Sorina Muntenu

Profesoară de filozofie, Sorina Munteanu dovedeşte şi un real talent de traducătoare din limba greacă, a unor cărţi teologice, cartea Părintele Porfirie, Editura Bunavestire, Bacău,2004, fiind a treia încercare de acest fel după cele două volume de pagini filocalice. Sorina Munteanu a beneficiat de două burse e studiu la universităţi de prestigiu din Grecia, cartea având la bază o antologie tematică a sfaturilor duhovniceşti ale Părintelui Porfirie alcătuită de doctorul în teologie Konstantinos Karakolis. Scriitoarea şi traducătoarea Sorina Munteanu a ştiut să pună în lumină chestiuni de ordin duhovnicesc, să abordeze o problemă din mai multe perspective. De exemplu, progresul în dobândirea adevăratei smerenii ne va călăuzi spre progresul în dobândirea adevăratei iubiri, apoi a păcii inimii, a iertării celor care ne – au greşit etc.

Petru Scutelnicu

Demersul unui tânăr doctorand în filozofie, Sorina Munteanu, de a traduce o sinteză patristică şi filocalică de anvergură poate constitui un semn al implicării active a tinerilor filosofi – neinfestaţi de obsesii materialiste – în taina credinţei şi în lumina întemeietoare a teologiei. De asemenea, prezenţa teologiei în agora filosofică actuală poate duce la o fluidizare a deschiderii Bisericii spre dialogul cu epistemele vremii. Deja o astfel de corespondenţă poate fi vizibilă în cultura actuală şi ia nu poate decât să fie benefică pentru ambele orientări.

Ioana Valentin Istrate

RUG|CIUNEA MIN}II {I FERICIRILE

Fragment din Pagini filocalice, 1 - 3, de Arhimandrit Ioanikios Kotsonis

Editura „Bunavestire”, Bac\u, 2003

Traducere din limba greac\ de Sorina Munteanu

Un ucenic al unui mare B\tr`n neptic spunea c\ rug\ciunea ne`ntrerupt\ `l ferice[te pe om cu acea fericire pe care o elogiaz\ Hristos `n Sf`nta Evanghelie. {i, `ntr-adev\r, a[a este; rug\ciunea min]ii `l face pe om „s\rac cu duhul", `ndurerat, bl`nd, fl\m`nd [i `nsetat de sfin]enie, milostiv, curat cu inima, f\c\tor de pace, fericit c`nd este prigonit [i oc\r`t pentru Numele lui Iisus. Cre[tinul `[i asum\ aceast\ fericire cereasc\ atunci c`nd se roag\ ne`ncetat cu rug\ciunea lui Iisus; `[i asum\ fericirea lui Hristos, c\ci cel ce se roag\ cu mintea [i cu inima tr\ie[te via]a lui Iisus Hristos, iar Iisus Hristos tr\ie[te `n el.

Pustnicul acela `[i aminte[te adesea vorba dulce ca mierea a B\tr`nului s\u [i e cople[it de evlavie. Acum, cel care era odat\ ucenicul B\tr`nului este un om complet, `nzestrat cu harisma ner\ut\]ii [i cur\]ia pruncului, un b\tr`nel cu p\r alb care-]i st\ al\turi, `]i vorbe[te [i te prive[te cu fa]a lui `ngereasc\, copil\reasc\, plin\ de smerenie [i simplitate.

Am r\mas c`teva zile `n coliba lui, pentru c\ voiam s\ m\ odihnesc duhovnice[te, s\ m\ reg\sesc pe mine `nsumi, s\ respir minunata mireasm\ a pustiei [i s\ mai aflu c`te ceva despre rug\ciunea min]ii [i trezvie. Schitul - tihnit, departe de zgomot, asemenea aproape tuturor sih\striilor Sf`ntului Munte, `ngropat `ntre dou\ coline st`ncoase ce contureaz\ o vale s\lbatic\, dar lini[tit\. Mai jos, dincolo de st`ncile ce se `ntind p`n\ la ]\rm, se z\re[te marea - spa]iu ideal pentru un schit. ~n dreapta [i-n st`nga, coline montane, pietroase, care nu las\ loc nici unei ie[iri. ~n fa]\, i se `ng\duie privirii s\ z\reasc\ marea infinit\. Privirea are un singur [i larg acces spre cer. Simbolic loc pentru cei care practic\ rug\ciunea min]ii. Din mijlocul pov`rni[urilor, privirea scruteaz\, nostalgic, Cerul...

{edeam `ntr-o sear\ pe dou\ sc\unele mici, c`nd l-am rugat pe pustnic s\-mi spun\ cum sim]ea Fericirile B\tr`nul lui rug\tor. ~nainte de a `ncepe s\ vorbeasc\, s-a ridicat binevoitor, cu zvelte]ea unui fl\c\u, [i, cu iubire simpl\ [i nepref\cut\, proprie isiha[tilor, a t\iat cel mai frumos strugure - poate ultimul - din via pustiei [i mi l-a oferit pe o tav\ veche, al\turi de un pahar cu ap\ rece [i dulce.

- Mai `nt`i m\n`nc\ strugurele; e dulce [i copt, mi-a zis.

- {i este de dou\ ori binecuv`ntat, i-am r\spuns. Are binecuv`ntarea Sfin]iei Voastre [i e rod al pustiei.

- Ai v\zut, fiule, c\ fiecare lucru vine la timpul lui. Pentru coacerea acestui strugure a fost nevoie s\ treac\ un anumit timp, ca s\ ne bucure ast\zi cu dulcea]a sa. A[a se `nt`mpl\ [i cu rug\ciunea. Unii au nevoie, `mi spunea B\tr`nul, de mult timp, r\bdare, ascez\ [i lupt\ pentru ca sufletul lor s\ „creasc\" [i s\ dea cele mai minunate roade - roadele fericirilor.

- V\ rog, B\tr`ne Sfinte, i-am zis, s\ `ncepem cu primul s\u rod, s\r\cia duhului: „Ferici]i cei s\raci cu duhul, c\ a acelora este ~mp\r\]ia Cerurilor", spune Domnul.

- Binecuv`ntat s\ fie. ~]i voi spune ceea ce-mi spunea [i tr\ia `nsu[i fericitul meu B\tr`n. Din cauza nep\s\rii mele (a spus pustnicul cu smerenie), eu n-am izbutit s\ ajung la `n\l]imile contempla]iei lui [i nici vreo virtute n-am dob`ndit. Dar `mi amintesc cuv`ntul lui cel bun [i inima lui plin\ de slujire. Cuv`ntul lui de `nv\]\tur\ st\ de veghe, m\ de[teapt\ [i m\ `ndeamn\ `n lupta mea cea de zi cu zi...

