Povestea lui David

Despre David

Eu sunt David și am 10 ani. Sunt brunet, am un metru și 32 de centimetri. Sunt liniștit, îmi place să cânt la chitară și îmi place matematica, inclusiv să citesc. De la șase ani m-am gândit ce o să vreau să fac în viață. Vreau să devin pompier. Pentru că îmi place să ajut oamenii, îmi place culoarea roșu și zgomotul mașinilor de pompieri.

Despre trecut

La un an jumătate am fost dat la o doamnă, la asistent maternal unde am stat până la șase ani, împreună cu sora mea, când ne-au luat părinții pe care îi am acum. Până la șase ani, eram la o familie. Totul era frumos, mergeam la grădiniță, nu făceam mare lucru la grădiniță, veneam acasă și mă jucam. Atât era ziua mea. Nu a fost ceva care să îmi placă în mod deosebit acolo. Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că nu aveam prieteni. Cu asistenții maternali a fost o relație bună, mă înțelegeam cu ei.

Călătoria spre adopție

Tati și mami de acuma mi-au spus că sunt adoptat la șase ani, când au venit și mă simțeam normal. Când i-am văzut prima dată am simțit fericire. Cel mai mult m-a impresionat că îmi aduceau jucării  de fiecare dată și ne duceau la locurile de joacă, în parcuri, la McDonalds, la grădina botanică. O amintire plăcută a fost când am mers la muzeul.

În perioada vizitelor nu mi-a fost frică de nimic. Atunci știam că o să fiu adoptat și știam că o să mă ia. Eram curios cum va fi. Cred că au fost șase sau șapte vizite.

Despre acasă

Prima zi a fost când am venit aici în apartament și am văzut prima dată sufrageria, a fost o mare bucurie. Pe parcurs mie și surorii mele ne-au zis că avem o cameră a noastră. Și acum vă puteți da seama de la primul colț că e a noastră pentru că avem înșirate jucării, dar când sunt lucruri importante, le adunăm. Aici ce mi se pare altfel decât acolo unde am stat înainte, este că aici mă simt mai protejat. Asta simt eu altfel.

La bunica mi-a fost greu la început de când sunt aici. La bunica mă refer că e puțin mai aspră cu noi. Mă punea la treabă, îmi era frică și de câine că scăpa, dar și acum îmi este frică de câine.

Acum nu îmi mai este greu în familia asta. La început când am venit aici, ne-au vizitat niște doamne de la protecția copilului, dar am fost și noi la ele, la instituție. Eu cred că vin să se asigure dacă suntem bine, dacă suntem cuminți și cum ne desfășurăm noi viața. Nu mă deranjează că vin ele la noi sau mergem noi la ele.

La școală îmi place, la mine unde învăț la școală, m-am acomodat. Îmi place de domnul învățător care ne duce în excursie, tabere, drumeții și la ore îmi place matematica și sportul și AVAP-ul. La AVAP învățăm să desenăm, să construim, să decupăm și să îndoim. Am fost recent în excursie într-un loc extraordinar. Acolo am jucat cu domnul învățător Bingo, Sudoku. Ne-a dat și o fișă cu geografie și istorie, să vedem ce e mai important acolo. Am vizitat și o cascadă și rezervația de zimbri.

Am prieteni aici unde locuiesc, la bloc, am trei prieteni. Mergem cu trotineta, cu bicicleta, mergem la magazine, ne cumpărăm diverse, ne jucăm fotbal, baschet, avem un teren pe care noi copiii l-am făcut.

De când am venit la familia asta am simțit că s-a schimbat la mine tot, adică cum vorbesc, când zâmbesc și cum mă comport. Cu răbdare, multă, multă răbdare, cu înțelegere și cu iubire, părinții au reușit să mă schimbe. Îi iubesc cel mai mult pe părinții mei pentru că m-au adoptat. Mi-au dat o altă șansă în viață.

Cea mai frumoasă amintire a mea de când am venit aici la părinții mei a fost ziua mea de naștere. Mi-au sărbătorit-o la un loc de joacă și pe la sfârșit ca să-mi cânte La mulți ani! a venit Căpitanul America și m-a luat în brațe și m-a dus în fața tortului să suflu în cele 7 lumânări.

Mesaj pentru alți copii

Copiilor care urmează să fie adoptați le-aș spune să nu se simtă prost. Eu m-am acomodat și simt că am un comportament frumos. Dacă ar fi să pot îndeplini trei dorințe pentru copiii care urmează să fie adoptați aș vrea să fac să fie adoptați mai repede, să aibă părinți iubitori și să aibă parte de numai bine.

Aș vrea să închei povestea mea spunând că sunt un copil norocos. Mi-aș dori ca toți copiii să fie încrezători în ei pentru că timpul le aduce bine.