã de vânãtoare a bunicului meu. De fapt, era un pretext, cãci o predaserã deja pe singura, pentru a se pleca de fiecare datã cu bunurle mai de preþ din gospodãrie... Odatã, treziþi din somn, Valeria ne-a târât pe noi, cei 3 copii, prin noapte pânã la casa bunicii… Reîntoºi acasã a doua zi, tata fusese luat, dar copiilor nu ni s-a spus. Îl tot aºteptam. Ziceau ba cã mai construieºte o camera la casa de lângã moara de la Mãgura, pentru noi, ca sã ne petrecem vacaþa de varã acolo. Ba cã-s zãpezi mari, ba cã i-a plecat un lucrãtor de bazã ... De Crãciun am aflat...Apoi, mama a cãrat pe la rude ºi vecini lucrurile mai deosebite ce mai rãmãseserã. Mie îmi pãsa doar de hainele ºi cuverturile cumpãrate « de la pachet», de la evrei, cunoºtinþe plecate în noua þarã a Izraelului. Tata avea chiar, prieteni printre ei, zicea cã sunt« oameni de caracter ºi corecþi în afaceri»… Era straºnicã penurie de haine: toate femeile purtau rochii de stambã ºi sandale de pânzã. La þarã, majoritatea mergeau desculþ vara … Mãtasea ºi lucrurile de lux erau o raritate, cãci femeile epocii trebuiau sã construiascã, cot la cot cu bãrbaþii, socialismul, nu trebuia sã le intre în cap luxul ºi preocupãrile risipitoare de timp ºi energie.« Totul pentru þarã ºi popor!» În materie de haine în casã auzeam deviza ‘Puþin ºi bun’ ºi pentru îmbrãcãmintea, de galã plecau la Bucureºti. Îl mai vizitam ºi pe unchiul Ionel. Aºa am mers eu pe la 6 ani la Târgul de mostre. Ce aventurã în prima mea cãlãtorie cu avionul! ªi, la întoarcere, ce efect negativ în sat, în bisericã, la noutatea bluzelor transparente de nylon ºi a sandalelor gri de piele,’în 2 barete’ pe care le achiziþionase mama… « Unele îºi aratã la lume fãrã nici o ruºine hãþurile ºi… degetele picioarelor !», precizã preotul la predicã…)

O luãm pe drumul nepermis de gãunos la cei doar 8 Km. de oraº. Burta coborâtã a maºinii atinge coama înaltã a brazdei de noroi uscat fãcutã de camioanele încãrcate i/licit cu lemne...La volan, omul meu suspinã de durere mai rãu ca tabla agresatã a Wolkswagen-ului. Iar bombãneºte...Dãm bot în bot cu bariera lãcãtoasã... ce ne trezeºte la realitate: « Proprietate privatã!”... (ªi ce liberi eram cândva sã ne aºezãm în orice loc din þara asta, care, drept e, era a nimãnui, dar totuºi o simþeam fiecare- pentru câteva ore numai-cã e a fiecãruia dintre noi) Sã mergem pânã la tei pe jos?! E prea departe! Se face târziu. Ascult de nostalgicul cu nostalgia la purtãtor ce-mi propune sã mergem direct în parc, la teii ce pãzesc Teatrul de varã, unde cândva consumam muzicã live ºi alte spectacole în decorul, de mai, explodat... Totuºi, pe la urchi zumzete sâcâitoare ne reamintesc cã nici o plãcere nu e plenarã... (cum ar putea fi ea perfectã înr-o lume gri?!) Sunt cãrãbuºii ce se ocupã cu traiul lor scurt ºi albinuþele ce-ºi deruleazã contractul anual cu florile de tei în acordurile unui Vivaldi în mi-ros major...

La bloc, intrarea spre garaj e liberã de copii, la ora de noapte. Or fi avut , sãrmanii, ºansa vreunui ºut sãnãtos de minge ca cel de pe tãpºanul copilãriei noastre? Auzi, ce problemã! …Þara arde ºi babele ...n-au loc de joacã.

ROG sã vã muiaþi condeiul cel rãbdãtor ºi de bunã credinþã în cernealã!!!POATE o selecþie de fragmente de diverse (tipuri de) poezii ar da mai bine decât anume 1-2 poezele . Aº dori sã expun si prozã ºi o pag de poezie.