I. Fericirea smereniei

Cer`nd mila lui Dumnezeu, `ncepu B\tr`nul, ne sim]im p\c\to[i, c\zu]i, cer[etori, r\ni]i, ne sim]im oi pierdute. {i, astfel, ne smerim, l\crim\m, ne `ntrist\m la amintirea p\catelor noastre, g`ndindu-ne c`t de mult L-am m`hnit pe Hristos, binef\c\torul nostru. Ne asem\n\m orbului din Evanghelie care se ruga fierbinte: „Iisuse, Fiul lui David, miluie[te-m\!", cer`ndu-I Domnului s\ ne deschid\ ochii sufletului, s\ vedem lumina, s\-L vedem pe El, pe Dumnezeul nostru. Orbul a v\zut de `ndat\ ce a luat doctoria. {i care era doctoria? Puterea lui Hristos `n bucata de p\m`nt [i scuipat [i sc\ld\toarea Siloamului. Cred c\ [i ochii no[tri `i poate deschide cu o doctorie asem\n\toare. Noi s\ fim smeri]i [i cu inima `nfr`nt\, ca p\m`ntul [i „scuipatul". {i, dup\ aceea, s\ ne sp\l\m `n sf`nta sc\ld\toare a lacrimilor. A[a `mi spunea fericitul meu B\tr`n.

* * *

F\r\ umilin]\, nu poate exista poc\in]\ adev\rat\. {i, f\r\ poc\in]\, cum po]i fi sigur c\ te vei m`ntui? ~nceputul m`ntuirii este poc\in]a con[tient\, fierbinte, deplin\ [i, desigur, permanent\, ne`ntrerupt\. De aceasta ne asigur\ vame[ul, desfr`nata, t`lharul, risipitorul, chiar [i Sf`ntul Apostol Petru. To]i au trecut prin cuptorul poc\in]ei, to]i au cunoscut durerea pe care o aduce desp\r]irea de Dumnezeu. {i, a[a, au ajuns la bucuria m`ntuirii, prin `ntoarcerea la Dumnezeu.

Nu s-a aflat p`n\ acum o rug\ciune de poc\in]\ mai frumoas\ [i mai zguduitoare ca „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-m\ pe mine, p\c\tosul!". Implorarea continu\ a milei lui Dumnezeu `ntrece `n profunzime [i putere mistic\ Psalmul 50 al poc\in]ei. Rostind acest psalm, desigur c\ te umpli de minunate tr\iri [i sim]\minte, totu[i doar pentru moment. Dup\ pu]in timp, acestea dispar din suflet. Or, cu rug\ciunea min]ii, sentimentul s\r\ciei [i p\c\to[eniei proprii `ncepe s\ devin\ tr\ire neadormit\, o stare l\untric\ ce creeaz\ temelia permanent\ a „zdrobirii de inim\" [i face sufletul s\ fie tem\tor de Dumnezeu, aduc`ndu-i o poc\in]\ necontenit\ `ntr-o `ntristare d\t\toare de bucurie.

B\tr`nul a luat apoi Filocalia `n m`ini, a deschis-o cu evlavie [i mi-a citit: „S\ p\str\m rug\ciunea [i smerenia al\turi de trezvie, acestea fiind `narmate cu putere `mpotriva demonilor asemeni unui pumnal de fl\c\ri. Putem, dac\ vie]uim a[a, s\ ne bucur\m tainic [i suflete[te de fiecare zi [i clip\" (Sf`ntul Isihie, Filocalia, vol.1, pag. 169).

Aceasta este, a[adar, fericirea „s\r\ciei cu duhul", adic\ a smereniei.

- Astfel `nc`t smerenia aduce, apoi, pl`nsul cel purt\tor de bucurie?, l-am `ntrebat.

- Da, `ns\ se `nt`mpl\ [i invers - ca pl`nsul cel purt\tor de bucurie s\ duc\ la smerenie. Toate acestea se mi[c\ `ntr-un binecuv`ntat cerc duhovnicesc.

II. Fericirea pl`nsului d\t\tor de bucurie

- Vrei, frate, s\ t\iem un buchet de flori binemirositoare din scrierile Sf`ntului Grigorie Palama?

- Binecuv`ntat s\ fie, B\tr`ne Sfinte. Cu mare bucurie, de vreme ce cred c\ acum `mi ve]i vorbi de darul rug\ciunii care se nume[te pl`ns.

- Este firesc s\ sim]i bucurie `n pl`ns, mai ales c\ i se spune „d\t\tor de bucurie". Eu citesc, iar tu fii cu luare aminte: „Primele lacrimi ale rug\ciunii min]ii s`nt lacrimi de `ntristare, de zdrobire [i durere, asemeni r`urilor amare de lacrimi din ochii lui Petru dup\ lep\darea de Domnul `n curtea arhiereului. Acestea s`nt lacrimi de poc\in]\. R\ceala, `mpietrirea inimii are nevoie de lacrimi pentru a se `nmuia; ca s\ se ude p\m`ntul uscat [i ogoarele s\ se irige, este nevoie de mult\ ap\ [i ploaie; pentru ca sufletul s\ fie stropit cu Harul lui Dumnezeu [i dinl\untrul s\u s\ izvorasc\ st\ri duhovnice[ti, este nevoie de multe suspine amestecate cu lacrimi. Lacrimile rug\ciunii au luat ceva din negr\ita durere de mam\ [i din focul sabiei ce a str\puns inima Maicii Domnului la picioarele Crucii; au luat ceva din inima plin\ de recuno[tin]\ a leprosului, din dorul arz\tor de Hristos al ucenicului iubit, din s\ltarea de bucurie a ucenicilor care L-au v\zut ridicat din mor]i. Pl`nsul se transform\ `n bucurie negr\it\. Lacrimile pe care le d\ruie[te rug\ciunea ne`ntrerupt\ s`nt lacrimi de poc\in]\, de smerenie, dar [i de recuno[tin]\ [i dragoste. Tot a[a devine [i rug\ciunea noastr\: c`nd poc\in]\, c`nd iubire, c`nd re`nviere.

Nici o limb\ din lume nu poate spune cum [i de ce l\crimeaz\ de bucurie omul atunci c`nd roste[te `n rug\ciune Numele lui Iisus [i ce anume simte el `n acea clip\ cereasc\.

