Povestea familiei Sandu

Profilul adoptatorilor

Doamna Sandu căsătorită, absolventă de studii post-universitare, a decis, împreună cu soțul, cu care era atestată pentru adopție, să vizualizeze profilul public al copiilor adoptabili, întrucât li s-a spus că trebuie să aștepte destul de mult pentru a intra în potrivire cu un copil.

Profilul copilului încredințat în vederea adopției

Împreună cu soțul, au vrut să adopte o fetiță mai mare. Au găsit în listă o fetiță în vârstă de 10 ani, clinic sănătoasă, potrivit înregistrărilor. Mama biologică a fetiței avea probleme de sănătate mintală și era internată într-o instituție abilitată, iar tatăl violent, trăia în mediul rural, fiind dependent de ajutorul social. La câteva luni de viață, a fost luată în regim de urgență din casa tatălui. Până în momentul încredințării a fost crescută de o singură asistentă maternală de care era atașată și o considera a fi mama ei. Asistenta maternală nu a adoptat-o pentru că mai avea un copil adoptat și nu putea să facă față la două adopții.

Perioada vizitelor

Adoptatoarea afirmă că a efectuat mai multe vizite pentru a cunoaște copilului, depășind numărul celor obligatorii. Vizitele le-a efectuat la sediul DGASPC, acasă la asistenta maternală, dar și în spații publice. Spune că au existat îndoieli în perioada vizitelor în privința stabilității adopției, având în vedere vârsta mare a fetei, dar și asupra posibilității de a o modela așa cum și-ar fi dorit. Afirmă că nu au pornit în adopție cu prejudecăți, chiar dacă mama biologică a fetei avea probleme de sănătate. Au consultat specialiștii și au fost încurajați să meargă mai departe. Nu au simțit opoziție din partea asistentei maternale, dar spun că fata a fost încurajată să accepte adopția mai mult din considerente economice sugerându-i-se ideea că îi va fi mai bine în noua familie.

Perioada încredințării

În perioada vizitelor nu au observat că avea probleme de sănătate, dar după 2 săptămâni de încredințare au început să suspecteze o tulburare afectivă bipolară. Mama adoptivă spune că în momentul încredințării, fata a avut pretenții exagerate pentru un copil care, până atunci, trăise modest: își dorea bijuterii, îmbrăcăminte, să fie dusă la cursuri. A apelat la sprijinul specialiștilor din DGASPC și la serviciile unui psiholog privat, dar afirmă că a simțit o oarecare rezervă din partea acestuia pentru a trata copiii din sistem.

A decis să revoce încredințarea în vederea adopției din cauza problemelor emoționale și ale manifestărilor de comportament vătămătoare și mai ales auto-vătămătoare ale fetei, care îi produceau adoptatoarei dezechilibru emoțional și simțea că îi afectau relația de cuplu.

Adoptatorii au făcut cerere de revocare a încredințării și au explicat motivele solicitării.

Fata s-a întors la aceeași asistentă maternală. Chiar dacă adopția a fost revocată familia Sandu a sprijinit-o în continuare din punct de vedere educațional.

Post-revocare

Adoptatorii nu au renunțat la ideea de a adopta. Au făcut o pauză de câteva luni la recomandarea specialiștilor, pentru ca apoi să adopte două fetițe, în vârstă de 6 și 7 ani, pe care adoptatoarea le descrie ca fiind „adaptabile, flexibile și fără atât de multe amintiri”. În cazul lor potrivirea a decurs bine, iar adopția s-a finalizat cu succes.

Adoptatoarea consideră că în procesul adopției informațiile care se transmit adoptatorilor trebuie să fie mai acurate pentru a se preîntâmpina un eșec.

Nota: Numele persoanelor din studiul de caz au fost schimbate, din motive de confidențialitate.