Povestea Georgianei

Despre Georgiana

Eu sunt Georgiana și am 12 ani. Sunt o fată ascultătoare, învăț bine, dar mai am câteodată note mici la română și matematică. O ascult pe mama, mai spun câteodată niște minciunele mai mici așa, dar eu îmi doresc să nu mai zic minciuni și o să mă țin de acest cuvânt și o să iau note mari în continuare.

Îmi place să mă distrez cu mama, sunt iubitoare, îmi place să iau pe toată lumea în brațe.

Eu vreau să mă fac arhitect și am început să construiesc foarte multe căsuțe, orașe și mamei îi plac aceste căsuțe. Am făcut o casă pentru noi și ea zice că arată ca un hotel, dar așa l-am făcut eu pentru toată familia.

Îmi place să ies afară, să vorbesc cu prietenii, cu bunica, să mă joc cu Picasso, cățelul meu, e foarte jucăuș și e foarte cuminte. Îmi place mult aici.

Călătoria spre adopție

De un an sunt aici la familia aceasta. Prima dată când m-am întâlnit cu mama ne-am plimbat prin oraș. Ne întâlneam la Direcție și după aceea mergeam în oraș, ne plimbam, povesteam și mâncam câte o înghețată, pentru că era vară. Cel mai mult mi-a plăcut când am mers la grădina botanică și am văzut mulți peștișori.

La mami mi-a plăcut că mi-a dăruit foarte multe lucruri. Mi-a adus multe daruri: niște carnețele, o păpușă Barbie și ne-am distrat împreună, dar m-a ajutat și la teme. Am stat și la un hotel într-un weekend. La una dintre vizite ne-am plimbat cu o bărcuță și am vizitat un muzeu cu animale împăiate. Am fost în foarte multe locuri. În unele zile nu ne-am mai întâlnit pentru că nu mergea așa de bine mașina.

În perioada când mă vizita mama, nu mi-a fost frică de ceva anume, doar eram emoționată când mă întâlneam cu ea. Eram bucuroasă că îmi întâlnesc mama cea nouă și chiar mi-a plăcut. Cred că în ultima zi când a fost la mine m-am gândit că mi-ar plăcea mult să mă ia la ea. A fost mai specială ziua aceea și noaptea aceea, că mă tot gândeam la ea și nu am putut să dorm.

La ultima vizită, dimineața mi-am făcut bagajul și am plecat cu doamna care a avut grijă de mine doi ani la Direcție ca să semneze mama să mă poată lua. Eram emoționată, aveam emoțiile astea de rău de mașină. Nu am zis chiar din prima că vreau să vin în noua familie, am zis să văd cum mă înțeleg cu mama și mama s-a comportat foarte bine și a fost foarte bună cu mine și de asta am decis să vin.

Despre acasă

Aici în familie am ajuns seara și ne-am întâlnit cu niște vecini și mama m-a prezentat vecinilor. Apoi am întâlnit cățelul. Era puiuț încă și ne-am jucat împreună. A doua zi mi-a prezentat mama orașul, am mers la bunica și în părculețul de lângă ea. Într-o altă zi, mama mi-a prezentat-o și pe prietena ei, care avea o fetiță. După scurt timp ne-am pregătit și pentru școală. Erau cumpărate deja, când am ajuns hainele. Intram în clasa a V-a.

Tot, tot s-a schimbat dintr-o dată. L-a început mi-o fost greu la școală, în special cu cerințele la matematică și română, dar nici cu colegii nu m-am înțeles așa de bine la început. Acum la algebră e mai ușor, la geometrie e puțin mai greu. Zilele acestea avem o lecție cu unghiuri adiacente și le-am înțeles din clasă și mi-a mai explicat și mama acasă. La început când am venit nu știam multe probleme. Cel mai greu mi-a fost cu profesorii și cu colegii.