C`nd sufletul `ncepe s\ se scalde `n lacrimi, `n u[urarea [i m`ng`ierea pe care le aduce rug\ciunea, el `nsu[i se `nf\]i[eaz\ `naintea lui Dumnezeu [i-I spune: 'Am cobor`t, surioar\, `n gr\dina lui [i lacrimile mi-au adus m`ng`iere' (C`ntarea C`nt\rilor)".

- ~]i mul]umesc, B\tr`ne Sfinte; acum am `n]eles, acum simt [i mai limpede cuv`ntul Domnului: „Ferici]i cei ce pl`ng, c\ aceia se vor m`ng`ia".

III. Fericirea bl`nde]ei

Am privit chipul alb, ascetic al B\tr`nului, care r\m\sese t\cut. Ochii lui ad`nci erau umezi de lacrimi. Privirea-i plin\ de rug\ciune [i recuno[tin]\ era a]intit\ spre micu]a pe[ter\ unde se aflau ad\postite moa[tele sf`ntului s\u B\tr`n. I-am mai privit o dat\ fa]a sur`z\toare, plin\ de bun\tate, din care se rev\rsa fericirea bl`nde]ii - despre care `mi putea vorbi invoc`nd propria sa tr\ire.

- Bl`nde]ea ce se na[te din rug\ciunea ne`ntrerupt\ a min]ii, `mi spuse el, se revars\ asupra `ntregii noastre fiin]e. {i mila pe care Domnul o d\ruie[te celor bl`nzi este mila mo[tenirii Sale, mila „p\m`ntului promis", adic\ a ~mp\r\]iei Cerurilor. Cei bl`nzi s`nt cei mai c`[tiga]i mo[tenitori ai p\m`ntului - „Ferici]i cei bl`nzi, c\ aceia vor mo[teni p\m`ntul".

- {i cum se exprim\ aceast\ fericire a bl`nde]ii?

- Nu se exprim\ `n nici un fel. E tr\ire inexprimabil\. O imagine a bl`nde]ii se poate, `ns\, contura din t\cerea ei ra]ional\, din bun\tate, ner\utate [i ne]inere de minte a r\ului, din iertarea [i bucuria ei.

- Ce simte sufletul rug\tor care prime[te harul bl`nde]ii?

- ~nl\untru, bl`nde]ea `[i ia puterea din pacea lui Hristos, care `[i `ntinde [i ea dulcele „acoper\m`nt" la invocarea ne`ntrerupt\ a Numelui lui Iisus. „Bl`nde]ea este 'materia' smereniei", spune Petru Damaschin `n Filocalie. Deschide la „despre cea de-a doua porunc\". Se spune aici c\ omul bl`nd nu se tulbur\ niciodat\, frate, ci crede c\ fiecare ispit\ e un prilej de a ierta, c\ci el niciodat\ nu L-a m`hnit pe Dumnezeu sau pe aproapele. Nu numai c\ nu se tulbur\, dar se [i bucur\, g`ndindu-se c\ ispita `i serve[te la dob`ndirea unui mare folos duhovnicesc. Ai v\zut cum duce la adev\rata bucurie bl`nde]ea, cel mai scurt drum spre iertarea p\catelor?

IV. Fericirea fl\m`nzirii [i `nset\rii de Dumnezeu

- B\tr`ne Sfinte, `ng\dui]i-mi s\ cred c\ urm\toarea fericire, a celor ce „fl\m`nzesc [i `nseto[eaz\ de dreptate", nu este doar rod al rug\ciunii ne`ncetate a min]ii, ci este `ns\[i esen]a acesteia.

- Desigur, frate, ai dreptate. Spun`nd „Doamne, Iisuse, miluie[te-m\!", sim]i o n\valnic\ foame [i sete duhovniceasc\. Rug\ciunea ne`ntrerupt\ e foame [i sete de dulcele nostru M`ntuitor - sete [i foame tiranice, dar minunate. Foame de Acela Care este „Hrana `ntregii lumi" [i „P`inea vie]ii". Sete de Acela Care este Izvorul Vie]ii [i ~nvierii. Existau oameni - [i `nc\ mai exist\ - care, c`nd se „s\turau" cu rug\ciunea ne`ncetat\, nu mai sim]eau foamea [i setea trupeasc\. „Nu numai cu p`ine va tr\i omul". Un astfel de om a fost [i B\tr`nul meu. Voia Tat\lui Ceresc, `n ceea ce-l prive[te pe cel care se roag\, este rug\ciunea ne`ntrerupt\. Pe m\sur\ ce se roag\, el `nainteaz\ `n cunoa[terea lui Dumnezeu [i a Tainelor Lui. „Cel ce cunoa[te `nseteaz\ [i mai mult [i arde ca o flac\r\; [i, cum Dumnezeu este necuprins, sufletul r\m`ne pururea `nsetat", scrie Cuviosul Damaschin (Filocalia, vol.3, pag. 23, 10-15).

- Dar cum s\ r\m`n\ „`nsetat" omul care se roag\?

- Foamea [i setea de Hristos, Care este sfin]enie [i dreptate, `l satur\ pe om [i, `n acela[i timp, `l las\ fl\m`nd. E vorba aici de o „s\turare nes\turat\": cu c`t ~l m\n`nci [i-L bei mai mult, cu at`t ~l dore[ti mai mult. Cu c`t ai mai mult parte de El, cu at`t ~l r`vne[ti mai mult. Rug\ciunea ne`ntrerupt\ a min]ii d\ruie[te aceast\ fericit\ foame [i fericit\ sete de mila Domnului, de sfin]enia [i Harul S\u. Fericit [i de trei ori fericit este cre[tinul fl\m`nd [i `nsetat de Hristos, cre[tinul care se roag\ zi [i noapte chem`nd Numele Lui.

V. Fericirea milosteniei

- A[a cum Dumnezeu este „`ndurat, `ndelung r\bd\tor [i mult milostiv", la fel e [i sufletul ce se roag\ ne`ncetat. El dob`nde[te fericirea milosteniei nu numai fa]\ de s\raci [i suferinzi, ci [i fa]\ de to]i semenii, pe care `i consider\ fra]i, fa]\ de `ntreaga crea]ie, `nsufle]it\ [i ne`nsufle]it\. „Ferici]i cei milostivi, c\ aceia se vor milui". Cu c`t devine inima mai milostiv\, cu at`t mai mult prime[te, `n mod tainic, mila dumnezeiasc\, pe care ne`ncetat o implor\, cu durere, f\r\ de odihn\ [i cu jind: „Doamne, Iisuse, miluie[te-m\!". Cu c`t este inima mai miluit\, cu at`t miluie[te mai mult. Fericirea milosteniei ne face inima larg\, plin\ de comp\timire [i `ndelung r\bd\toare.

