Vârful Fratoşteanu, Munţii Latoriţei, în luna martie

text: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea)     imagini: Floriana şi Andrei Boghez (Bucureşti) 

29 martie 2014. Intr-o dimineata, nu atat de matinal cat mi-as fi dorit, cu soarele care inca nu daduse peste blocul din fata, iata-ne plecati catre Curmatura Vidrutei (vezi harta la  ). Pe Valea Oltului, circulatie mai domoala, ca in de weekend.

Nu eram inca hotarati daca sa urcam pe Manaileasa sau chiar pe Fratosteanu. Aveam sa ne  hotaram cand vom ajunge in Curmatura Vidrutei, la cota 1500 metri, in cel mai inalt loc al soselei de pe firul Manailesei. Intram in Brezoiul inundat de soare, cu Turtudanul cel inalt (vezi harta la https://sites.google.com/site/romanianatura37/home/carpatii-meridionali/lotrului/stancariile-betelului ) pazind oraselul ca de cand se stia pe meleagurile astea. Pe fundal, carapacele stancoase ale Doabrelor ( vezi ) strajuiesc locuri ascunse si pe inaltimile mai departate, flori minunate, vestitoare ale unei primaveri numai de ele stiute.

Mergem printre cele cateva case ale Vaii Satului. Dupa ce-i trecem apa firava, pe un pripor stancos sta agatata poteca de inceput a Crestei Capatanii. Mai sunt si alte multe inceputuri de poteci pe aici, strabatute mai in toti anii care s-au scurs peste mine. Depasim ingramadirea de case din Malaia, unele cu ceva noutati turistice printre ele si cand ajungem la tabla care anunta sfarsitul asezarii imi amintesc ca, de mult, un sugubat adaugase Hi in fata denumirii satului. Mai departe am lasat in urma Gura Latoritei, prilej intotdeauna de mari frumuseti montane, am strabatut Voineasa, cu forfota printre casele insirate de-a lungul apei si cele ale statiunii parasite. A inceput drumul pe Valea Manailesei, catre crestele unor munti mai naparstoci, dar pline de farmec alpin pe care merita sa-l cercetezi.

Am ajuns in Curmatura Vidrutei. Am luat cele trebuincioase si am inceput sa urcam pe drumul care avea sa ne duca spre Varful Fratosteanu Mare. Erau ceva urme pe acolo, cam ascunse de zapada cazuta cu doar cateva zile in urma. Avea zapada scrob si doar arareori piciorul cobora ceva mai in adancul ei. Nu se vedea nici un ochi de pamant in calea noastra. Pe Plaiul Manailesei, soarele razbise binisor zapada.

                               1  Urcand spre stana din Nopteasa; in prim plan Masivul Manaileasa; secund, Muntii Lotrului, Contu Mare.

Pe cele ale Lotrului de asemenea si doar crestele inalte mai pastrau mantia alba.

                                                                            2   In fundal Muntii Lotrului; in centru, Vf. Piatra Alba, 2179 metri. 

                                                 2a   Muntii Lotrului: stanga, Vf. Piatra Alba 2179 metri; dreapta, Vf. Cristesti 2333 m si Vf. Steflesti

                                                                  2b   Muntii Lotrului: stanga Piatra Alba; dreapta Vf. Cristesti, 2233m si Vf. Steflesti.

Urcam mereu si pana a ajunge la stana din Nopteasa, nu ne-a trebuit mult timp.

 

                                        3, 3a   Urcand spre Vf. Nopteasa. 


Am vrut sa intram in stana, dar a trebuit sa ne cocosam zdravan ca sa ne putem strecura pe usa intredeschisa. Zapada era proptita sub stana, pana sa-i atinga streasina si ,poate, cand o fi fost iarna in toi nici vorba sa te adapostesti inauntru.

Ne-am luat o clipa de odihna. Pe coasta erau ceva urme de schiuri, poate de sanii mecanice, dar erau doar urme acoperite de pospaiala de zapada proaspata. Nici aici scrobul nu se dezmintea si ne lasa sa plutim pe covorul alb dinaintea noastra. Peste coasta priporoasa a Noptesei, primul varf stancos inaltat in cale, pe care zapada astupase locurile pe care altadata, in toiul iernii, le strabateam cu greutate si un pic de teama cand infigeam piciorul in troianul de zapada, acum le-am strabatut cu usurinta.

