Povestea familiei Nan

Povestea familiei Nan

Profilul și motivația adoptatorilor

Domnul Nan și soția dânsului sunt căsătoriți de peste 20 de ani. Din cauza unor probleme de sănătate nu au putut avea copii biologici, deși au încercat și o serie de tratamente și intervenții medicale invazive pentru doamna Nan. Urmând exemplul unor cunoștințe din localitatea de domiciliu, au decis să recurgă la adopție.

Procesul de atestare

Întrucât doamna Nan avea un contract de muncă în afara țării și nu putea îndeplinii criteriile de atestare, procesul complet a fost urmat doar de domnul Nan, deși și soția sa a participat la majoritatea etapelor procesului de adopție. Domnul Nan descrie instruirea ca fiind „extraordinară”. El apreciază că, în timpul cursurilor de pregătire a aflat lucruri interesante, pe care nu le știa și s-a bucurat să le afle. Cursurile s-au derulat în grupuri, de maximum 11 persoane, la ele participând concomitent mai mulți aplicanți pentru adopție. Mai mult, apreciază că, ori de câte ori a avut o întrebare, a fost lămurit și îndrumat de specialiștii DGASPC-ului unde s-a atestat.  Domnul Nan, își exprimă mulțumirea și față de ședințele de consiliere, la care afirmă că a participat împreună cu soția.

Vizualizarea listei copiilor cu profil public

După atestare, au așteptat 2 luni pentru a intra în potrivire cu unul sau mai mulți copii, dar nu au primit niciun răspuns și atunci au decis să vizioneze lista copiilor cu profil public, despre care li s-a povestit încă din perioada de atestare. Pentru vizualizarea acestei liste, nu au beneficiat de pregătire suplimentară, dar erau pregătiți să găsească în listă frați, copii mai mari și cu probleme de sănătate. La vizualizarea listei au participat ambii parteneri și nu au fost îngrădiți de timp, având posibilitatea să exploreze lista cât și-au dorit. Au participat la trei vizualizări. Primul impact cu lista a fost descris de domnul Nan ca fiind „un pic șocant”, dându-și seama de realitatea sistemului și de numărul mare al copiilor „nefericiți”. Dacă la prima vizită s-au dus mai mult pentru a explora opțiunile, la a doua vizită au ales două fetițe cu vârste de 2 și 4 ani, clinic sănătoase. Adoptatorul a subliniat că, starea de sănătate a reprezentat un factor crucial în decizia de adopție. Fetițele intraseră în sistemul de protecție din motive legate de abuz și neglijare în familie. Pentru adoptatori părea alegerea perfectă și au blocat fetițele, dorind să continue procedura. Ulterior au fost sunați de către specialiștii din DGASPC pentru a li se comunica faptul că a fost o greșeală, iar fetițele mai au un frate mai mare, în vârstă de 7 ani și trebuie adoptați împreună. Deși s-au simțit bulversați la început, după o reevaluare a situației, au decis să continue procesul de adopție cu cei trei copii. Aceștia au fost separați cu un an și jumătate înainte de adopție. Inițial au fost plasați la același asistent maternal profesionist, care însă nu a putut face față nevoilor tuturor copiilor și a solicitat separarea lor. În acest context, băiatul a fost mutat la un alt asistent maternal.

Perioada vizitelor 

Perioada vizitelor a fost cu provocări, dar și cu evenimente plăcute și încurajatoare. Provocările au fost generate în mod special de distanța foarte mare dintre județul de reședință al adoptatorilor și cel al copiilor, practic, aceștia aflându-se în capete diferite ale țării. În plus, nici asistenții materni la care erau plasați copiii, nu se regăseau în aceeași localitate. Primele întâlniri au avut loc la sediul DGASPC-ului din județul de reședință al copiilor și au decurs potrivit domnului Nan, neașteptat de bine: „copiii s-au lipit imediat și au devenit comunicativi”. După această primă întâlnire care a decurs favorabil, familia a închiriat o locuință în proximitatea copiilor pentru a putea face vizitele necesare procesului de acomodare.

Colaborarea adoptatorilor cu asistenții maternali a fost una bună. Relația dintre copii și asistenții maternali a fost descrisă de adoptator ca fiind o relație de genul „copii-bunici”, motiv pentru care, după adopție au decis să păstreze, de dragul copiilor această legătură.

Perioada post-adopție

Încredințarea a fost descrisă ca fiind dificilă, dar cu toate acestea s-au adaptat. Principalele dificultăți au fost generate de tranziția la parentalitate, implicând, după cum spune adoptatorul o schimbare a modului de viață, a ritmului și a preocupărilor de zi cu zi, rezultate din nevoile copiilor. Pe lângă aceste dificultăți, adoptatorul a vorbit despre schimbări în viața socială, în modul de petrecere a timpului liber, dar și despre schimbări profesionale, menite să le ofere mai mult timp liber pentru a petrece cu copiii.

În tot acest proces, inclusiv în prezent, adoptatorii au fost și sunt susținuți de familia extinsă și când a fost cazul și de către vecini. Adoptatorul afirmă: cam toată lumea ne-a ajutat.

Familia nu a resimțit nevoie de a solicita sprijin de specialitate, motiv pentru care nu știe dacă sunt sau nu disponibile servicii pentru familiile adoptive. Este convins însă că, dacă ar avea nevoie de sprijin, chiar dacă cei doi ani de monitorizare s-au încheiat, l-ar putea solicita la DGASPC.

Copiii adoptați cunosc povestea adopției și familia vorbește deschis despre adopție, atunci când consideră oportun.  

Domnul Nan încurajează și alți adoptatori să vizualizeze lista, dar atrage atenția asupra potențialelor probleme de sănătate pe care le-ar putea avea copiii. În acest context, el sfătuiește părinții care nu-și pot asuma adopția unui copil cu probleme medicale, să solicite analize suplimentare pentru copii, în perioada vizitelor.

Despre copiii din sistem, spune că „au nevoie, mai ales în primele luni, de foarte, foarte multă afecțiune. Practic sunt ca niște  bureți care își iau partea de siguranță. Nevoia lor de siguranță e foarte, foarte mare pentru că pleacă din familia biologică, unde au trecut prin ce au trecut, merg la asistenții maternali, care mai au și alte treburi și se asigură să le dea de mâncare, să fie curați și cam atât.

Nota: Numele persoanelor din studiul de caz au fost schimbate, din motive de confidențialitate.