- C`nd vorbe[te Domnul de milostenie [i de cei milostivi, se refer\ oare numai la milostenia trupeasc\?

- Bine`n]eles c\ nu numai la aceasta. Po]i s\-]i miluie[ti aproapele chiar dac\ nu ai bani. Mila are un sens mai larg, `n]eleg`nd inima ce `mbr\]i[eaz\ pe fiecare om, identific`ndu-se cu iubirea fa]\ de Dumnezeu [i oameni. „Mil\ voiesc, iar nu jertf\!", porunce[te Domnul, ca s\ ne arate c\, pe l`ng\ manifest\rile religioase [i cultice exterioare, El ne cere mil\, adic\ iubire, acea iubire care „nu pizmuie[te, nu se trufe[te, nu f\ptuie[te nici un lucru r\u, nu caut\ ale sale, nu se m`nie, nu cuget\ r\ul, nu se bucur\ de nedreptate, ci numai de adev\r". Milostivul nu preget\ s\ se foloseasc\ de cele materiale pentru a-l milui pe aproapele, care este chip al lui Dumnezeu. Unul `[i `mparte banii s\racilor, altul `ngrije[te b\tr`nii [i bolnavii. Aminte[te-]i de sf`ntul acela care adunase de pe drumuri un nebun [i-l slujea cu negr\it\ r\bdare [i devotament. Altul se roag\ pentru fra]ii s\i cu suflet cald [i cu lacrimi. Exist\ vreo expresie mai autentic\ a milosteniei? Exist\ oare mil\ mai mare dec`t rug\ciunea pentru aproapele? Este de ajuns s\ fie iubire `n suflet. Atunci vom deveni milostivi - cu lucrul, cu g`ndul, ba chiar cu prezen]a noastr\. Aceast\ sf`nt\ milostenie o inspir\ rug\ciunea min]ii, f\r\ de care ne primejduim s\ auzim, la sf`r[it, acel cumplit „Nu v\ cunosc pe voi!".

VI. Fericirea cur\]iei cu inima

- Frate, [tii care este cea mai important\ lucrare a rug\ciunii inimii?, m-a `ntrebat, brusc, B\tr`nul, dup\ o pauz\ de c`teva secunde.

- Care?

- Cur\]ia inimii. Dob`ndirea fericirii celor „cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe Dumnezeu". Toat\ str\dania noastr\ spre asta tinde.

- ~n zilele noastre, B\tr`ne Sfinte, se vorbe[te la tot pasul de poluarea mediului. Poluare `n atmosfer\, poluare `n mare, pretutindeni poluare. Dar, dac\ poluarea fizic\ se afl\ la un nivel de `nceput, poluarea mediului spiritual modern se situeaz\ la un nivel incalculabil. Duhurile `ntunericului au c\p\tat, `n epoca noastr\, o enorm\ influen]\ molipsitoare pe care [i-o exercit\ prin mijloace de informare `n mas\, `n pres\ [i deplas\ri etc. Cum este cu putin]\ ca, `n acest mediu necurat [i poluat, s\ te men]ii cre[tin curat cu inima?

- Nu spun, fiule, c\ mediul nu exercit\ oarecare influen]\ asupra cre[tinului. Dar cel care „se contamineaz\" at`t de u[or din mediul exterior `nseamn\ c\ n-a dob`ndit cu adev\rat cur\]ia inimii. Iar `ntreaga lupt\ a trezviei [i a rug\ciunii min]ii ]inte[te tocmai c\tre aceasta: cur\]irea inimii. Cur\]indu-se inima, se cur\]esc [i sim]urile exterioare, spun Sfin]ii P\rin]i. {i nu numai at`t. Poluarea poate fi izolat\ atunci c`nd p\trunde `n lumea noastr\ l\untric\ [i ne-o bombardeaz\. Aerul spiritual poluat „se izbe[te" de filtrul trezviei [i-al rug\ciunii. Cred, deci, c\ ar trebui s\ te m`hneasc\ nu faptul c\ tr\ie[ti `ntr-un mediu poluat, ci c\ n-ai aflat p`n\ acum o cale de a-]i cur\]i inima. Multe c\i au fost puse `n practic\ - [i `nc\ mai s`nt -, una din cele mai sigure [i mai rodnice fiind luarea aminte la sine, rug\ciunea [i Sf`nta ~mp\rt\[anie, adic\ participarea la via]a `ntru Hristos. Inima curat\ r\m`ne `n Harul lui Hristos, ca o raz\ de soare, chiar de s-ar g\si `n cel mai murdar mediu, ca un m\rg\ritar `n noroi. Adu-]i aminte de acei Sfin]i B\tr`ni cu inima preacurat\, desp\timi]i [i inatacabili, care, pentru iubirea lui Hristos [i m`ntuirea sufletelor, vizitau p`n\ [i prostituatele. Adu-]i aminte de acel sf`nt care, v\z`nd o femeie `mpodobit\, a pl`ns pentru nep\sarea lui `n a se face pl\cut Domnului. {i, iar\[i, adu-]i aminte c\ puterea lu\rii aminte la sine [i rug\ciunea au f\cut din oameni eroi, precum Iosif Pangalul sau Sf`ntul Martinian, care, `n v`ltoarea cumplitei ispite a c\rnii, s-au p\strat nev\t\ma]i, primind, astfel, cunun\. Aminte[te-]i [i c\ Sf`ntul Antonie r\m`nea inatacabil `n fa]a ispitei aurului tot datorit\ lu\rii aminte la sine [i prin rug\ciune. Tot a[a [i cu al]i sfin]i care s-au izb\vit de ispita slavei de[arte prin rug\ciune [i trezvie.

Inima alimenteaz\ cu s`nge toate m\dularele trupului, p`n\ la cel din urm\ vas. A[a se `nt`mpl\ [i `n via]a duhovniceasc\: c`nd inima devine liber\ de p\cat, curat\ de orice patim\ [i g`nd `mp\timit, atunci toate m\dularele exterioare devin [i ele curate. „Inima curat\, scrie Sf`ntul Simeon Noul Teolog, nu se dob`nde[te prin `mplinirea a una sau dou\ sau zece porunci, ci prin a tuturor poruncilor. Dar nici atunci inima nu este curat\, dac\ nu are `n\untru prezen]a Sf`ntului Duh. La fel cum fierarul poate avea la `ndem`n\ toate uneltele ca s\-[i `mplineasc\ lucrarea, dar, dac\ ` lipse[te focul, nimic nu poate face, a[a [i cre[tinul, poate s\ aib\ toate virtu]ile ca instrumente, dar, dac\ `i lipse[te focul duhovnicesc ce cur\]e[te `ntin\ciunea [i murd\ria, atunci inima sa r\m`ne neroditoare".