 

                                                                                             4, 4a   Vf. Nopteasa, 1980 metri. 


De pe Varful Noptesei am avut primele imagini catre Muntii inalti ai Parangului. Ne-am intors prvirile catre cei ai Fagarasului. Speram sa avem imagini catre crestele inalte, asa cum le privisem de atatea ori din locurile acestea. Erau ascunsi in pacla care nici pe aici nu oferea imaginile care de fiecare data ne faceau sa plutim cu gandul la marile excursii estivale.

Pana pe Fratosteanul Mare calea era deschisa, asa ca ne-am intins la drum. Batea un vanticel cam aspru si se simtea la maini racoarea muntelui. Am depasit repede cocoasa Paraginosului, doar o umflatura aflata in calea noastra si sub coasta ceva mai abrupta din calea Fratosteanului ne-a aparut in fata insasi varful dorit. La ridicatura cu stanci din varf am ajuns aproape pe negandite si cum nu obosisem prea tare mi-au inviat sperantele pentru inca un sezon cu varfuri inalte.

Ajunsesem din nou la cei 2053 metri cat avea varful, pe care altadata, la alti ani, il urcasem de atatea ori. De pe stancariile care impodobesc varful imi sprijineam piciorul ca un ,,mare invingator”. Cu copiii alaturi, care imi manasera pasii pana aici, simteam victoria din plin si uitandu-ma la ei gandeam ca las muntele pe maini bune.

                                                          5   Pe Vf. Fratosteanu Mare, 2053 metri. 

Ne-am rotit privirile pe crestele mari din jur. Parangul se lafaia in soarele primavaratec: de la Mohorul mai apropiat pana spre varful ceva mai departat, piramida inconfundabila a Parangului Mare. Erau muntii acestia frumosi, cu zapada asternuta pe coastele lor, ce parea vesnica. Doar priporul unor coaste stancoase razbatea din neaua imaculata. Si parca imi apareau ganduri ca si muntilor cu adevarat mari, tot asa li se vedeau coamele stancoase.

    6   Creasta Parangului: stanga, Vf. Mohoru, 2235 metri; centru, Vf. Setea Mare si Vf. Parangul Mare, 2519 metri; dreapta, Muchia Coasta lui Rus.

                                                                                           7  Vf. Parangul Mare; dreapta, Coasta lui Rus.

                                       8  In prim plan Vf. Puru, 2049 metri; in plan secund Muntii Parang, in centru Vf. Parangul Mare.

                                   9  Muntii Parang: stanga, Vf. Mohoru, 2335 metri; Vf. Setea Mare in centru si Parangul Mare, 2518 metri. 

Catre Fagarasului hotarase vremea sa-i vedem doar ceva din coamele mai joase si nu acelea care ne starneau gandurile cele mari. Din Muntii Capatanii, Varfurile Nedeia si Ursu parca stateau sa invinga pacla. Catre coasta de deasupra cabanei de la Plaiul Poienii soarele castigase batalia cu iarna si doar iarba nu inverzise inca muntele.

                                                                        
10   Viata pe zapada. 


Cu imaginile astea fermecate ne-am indestulat ochii, cu nerabdarea zilelor calduroase care poate ne-or astepta impreuna sa le mai putem strabate potecile.

Am inceput coborarea, mai usoara acum pe urmele pe care venisem. Doar ca n-am mai luat-o chiar pe unde urcasem ci am ocolit Nopteasa, prin locurile sale vestice, necalcate de picior de om in iarna asta. Erau privelisti frumoase catre Mogosul cel pietros, dar si locurile prin care mergeam erau din ce in ce mai inclinate.

                                          11   Zapezile nesfarsite ale Latoritei. 

Dar zapada ne-a tinut bine si la stana pe care o parasisem de curand am ajuns repede. Mai apoi drumul ultimei parti a excursiei noastre a fost chiar comod. Doar ca soarele se vedea ca isi propusese sa termine grabnic cu zapada si razele sale incalzeau locurile si pe noi ne faceau sa transpiram din belsug.

In Curmatura Vidrutei am ajuns pe negandite. Pe drumul intoarcerii zapada disparea repede.

                                                                                              

12   Floriana, fata mea cea muntomana.