Aici însă, în familie îmi e mult mai bine. Aici nu trebuie să am grijă de un copil mic, nu trebuie să muncesc toată ziua, să dau de mâncare la animalele din ogradă. Aici doar învăț și îmi fac temele. Uneori o mai ajut pe mama la treburi ușoare sau îmi mai prepar câte ceva de mâncare. Am învățat să fac clătite singură, salată, să-mi tai morcov și altele. De la bunica am învățat puțin să croșetez. De când am venit aici am învățat să folosesc telefonul mobil, să urc pe scările rulante. Am învățat banii, că nu-i știam, să fac cumpărături, să fac calcule la cumpărături, să mă întorc acasă cu restul de bani bun, să folosesc computerul, microscopul și să folosesc și binoclul. Am început să înot, să desenez, să am grijă de cățel și de peștișor. Am mai învățat să joc șah, cărți, scrabble, badminton, volei, fotbal, facem puzzle. Am făcut într-o seara un puzzle cu 500 de piese. Ne așteaptă unul de 1000 de piese pe care l-am primit de ziua mea. Da, foarte multe lucruri am învățat de când am venit aici. De ziua mea am primit un skate-board, role și multe altele.

Înainte eram fricoasă și speriată, acum mai sunt foarte puțin. Înainte eram timidă și superficială, dar acum nu mai sunt așa. Am început să mă descurc și să fiu mai curajoasă.

Și la bunica mi-a fost puțin greu pentru că trebuia să mă acomodez. De exemplu îmi era frică să fac baie pentru că nu foloseam niciodată dușul și vana la cealaltă familie. Acum m-am obișnuit. Mă bag cu capul sub apă și la baie, și în piscină sau la mare când mergem. Acum cu minciuna mai am unele dificultăți. Nu știu de ce, dar nu mă pot abține. Poate pentru că membrii din familia mea adevărată, mama mea biologică și cu ceilalți au fost cam mincinoși și cred că de asta m-an luat și eu mereu după ei. Acum însă nu mai sunt în trecut. Acum am un viitor foarte bun.

Dacă ar fi să o descriu pe mama în câteva cuvinte, aș zice că este iubitoare, darnică, bună, ascultă mereu ce zic, mă ascultă mereu de fiecare dată când am o problemă. Este adevărat, mă ascultă de fiecare dată când am probleme din trecut sau când am probleme la școală, cu colegii. Mă mai ceartă câteodată mama la lecții și când mai zic câte-o minciună și când nu mă spăl pe dinți um trebuie. Bunica este tot așa. Este bună la suflet, îmi face orice fel de mâncare doresc. La fel și mama face și mă înțeleg de fiecare dată cu ea. Când am o problemă din trecut îi zic lui mama.

Eu cred că este important ca un copil să aibă o familie cu care să se înțeleagă bine. Eu îmi doream să am o familie a mea, mama mea, casa mea și cățelul meu sau pisica sau ce era și să am bunica mea. Și ceilalți copii pot să aibă așa de multe lucruri, dar depinde cum sunt părinții față de ei.

Mesaj pentru alți copii

Copiilor care urmează să fie adoptați le-aș spune că dacă nu se simt bine în familiile în care sunt, să accepte să fie adoptați. Dacă ar fi să fac trei lucruri pentru ei ar fi să-i fac să se simtă fericiți în familia adoptivă, a doua dorință să se înțeleagă cu părinții care-i adoptă și a treia dorință ar fi să fie ascultați când au o problemă de părinții lor.

Le-as spune să le zică părinților ce problemă au avut în trecut și să se descarce. La început eu nu i-am spus tot lui mama și aveam o inimă de piatră. Apoi, această piatră s-a tot rupt. De câte ori vorbeam cu mama, se mai rupea câte-o bucățică din piatra aia. Și acuma inima mea nu mai este o piatră decât o bucățică foarte mică, cam atât. Mai am o singură problemă de spus și după aceea se termică. Mama mă ascultă de fiecare dată și câteodată îmi mai vine să plâng din cauza acestor probleme. Dar eu cred când o să fiu mare, o să uit de acele probleme.

Eu sunt mulțumită fiindcă am reușit să înțeleg foarte bine cu mama, cu toți membrii din familie.