- Care este cea mai mare necur\]ie a inimii, B\tr`ne Sfinte?

- M`ndria. Dup\ ea vin toate celelalte murd\rii [i necur\]ii; de aceea, numai inima zdrobit\ [i smerit\ este cu adev\rat curat\.

- A[ dori s\-mi mai spune]i ce cur\]e[te rug\ciunea mai `nt`i, mintea sau inima?

- Rug\ciunea cur\]e[te mai `nt`i mintea de cugetele rele [i viclene. Mai apoi, se cur\]e[te [i inima, dar laolalt\ cu mintea, `ntruc`t mintea [i inima trebuie s\ se uneasc\ [i s\ p\[easc\ `mpreun\ pe drumul rug\ciunii lui Iisus. Cu c`t se cur\]e[te inima, cu at`t se lumineaz\ [i mintea; cu c`t se cur\]e[te mintea, cu at`t str\luce[te [i inima.

* * *

„A[a cum acele m`nc\ruri ce provoac\ boli fac r\u o dat\ intrate `n stomac, iar cel care le-a m`ncat simte imediat v\t\marea [i se libereaz\ repede cu ajutorul unui medicament vomitiv, la fel [i mintea, c`nd prime[te [i `nghite cugetele rele [i le simte am\r\ciunea, le scoate [i le leap\d\ u[or cu rug\ciunea lui Iisus spus\ din ad`ncul inimii" (Cuviosul Isihie Presbiterul, Filocalia, vol.A, pag. 171). Puterea rug\ciunii min]ii este cur\]itoare. Nici un cre[tin nu ajunge la cur\]irea de patimi dac\ nu se roag\ ne`ncetat cu mintea. Rug\ciunea risipe[te norii [i cea]a pe care le ]es cugetele cele rele, [i atunci „e cu neputin]\ ca inima s\ nu reflecte lumina cea dumnezeiasc\ a lui Iisus - bine`n]eles, dac\ nu ne m`ndrim [i nu ne trufim, c\ci atunci Domnul nu ne mai ajut\ cu nimic, El, Care ur\[te aceste patimi [i a fost adev\rat\ pild\ de smerenie" (Cuviosul Isihie Presbiterul, Filocalia, vol.A, pag. 168). C`nd inima se cur\]e[te, atunci vine [i binecuv`ntata nep\timire. Prin nep\timire, spune Sf`ntul Simeon Noul Teolog, vezi toate lucrurile acestei lumi ca [i cum nu le-ai vedea, pentru c\ mintea, inima, sim]\mintele, voin]a, toate au fost absorbite de Inima, Mintea [i Voin]a lui Hristos. Dar, p`n\ s\ se ajung\ aici, de c`t\ str\danie, de c`t\ ascez\ [i lupt\ cu trupul este nevoie, de c`t\ st\ruin]\ `n rug\ciune, p`n\ s\ ajungem ca „Hristos s\ absoarb\ sufletele noastre, iar sufletele noastre s\-L absoarb\ pe Hristos"!...

Frate, nu exist\ clip\ mai fericit\ dec`t aceea `n care se s\l\[luie[te `n suflet Duhul Sf`nt, ca urmare a lucr\rii rug\ciunii ne`ntrerupte a min]ii. Inima „salt\, se vesele[te [i se bucur\". Toate puterile ei s`nt cur\]ite. Scopul ultim al rug\ciunii min]ii, ca [i al trezviei, este primirea Duhului Sf`nt. Pogor`rea Lui `n suflet e cel mai cutremur\tor lucru. Inima curat\ devine templu al Treimii Celei de O Fiin]\, dup\ cum spune ~nsu[i Domnul: „Nimeni nu-L poate numi pe Iisus 'Domn' dec`t numai `n Duhul Sf`nt".

C`]i sfin]i, cunoscu]i [i necunoscu]i, nu s-au bucurat `nc\ de pe p\m`nt de necreata Lumin\ taboric\ a Dumnezeirii Treimice, atunci c`nd s-a deschis sufletul lor pentru a primi `nl\untrul lor pe M`ng`ietorul, Duhul Adev\rului, ca s\-i cur\]easc\ de toat\ `ntin\ciunea!...

VII. Fericirea p\cii

- C`nd inima se roag\, urechile cugetului aud ecoul cuvintelor dumnezeie[ti: „Ferici]i f\c\torii de pace...".

- {i cum putem noi s\ primim aceast\ pace, B\tr`ne Sfinte? Noi, cei care tr\im `n lume, `ntr-o societate numit\ „de consum", „tehnologic\", cu mii de zgomote, dominat\ de confuzie, violen]\, agita]ie [i agonie, zavistie [i ceart\, o lume `n care ma[inile conduc aproape fiecare pas al omului, o lume `n care se `mp`nze[te ra]ionalismul, iar sufletul [i duhul se afl\ `ntr-un nelini[titor regres, cum putem noi g\si pacea?

- Cred, frate, c\ Domnul a avut `n vedere [i epoca noastr\ cu conven]iile ei moderne. Aici poate face minuni rug\ciunea ne`ncetat\ a min]ii, dac\ ne `nso]e[te, dup\ puteri, ziua `ntreag\, la diversele noastre activit\]i [i ocupa]ii lume[ti, chiar [i atunci c`nd lumea se adun\, sufocant, `n jurul nostru; Numele lui Hristos va a[terne `n inim\ [i `n minte, prin rug\ciune, lini[tea cea mult r`vnit\.

- Pentru aceasta, `ns\, e nevoie de mult\ practic\ a rug\ciunii [i mult\ priveghere duhovniceasc\ a min]ii...

- Fire[te. Cum altfel s\ lu\m cununa p\cii? A[a, f\r\ de osteneal\? Pacea l\untric\ a lui Hristos este o biruin]\ asupra cugetelor `mp\timite indiferent dac\ vie]uie[ti `n pustie sau `n aglomera]ia lumii.

- „Ferici]i f\c\torii de pace", zice Domnul. Ce `nseamn\ aceste cuvinte, P\rinte?

