Cetatea Prejmer şi mlaştinile, Depresiunea Braşov

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Localitatea Prejmer se află în imediata vecinătate a oraşului Braşov (vezi harta, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989). Accesul este facil pe calea ferată şi sosea. Din gara Braşov, lângă care se află şi autogara, sunt suficiente mijloace de transport spre satul Prejmer, aflat la doar 15 km. Daca optam pentru transportul pe calea ferată este convenabil să coborâm în halta Ilieni, dacă plecăm din Braşov şi nu în gara Prejmer.

Sunt multe obiective interesante pe raza acestei localităţi. Unul ar fi cetatea fortificată. Din gara Ilieni ne deplasăm 2 km spre centrul satului Prejmer unde remarcăm imediat zidurile înalte alte cetăţii (foto 1).


                                  1

Istoricul acestei fortificaţii este foarte interesant. Se spune că turcii, după ce traversau munţii prin pasul Buzau ajungeau în Ţara Bârsei prin dreptul satului Prejmer. S-au construit mai multe fortificaţii pentru a ţine piept invadatorilor. Cetatea fortificată are formă circulară, cu ziduri groase de 3-4 metri, înalte de 12 metri, bastioane, porti de fier si poduri. Pătrundem în interirul cetăţii pe un culoar boltit unde vedem planul cetăţii în diferite secole (foto 2). Lateral se vede intrarea într-un tunel subteran, unul din multele tuneluri pe care le avea această fortificaţie (foto 3). Apoi ne uităm spre o parte din curtea interioară inaccesibilă vizitatorilor (foto 4).


                                                                         2
                                                                           3
                                                                              4

Mai departe străbatem un tunel lung (foto 5) care are pe parcurs frumoase panouri explicative în forma de scut (foto 6). Hersa grila a cetăţii (gratarul metalic) stă acum ridicată dar colţii ei se văd încă foarte bine (foto 7). 


                                                                            5
                                                                        6
                                                                    7

Aproape de ieşirea dinspre curtea interioară găsim un panou unde putem citi despre istoricul fortificaţiei (foto 8). Ieşim apoi din culoarul îngust în curtea interioară exact lângă turnul bisericii (foto 9). Suntem în plină atmosferă medievală. Lateral sunt etajele cu micile încăperi unde se adăposteau oamenii vremurilor îndepărtate din calea invadatorilor (foto 10).


                                                     8
                                                                                     9
                                                                   10

Urcăm pe scări tainice şi ajungem între zidurile groase, pe unde se aprovizionau luptătorii din crenelurile cetăţii (foto 11). Găsim o explicaţie despre un interesant dispozitiv „orga mortii”, formată din mai multe arme asezate la un loc, care trăgeau deodată. După ce admirăm aceste culoare ieşim înapoi în curtea interioară tot lângă imensul turn cu ceas (foto 12). 


                                                11

                                                                                           12

Haideti sa mai vedem o serie de imagini interesante de la cetatea Prejmer.

 














Iata si cateva case interesante din Prejmer. 



Revenim în secolul XXI si ne îndreptăm spre gara Ilieni iar de acolo peste câmpuri catre drumul E574 Braşov - Târgu Secuiesc. La câteva sute de metri de gară, dacă privim spre nord-vest, observam o porţiune împădurită dar şi drumul amintit, care se afă la 2 km de gara Ilieni (foto 13). Spre sud-vest se zăreşte în depărtare, catre stanga, Masivul Piatra Mare (foto 14). Nu putem ajunge direct spre drumul asfaltat deoarece aceste câmpuri sunt străbătute de mai multe canale cu apă ci doar pe un drum de ţară care porneşte din imediata vecinătate a gării.  


                                                13
                               14

După ce ajungem la drumul E574 ne abatem spre stânga câteva sute de metri pană în vecinătatea pădurii pe care am zărit-o (foto 15). Exact la intrarea în pădure se află un panou cu informaţii (foto 16). Suntem aici la capătul unui drum forestier printr-o mlaştină eutotrofă. Denumirea vine de la organismele care trăiesc în medii bogate şi variate în substanţe de nutriţie. Vom străbate această primă porţiune de pădure mlăştinoasă pe o distanţa de aproape 2 km.

                                                                                      15
                          16

Suntem foarte aproape de lunca Oltului iar aria naturală conţine păduri subatlantice de stejar şi carpen, păduri aluviale cu frasin, arin alb, arin negru si răchită si mlastini calcaroase cu vegetatie ierboasă. Stejarul trăieşte aici la limita de altitudine de la noi din ţară. Deşi nu este prea întinsă, această pădure conţine şi specii de plante din perioada cuaternară, specii relicte de climă rece.

Ne înscriem pe drumul special amenajat prin pădure urmând săgeţile roşii din lemn amplasate din loc în loc (foto 17). Desigur, fiind iarnă, vegetaţia nu este abundentă dar chiar şi aşa pădurea este uimitoare. Copacii au muşchi pe trunchiuri până la înălţimi destul de mari (foto 18). 


                                                                                                    17
                                                                                              18

Din loc în loc sunt ochiuri de mlaştină, pe un sol negru (foto 19). Muşuroaiele de cârtiţă sunt numeroase (foto 20).

                                                                                   19
                                                                            20

Mulţi iepuri pe aici, aproape la tot pasul câte un urecheat fugea spre adâncurile pădurii. Trunchiurile cu muşchi se întâlnesc şi mai departe (foto 21) iar scoarţa unui copac bătrân ne uimeşte prin dimensiuni (foto 22). 

                                                                                                           21
                                                                             22

Parcurgem în continuare drumul pe care ne-am înscris şi găsim o ramură aplecată din care s-au desprins alte ramuri verticale (foto 23). In mijlocul pădurii găsim un panou aşezat în faţa unui stejar bătrân (foto 24). La începutul lui februarie, când am parcurs acest drum, ramurile stejarului par lipsite de viaţă.

                                                                                             23
                                24

Mai departe găsim copaci cu ramurile încovoiate (foto 25); un copac imens a acaparat un trunchi vechi şi putred (foto 26). 

                                                                            25
                                                                          26

Pădurea arată minunat (foto 27). Pe unele trunchiuri găsim bureţi de culoare verzuie (foto 28). 

                                                                                              27
                                                                               28

Observăm şi două trunchiuri din aceeaşi tulpină (foto 29). Aproape de ieşirea din pădure întâlnim o ciocănitoare (foto 30). 

                                                                                                29
                                                                                                  30

Depăşim ultima săgeată care ne îndrumă pe traseu (foto 31) şi ieşim din pădure într-o zonă deschisă unde observăm în faţa noastră următorul pâlc de pădure spre care ne vom îndrepta (foto 32).

                                                                            31
                                                                             32

Ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers şi apoi imediat spre stânga, pe lângă un canal cu apă suficient de mică ca să o putem sări. In dreapta noastră se zăreşte satul Podu Oltului (foto 33). Ajungem destul de repede în vecinătatea noii păduri însă exact pe liziera acesteia trece un canal cu apă destul de mare pe care nu îl putem traversa (foto 34). 

                          33
                                                                                  34

Aşa că mergem paralel cu acest canal şi ajungem dupa cateva sute de metri la malul Oltului (foto 35). 

                                                                    35
                                                                    
36

Trecem pe lângă o stână cu câini destul de agresivi şi mai avem de parcurs câteva minute până la intrarea în satul Podu Oltului. Înainte de a ajunge la drumul DJ112 vedem şi vechiul pod peste Olt (foto 36).



vezi şi alte cetăţi din România