Povestea Larisei

Despre Larisa

Mă numesc Larisa, am 9 ani, sunt elevă în clasa a II-a și mă preocupă dansul modern. 

Despre trecut

Eu m-am născut pe stradă cu mama mea biologică. Ea m-a dus la poarta unui cămin și m-a lăsat acolo până a venit o persoană care m-a luat în familie. De atunci am rămas acolo, până la 5-6 ani.

La familia la care am stat, am avut un frate cu care nu m-am înțeles foarte bine. Uneori ne mai mușcam, ne mai băteam, ne mai certam, dar ne și jucam câteodată. E mai mare decât mine. Acum el e tot la acea familie. Este băiatul lor. În perioada aceea era frumos că avem trei căței și patru papagali. Mie mi-a plăcut cel mai mult că aveam animăluțe cu care să mă joc și care să-mi țină companie. Mi-a plăcut acolo pentru că aveam cu ce să mă joc, ce să mănânc și aveam jucării. Mi-a plăcut de asemenea că aveam curte, unde să ies afară. Acolo ne lăsa singuri pe stradă să ne jucăm cu alți prieteni din vecini. Nu mi-a plăcut pentru că nu aveam bicicletă, dar acum mami și cu tati mi-au cumpărat una nouă. 

Înainte să vină mami și tati, a mai fost o familie care a venit să mă viziteze, dar nu m-au luat la ei. Nu știu de ce. Mie mi-au plăcut și aș fi vrut să merg la ei, că mi-aș fi dorit o familie. Am fost nefericită că nu m-au luat.

Călătoria spre adopție

Nu mi-a spus nimeni că urmau să vină alți oameni să mă vadă. Mami și tati m-au vizitat de trei ori. A treia oară m-au luat. Atunci am simțit fericirea aceea mare.

Când i-am văzut prima dată, am fost super fericită, pentru că mi-au plăcut. S-au jucat cu mine de câte ori au venit, asta mi-a plăcut. Nu mi-a fost frică în perioada când mă vizitau. Mai tresăream din când în când, căci mi-a fost teamă că s-ar putea să nu mă ia. După ce m-au luat, mi-au explicat că m-au iubit din prima zi când m-au văzut și atunci am fost super fericită.

Despre acasă

După ce am plecat de acolo și am venit aici, am mai plâns cam 4-5 zile și după aceea am încetat. Plângeam pentru că îmi era dor. Mami și cu tati mă ajutau atunci când mi-a fost greu. Eu atunci nu le spuneam „mami” sau „tati”. Odată mami m-a rugat să le spun așa și am acceptat. De atunci până acum le spun mami și tati. Lui tati nu i-a venit să creadă când a venit de la muncă, că-i spuneam tati și a fost surprins. 

Sunt aici de trei ani. În decembrie facem trei ani de când sunt fetița lor. De când sunt la ei, nu știu ce s-a schimbat la mine. Nu cred că s-a schimbat nimic, sunt la fel ca înainte. Adică înainte eram un pic mai cuminte, acum m-am schimbat, că nu mai sunt nici eu întotdeauna cuminte. Am învățat multe de la ei. Am învățat în primul și în primul rând literele, alfabetul tot și literele de mână, iar după m-au învățat să spun și propoziții. Înainte nu prea știam să leg cuvintele și acum știu să le leg.

Am învățat de la ei că nu trebuie să ascund ce simt. Astea m-au cam învățat pentru că astea sunt cele mai importate. Pe mami și pe tati și pe surioara mea îi iubesc pentru că în primul rând m-au luat și eu îi iubesc pentru că atunci am văzut că m-au iubit și am început să-i iubesc mult mai mult. Eu îi iubesc pentru că mă învață lucruri noi, îi iubesc pentru că îmi iau tot ce vreau. Și pe surioara mea o iubesc mult. E mai mare decât mine cu un an, eu am nouă, iar ea are zece ani.

La școală îmi place limba română, sportul și AVAP-ul. Adică să fac desene, să fac pictură. O zi din viața mea de la școală, aș descrie-o ca fiind foarte grea și nu prea îmi place pentru că ghiozdanul este foarte greu și mă dor umerii și spatele.

Am foarte mulți prieteni. O zi din viața mea alături de prieteni aș spune că este foarte amuzantă pentru că noi în pauză ne jucăm și spunem glume și îmi place să mă joc cu colegele mele, să vorbim și să povestim.

Mesaj pentru alți copii

Copiilor care urmează să fie adoptați, le-aș spune că și eu am fost adoptată și deși mi-a fost foarte greu să mă despart de vechea familie, acum sunt foarte fericită. Dacă aș putea aș vrea să le dau o familie bună, jucării și dacă în acea familie nu există un frate sau o soră, le-aș da și un frățior sau o surioară, în funcție de ce își doresc ei. Dacă au un frate sau o soră se pot juca și pot învăța amândoi și cel mai important lucru se pot iubi.

Cea mai mare dorință a mea este ca surioara mea să se facă bine, pentru că are câteva probleme de sănătate. Când o să fiu mare, aș vrea să devin o doctoriță pentru că vreau să fac oamenii bine.

Povestea mea aș vrea să se încheie cu gândul că noi o să fim fericiți și o să scăpăm de problemele pe care le avem.