- C`nd pacea l\untric\ se statornice[te `n minte [i `n inim\, atunci omul devine „f\c\tor de pace", r\sp`ndind pacea [i `n juru-i, prin prezen]a sa, prin felul s\u de a fi, prin cuv`ntul lui. Vor veni asupr\-i clipe grele, `mprejur\ri stranii, confrunt\ri aspre, oameni bulversa]i, ispite dr\ce[ti, dar el pe toate le `nt`mpin\ cu pacea lui Hristos, care ]ine, `ntr-`nsa, curaj de nebiruit [i eroism. Omul f\c\tor de pace este copil al lui Dumnezeu, iar pacea lui e darul lui Iisus Cel ~nviat.

Deschide Filocalia [i cite[te la Capetele Cuviosului Nichita Stethatul. Ce zice acolo? C\ pacea este proprie celor care iubesc legea Domnului [i nu se poticnesc niciodat\; lui Dumnezeu nu-I place `ntotdeauna ceea ce le place oamenilor. Cele ce nou\ nu ne par a fi bune s`nt, `n schimb, bune pentru cei care cunosc natura [i cauza existen]elor [i evenimentelor. Aceast\ ad`nc\ pace, fiule, cred c\ se na[te [i cre[te prin rug\ciunea continu\. Nimic altceva nu o hr\ne[te [i nu o re`nnoie[te mai tare ca Numele lui Iisus. Aproape de aceast\ stare cereasc\ a p\cii purt\toare de Hristos se afl\ r\bdarea [i fericirea prigonirii [i oc\rii pentru Numele Domnului. Mul]i cre[tini tremur\ ast\zi de frica prigoanei [i-a oc\rii, pe c`nd Sfin]ii le c\utau, le doreau, c\ci Domnul le ferice[te. ~n a[a-zisa societate „cre[tin\", f\r\ Hristos, cine vrea s\ fie rug\tor trebuie s\-[i asume jugul prigoanei [i al oc\rii ca binecuv`ntare, ca m\rturie c\ este cu adev\rat cre[tin. Puterea de a izb`ndi o va da `ns\[i rug\ciunea min]ii. Cre[tinul e prigonit, ironizat, batjocorit `n toate felurile; rug\ciunea min]ii `i va `mpr\[tia teama [i ne`ndr\zneala; `i va da rezisten]\ [i, mai mult, fericire la acest martiriu sufletesc. De aici va ]`[ni, `n cele din urm\, bucuria. Bucuria rug\ciunii, bucuria lui Dumnezeu, care se revars\, `ntreag\, `mpreun\ cu mila Sa, `n inima ce se roag\.

VIII. Fericirea bucuriei

- Bucuria Duhului Sf`nt ca rod al na[terii Sale `n suflet `nchipuie o stare inalienabil\, permanent\, proprie sufletului ce se roag\ f\r\ oprire. Bucurie deplin\, complet\, c\ci este bucuria lui Hristos ce devine [i bucuria ucenicilor S\i: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea s\ fie `n voi [i ca bucuria voastr\ s\ fie deplin\" (Ioan 15, 11). Am cunoscut astfel de oameni ale c\ror fe]e iradiaz\ de bucuria lui Hristos, r\sp`ndind `n jurul lor veselia Harului dumnezeiesc, [i am constatat c\ lumina prim\verii ve[nice ce-i `nv\luie pe ace[ti `ngeri `n trup e oglindirea rug\ciunii permanente din inima lor. Bucuria rug\ciunii min]ii rezult\ din bucuria a toat\ Crea]ia, e bucuria ~ntrup\rii, a m`ntuirii, a „suirii la cer [i a celei de-a doua veniri `ntru slav\"; e bucuria Bisericii lui Hristos - Biseric\ lupt\toare [i triumf\toare -, bucuria profe]ilor, a Mucenicilor, a asce]ilor. Sf`ntul [i m\ritul Nume al rug\ciunii min]ii, Numele lui Iisus, le rezum\ pe toate, le valorific\, le `nsufle]e[te.

C`nd Numele lui Iisus se `nr\d\cineaz\ `nl\untrul min]ii [i al inimii, bucuria lui Iisus nu mai poate fi r\pit\ de nimeni [i de nimic.

Tot ce-i socotit „bucurie" `n aceast\ lume p\le[te `n fa]a nemuritoarei bucurii a lui Hristos, ca o umbr\ trec\toare, ca un surogat. Omul modern, pentru a-[i camufla dezn\dejdea [i plictiseala pe care i le aduce via]a lui cea f\r\ de Dumnezeu, a n\scocit o mie [i una de „bucurii" - nimic altceva dec`t surogate nereu[ite, ieftine [i penibile, roade ale orient\rii spre lumea dinafar\, substitute care-l golesc [i-l `njosesc cu fierea volupt\]ii. Bucuria lui Hristos este plinirea, c\ci e deplin\, complet\, total\: „Cere]i [i ve]i primi, ca bucuria voastr\ s\ fie deplin\" (Ioan 16, 24). Cine a `mbr\]i[at rug\ciunea ne`ncetat\ a lui Iisus nu ostene[te nicic`nd a r`vni la frumuse]ea [i dulcea]a bucuriei lui Iisus (Filocalia, vol.A, pag. 164).

* * *

Convorbirea cu B\tr`nul r\m`ne de neuitat. Ce am consemnat nu e dec`t o fr`ntur\ din spusele lui pe care le-am p\strat vii `n mintea mea.

Era t`rziu deja, se apropia miezul nop]ii. Mii de stele se `ntre]eseau pe cerul nop]ii de var\. Peste tot domnea lini[tea deplin\ - simbol al p\cii suflete[ti a pustnicilor. Marea `[i l\sa valurile unduitoare s\ ating\, juc\u[, pietricelele de pe ]\rm. Am r\mas a[a, nemi[ca]i, mult timp, cu rug\ciunea `n minte, cople[i]i de taina t\cerii, acolo, pe sc\unelele pustnice[ti de lemn. Sufletul meu era plin de recuno[tin]\. C\utasem ceva care s\ poat\ vorbi, simplu, despre rug\ciunea min]ii, drept [i dar nu numai al monahilor, ci [i al tuturor cre[tinilor din `ntreaga lume, pentru ca `ntreaga lume s\-L poat\ tr\i pe Hristos a[a cum ~l tr\iesc ace[ti `ngeri `n trup, prin rug\ciune neobosit\ [i ne`ncetat\.

