Povestea Denisei

Despre Denisa

Sunt Denisa, o fată de 13 ani care și-a găsit familia.

Pentru când o să fiu mare am câteva opțiuni: profesoară de științe sociale sau avocat sau psiholog pentru copii, ca să ajut pe alți copii care trec prin perioade mai grele. Acum sunt foarte bine, că am părinți și o familie mare. Suntem o familie fericită. Sunt fericită și nu mai am nevoie de nimic altceva. Mami și tati sunt modelele pentru mine.    

Despre trecut

Eu de la 6 luni am ajuns la un asistent maternal, unde am stat până la vârsta de 9 ani. A fost o copilărie normală. Era un sat, mergeam la școală ca toți copiii, ieșeam pe afară cu vecinii, ne jucam. Într-o zi mi-am cunoscut unul dintre frații biologici și acea zi mi-am petrecut-o cu el. Acea zi mi-a rămas în mod special în minte. Este un frate mai mic decât mine, cu un an sau doi, nu știu exact. Ne-am întîlnit la biserică. Eram amândoi cu asistenții maternali.

Din perioada în care am stat la asistenta maternală, am amintiri așa și așa. Mai degrabă nu prea plăcute. Cele mai plăcute momente erau când ieșeam afară cu copiii să ne jucăm. Cel mai mult ne plăcea să ne dăm cu rolele și cu bicicleta. Având în vedere că eram mulți copii, vara stăteam pe afară, iar iarna stăteam înăuntru la câte un copil acasă și ne jucam cu lego sau altceva.

Călătoria spre adopție

La 9 ani am fost adoptată. Asistentul maternal mi-a spus că sunt adoptabilă și nu știu cum m-am simțit pentru că nu prea înțelegeam atunci multe lucruri. Când i-am văzut prima data pe părinții mei am simțit și entuziasm și rușine. Cel mai mult mi-a plăcut la familia care m-a adoptat că în sfârșit eram și eu băgată în seamă. Că primeam atenție și stăteam împreună cu ei. Au fost foarte multe vizite atunci. A fost o perioadă lungă de vizite. În perioada cât am fost vizitată mi-a fost frică că vor veni doar pentru o perioadă scurtă, cât sunt vizitele și după aia mă vor lăsa într-un fel. Asta a fost cea mai mare frică a mea. Mi-a plăcut la părinții mei că erau grijulii - și acum sunt - și îmi ofereau atenție. Eu nu aveam parte de prea multă atenție la asistentul maternal. A fost o perioadă când veneau actuali părinți în fiecare zi la mine. Abia așteptam să vină.

În ziua în care m-au luat acasă, țin minte că am fost la școală de dimineata și abia așteptam să se termine ziua. Eu știam că în aceea zi era ziua în care trebuia să plec și la școală nu eram atentă. Mai mult stăteam cu colegii, să ne luăm rămas bun și eram nerăbdătoare. Eram în clasa a II-a. Mi-am luat rămas bun de la colegi, de la învățător. Știam că îmi va fi dor de colegi, și acum îmi este puțin, dar în rest eram fericită pentru mine, că știam că voi avea în sfârșit o familie.

Părinții mei de la familia de asistenți maternali m-au așteptat la școală și acasă țin minte că restul rudelor din partea asistenților materali, m-au așteptat cu surprize. Lucrurile mele personale, le-am luat înainte și pe parcurs.

Despre acasă

Ce îmi aduc aminte cu plăcere, este prima oară când am venit acasă. Ce m-a impresionat a fost că este împrejurul unei păduri și mie îmi place foarte mult natura.

Când am ajuns acasă la familia mea adoptatoare, simțeam că în sfârșit am și eu o casă și o familie. Și da, într-un fel simțeam că sunt liberă și eram fericită.

Mi-a fost puțin greu să mă acomodez la noua școală. Nu știam ce vor zice colegii, ce părere vor avea despre mine, dar cu timpul am început să mă acomodez cunoscându-i și văzându-i că sunt niște copii buni. Eu am venit aici la școala aceasta mai pe la sfârșitul clasei a III-a. Acum sunt în clasa a VII-a. Când îmi era greu m-a ajutat mami și tati. Acum nu îmi mai este greu. Acum într-adevăr avem multe teste că fiind în clasa a VII-a, trebuie să învățăm mult. Dar nu simt neapărat că îmi este greu.

Știu că la început aici au fost de patru sau de cinci ori doamnele de la direcție. Vorbeau cu mine, cu părinții mei și eu eram fericită că le cunoșteam și îmi plăcea să stau și cu ele. Veneau ca să vadă dacă m-am acomodat. Nu mă deranjau că veneau, mai ales că pe unele dintre ele le cunoșteam de mai mulți ani.

La școală îmi place, am prieteni. Ieșim pe afară, ne jucăm. Cu cel mai bun prieten al meu stau mai mult. Ieșim pe afară, că este și vecinul meu. Ne jucăm împreună cu verișorul meu. Mai ies și cu alți prieteni, am mai ieșit de câteva ori în oraș. Avem un fel gașcă la școală și ieșim și împreună cu cea mai bună prietenă a mea, de la școală. Cu cei de la școală, doar la școală ne vedem.

Mesaj pentru alți copii

Copiilor care urmează să fie adoptați le-aș spune să aibă răbdare că într-o zi va veni și rândul lor să fie fericiți și să aibă o familie. Dacă aș putea să îndeplinesc trei dorințe pentru copiii care urmează să fie adoptați, aș face să aibă încredere, putere să meargă mai departe și le-aș da sănătate și fericire.