Am l\sat iar suflarea rug\ciunii s\ m\ r\coreasc\, s\ p\trund\ p`n\-n str\fundul fiin]ei mele, al\turi de evlaviosul B\tr`n, care `nchisese ochii, aplecase u[or capul spre piept [i respira regulat, `nceti[or. Se ruga pentru a m\ `nv\]a pe mine s\ m\ rog. Dou\ lacrimi se prelinser\ u[or pe fa]a lui str\lucitoare, de chihlimbar... Dup\ ceva timp, [opti u[or:

- {i, totu[i, frate, mai exist\ [i o alt\ fericire despre care nu ]i-am vorbit. Este cea mai minunat\, cea mai dulce, cea mai r`vnit\ dintre toate. Spre aceast\ fericire ne duce rug\ciunea min]ii, cu nepotolit\ sete, cu sf`nt\ be]ie...

Am deschis larg ochii [i l-am privit.

- Care este aceast\ fericire, B\tr`ne Sfinte?

- „Cine m\n`nc\ Trupul Meu [i bea S`ngele Meu r\m`ne `ntru Mine [i Eu `ntru el". Ai priceput?

- Am priceput, B\tr`ne Sfinte, este foamea [i setea de Sf`nta Mas\.

- A[a. Mergi la tine `n chilie [i roag\-te. ~ntr-o or\ o s\ te chem la biseric\ pentru Utrenie. Apoi vom s\v`r[i Sf`nta Liturghie [i ne vom `mp\rt\[i cu M\rg\ritarul Ceresc Cel nepre]uit...

Niciodat\, `n toat\ via]a mea, a[teptarea nu a fost mai dulce. Niciodat\ nu am mai sim]it at`t de simplu [i at`t de ad`nc Sf`nta Liturghie. Niciodat\ nu m-am mai bucurat at`t de puternic de fericirea dumnezeiasc\ [i ve[nic\ a Sfintei ~mp\rt\[anii... acolo, `n bisericu]a s\r\c\cioas\ [i umil\ de l`ng\ coliba B\tr`nului, care se transformase `n palat regal...

P\rintele Porfirie. Antologie de sfaturi [i `ndrum\ri

Editura „Bunavestire”, Bac\u, 2004

- fragment

“P\rintele `ncepu a vorbi domol:

- Mul]i spun c\ via]a cre[tineasc\ este nepl\cut\ [i grea. Eu spun c\ este pl\cut\ [i u[oar\, dar cere, obligatoriu, dou\ lucruri: smerenie [i iubire.

- {i cum s\ dob=ndim, P\rinte, smerenia [i iubirea?

- S\ v\ povestesc ceva, copii. Era odat\ o p\stori]\ care vie]uia `n mun]i. Ziua `ntreag\ se ostenea s\ pasc\ bine oile, s\ le adape, s\ le p\zeasc\ de fiare, iar seara le aducea `napoi la st=n\, le mulgea, le preg\tea de culcare. C=nd se f\cea noapte [i p\rin]ii ei adormeau, d=nsa, de[i era foarte ostenit\, s\rea gardul st=nei, alerga `n `ntuneric, printre st=nci, pe m\r\cini, [i ajungea pe partea cealalt\ a muntelui, ca s\ `nt=lneasc\ un p\stor pe care mult `l `ndr\gea. {i se bucura nespus c=nd `l `nt=lnea, de[i asta o costa osteneli [i jertfe nu pu]ine. M\ ierta]i c\ eu, c\lug\r fiind, vorbesc de `ndr\gosti]i, dar o fac ca s\ v\ ajut s\ m\ `n]elege]i mai bine. “Iubitul” sufletului nostru trebuie s\ fie Hristos. La `nt=lnirea cu Hristos, sufletul va fi fericit ca p\stori]a `ndr\gostit\. {i ce sunt iubirile omene[ti pe l=ng\ iubirea dumnezeiasc\? Stric\ciune [i `n[elare. Dar iubirea dumnezeiasc\ este ve[nic\ [i adev\rat\. Sufletul `ndr\gostit de Hristos este fericit [i senin, orice i s-ar `nt=mpla, oric=te jertfe [i osteneli ar costa dumnezeiasca lui dragoste. Ba mai mult, cu c=t se ostene[te [i se jertfe[te pentru iubitul s\u, Hristos, cu at=t se simte mai fericit. ~n sufletul `ndr\gostit de Hristos nu poate n\v\li diavolul.

{i `n aceast\ sal\ `n care ne afl\m, presupun=nd c\ suntem cu to]ii buni, dac\ s-ar apropia de u[\ oameni r\i care ar vrea s\ dea buzna `n\untru, nu ar izbuti, pentru c\ noi umplem `ntreaga `nc\pere. La fel, `n sufletul `n care locuie[te Hristos nu poate da n\val\ diavolul, oric=t s-ar c\zni, fiindc\ nu `ncape, fiindc\ nu este loc pentru el. ~n felul acesta vom putea duce o via]\ cu adev\rat cre[tineasc\.”

CURRICULUM VITAE

NUME: MUNTEANU

PRENUME: SORINA

DATA NA{TERII: 7 iulie 1975

LOCUL NA{TERII: Roman

DOMICILIUL: Str. 9 Mai nr. 80, Bl. 80, Sc.A, Ap.7, Bac\u, tel. 57.15.32

STUDII:

2002 - 2003: primul an de doctorat `n cadrul Facult\]ii de Filosofie, Universitatea "Al. I. Cuza", Ia[i

2002 - 2000: frecventarea celor doi ani de master, modulul "Teorii ale interpret\rii", `n cadrul Facult\]ii de Filosofie, Univ."Al. I. Cuza", Ia[i

2000 - 1996: Facultatea de Filosofie din cadrul Universit\]ii "Al. I. Cuza", Ia[i

1994 - 1989: Liceul Pedagogic "{tefan cel Mare", Bac\u

1989 - 1985: Clasele gimnaziale V-VIII la {coala General\ nr. 20, Bac\u

ACTIVIT|}I:

2006:

- traducerea din limba neogreac\ a c\r]ii Via]a [i minunile Sf=ntului Spiridon, Editura Trinitas, Ia[i

- traducerea din limba neogreac\ a c\r]ii Via]a Sfintei Mari Mucen]e Ecaterina, Editura Trinitas, Ia[i

2004:

- traducerea din limba neogreac\ a c\r]ii Mirarea supranaturalului (de rhimandrit Ioanikios

Kotsonis), Editura "Bunavestire", Bac\u

2003:

- traducerea din limba neogreac\ a c\r]ii Pagini filocalice, vol. 1-3; 4 -5 (de Arhimandrit Ioanikios Kotsonis), Editura "Bunavestire", Bac\u

- traducerea din limba neogreac\ a c\r]ii P\rintele Porfirie - antologie de sfaturi [i `ndrum\ri (Editura „Bunavestire”, Bac\u, 2004) (de Ahimandrit Ioanikios Kotsonis), la Editura "Bunavestire", Bac\u

- colocviu teologic pe marginea Paginilor filocalice, vol. I-II, `n cadrul Taberei de Crea]ie

Literar-Artistic\ a Cenaclului AVANGARDA XXII, Pralea, 11-20 august

- colocviu filosofico-teologic pe tema "Cultura lumii [i cultura duhului", `n

cadrul [edin]ei de lucru a Cenaclului AVANGARDA XXII,

- 6 martie - publicarea, `n s\pt\m=nalul „Via]a b\c\uan\“, a materialului din colocviul sus-amintit

- participarea la forumurile lunare organizate de Centrul de Mediere [i Securitate din Ia[i pe tema

securit\]ii copiilor [i tinerilor

- pelerinaj la M\n\stirea cu hramul "~n\l]area Domnului" din B\nceni, Cern\u]i 2003 - 2002: profesor

psiholog la {coala cu clasele I-VIII "Bogdan Petriceicu Hasdeu", Ia[i

2003 – 2001:

- activit\]i de voluntariat (traduceri din limbile englez\ [i neogreac\) `n cadrul Asocia]iei de asisten]\

social\ "Primul Pas", Ia[i

2002 - 2001:

- profesor de [tiin]e socio-umane la Liceul Industrial "Radu Cern\tescu", Ia[i

2002:

- traducerea din limba neogreac\ a diverse documentare religioase video despre Sf`ntul Munte Athos

[i, din limba englez\, a albumului despre ora[ul Constantinopol

- participarea la simpozionul cu tema "Psihanaliza `n cultur\", organizat de Facultatea de Filosofie, cu ocazia Zilelor Universit\]ii "Al. I. Cuza", Ia[i

- ob]inerea, cu calificativul "foarte bine", a certificatului de cunoa[tere a limbii neogrece[ti – Universitatea din Patra - Grecia

2001:

- colocviu pe tema "Spiritualitatea româneasc\ `n viziunea lui Noica" `n cadrul Taberei Literar-Artistice a Cenaclului AVANGARDA XXII, Pralea, 16-22 iulie 2001 - 1998:

- frecventarea cursurilor de limb\ [i cultur\ neogreac\ organizate de Lectoratul de Neogreac\ din

cadrul Catedrei de Limbi Clasice, Facultatea de Litere, Univ. "Al. I. Cuza", Ia[i

- participarea activ\ la manifest\rile cultural-artistice organizate de Lectorat cu ocazia s\rb\torilor

na]ionale ale Greciei, pe scena teatrului "Luceaf\rul" din Ia[i 2001 - 1996:

- `n cadrul Asocia]iei Studen]ilor Cre[tini Ortodoc[i din România (ASCOR), filiala Ia[i: activit\]i

sociale (vizite la C\minul de b\tr`ni "Sfin]ii ~mp\ra]i Constantin [i Elena" [i la Centrele de Plasament

"Copou", "Prim\verii" [i "T\t\ra[i")

- participarea la conferin]ele [i `ntrunirile Asocia]iei, precum [i la pelerinajele organizate de aceasta la

diverse m\n\stiri din ]ar\

- participarea la slujbe [i manifest\ri culturale de muzic\ bizantin\ ca membru al Corului Asocia]iei

2000:

- frecventarea cursurilor de var\ de limb\ [i civiliza]ie neogreac\ la Universitatea "Aristotel" din

Salonic, Grecia, ca urmare a ob]inerii bursei de studiu pe perioada 15 august - 16 septembrie

1999:

- frecventarea cursurilor de var\ ale Universit\]ii din Patra, Grecia, ca urmare a ob]inerii bursei de

studiu pe perioada 30 iulie - 30 august, cursuri `ncheiate cu diplom\ de excelen]\

1996 - 1994:

- `nv\]\toare la {coala cu clasele I-VIII din comuna Ro[iori, Bac\u

1995:

- debut `n pres\ (s\pt\m`nalul Via]a b\c\uan\) cu eseul “Nonconformismul - teribilism sau necesitate?'“

1994 - 1990:

- participarea la Olimpiada de filosofie, faza jude]ean\, ob]in`nd men]iune -rezultate deosebite la

Olimpiadele de limba englez\, etapele locale [i jude]ene

- participarea la manifest\ri cultural-artistice ca membru al corului liceului -cursuri de pian

1989 - 1985:

- participarea la Olimpiadele de limba [i literatura român\, fazele locale [i jude]ene, ob]in`nd rezultate deosebite

-participarea la `ntruniri [colare locale `n calitate de comandant de grup\

CRONICI, RECENZII

-Cornel Galben - „Glasul monahilor", nr. 4 (6), aprilie, 2004, nr. 6, iunie, 2004

- Aurel Pop - "Agora Universitaria", Satu Mare, nr. 2, februarie, 2005

- Petre Isachi - "13 plus", revista de cultur\, nr. 10-11, octombrie-noiembrie, 2004

- Petru Scutelnicu - "Ateneu" , Bac\u, iunie, 2004

- Daniel Nicolescu - " Monitorul de Bac\u ", 26 iunie, 2004

- Constantin Leonte - "Cronica Romanului", revist\ de cultur\, teologie [i spiritualitate a Eparhiei

Romanului, nr. 4, mai, 2004

-Aurel Pop - "Via]a studen]easc\", revist\ a studen]ilor de la Universitatea de Vest "Vasile Goldi[" ,

Arad, nr. 2, octombrie, 2004

-Aurel Pop - "Informa]ia zilei", cotidian al jude]ului Satu Mare, 3 noiembrie, 2004

-Ioan Enache - "Credin]a ortodox\", revist\ de cultur\, atitudine [i spiritualitate a Episcopiei

Alexandriei [i Teleormanului, n. 7 (89), iunie, 2004

-Constantin Leonte - "Via]a b\c\uauan\", s\pt\m=nal jude]ean de atitudine [i informa]ie, Bac\u, nr.

340, 15-21 martie, 2003, nr. 343, 5-11 aprilie, 2003

- revista "Teologie [i Via]\", Mitropolia Moldovei [i Bucovinei, Editura Trinitas, aprilie, 2005

2005-2006:

-colabor\ri cu zeci de articole - traduceri [i materiale proprii -, la cotidianul "Lumina", Ia[i, primul cotidian cre[tin din Rom=nia, [i la periodicul „Via]a b\c\uan\“, unde este redactor [ef-adjunct

LIMBI STR|INE:

neogreac\ (excelent)

englez\ (foarte bine)

francez\ (bine)

rus\ (mediu)

CALIT|}i: seriozitate, perseveren]\, abilit\]i de comunicare