Traversarea Culmii Pietricica, de la Oneşti la Răcăciuni, Subcarpaţii Tazlăului

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Culmea Pietricica este una dintre cele mai lungi din ţară: 35 km (vezi harta la ). Se află între Culoarul depresionar al Siretului, la est şi Depresiunea Tazlău, la vest (vezi si harta de mai jos, extras cu actualizari din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989). Am mai cercetat cateva zone din vecinătatea acestei culmi: vezi aici şi aici .



Ne propunem acum un traseu transversal peste Culmea Pietricica, între cele două văi, Tazlău şi Siret. Pornim din nordul oraşului Oneşti, de la intersecţia drumului E574 care leagă oraşul Bacău de Oneşti cu drumul 12A care leagă oraşul Oneşti de Târgu Ocna. De la acea intersecţie ne deplasăm 1,5 km pe drumul E574, înspre Bacău, până vom observa pe partea dreaptă în sensul de mers un drum lateral care duce spre un cartier al Oneştiului, Slobozia.

Înainte de a ne înscrie pe drumul spre Slobozia privim spre vest, catre Dealul Perchiu (foto 1). Pe el se află o arie naturală protejată. Spre est, în prim plan se vede Balta Sloboziei iar în depărtare, marcat cu săgeată roşie, dealul pe care îl vom traversa în drumul nostru către est (foto 2).

                                                   1
                                          2

Ne înscriem pe drumul asfaltat care duce spre Slobozia şi din vecinătatea primelor case privim spre nord-vest. În ultimul plan se văd Munţii Berzunţi ( foto 3). Traversăm podul peste Râul Tazlău de unde privim spre amonte (foto 4) şi urmăm drumul principal catre biserica din sat, pe lângă care trecem în urcuş. 


                             3
                                                                                 4

Ceva mai sus apare o bifurcaţie. Putem urma oricare din cele două drumuri apărute. Am preferat pe cel din dreapta, în urcuş, acesta fiind o scurtătură (foto 5). Imediat mai sus drumul capătă aspect de ţară şi se strecoară printre două maluri înguste (foto 6). Ne scoate la un drum care duce spre vârful unui deal, spre dreapta în urcuş. Ne înscriem pe acest drum nu înainte de a privi iar Dealul Perchiu (foto 7).


                                                                                  5
                                                                               6
              7

Pe marginea drumului observăm structura argiloasă a dealului pe care suntem. Iata câteva locuri cu mici alunecări de teren şi grote temporare (foto 8). Tot pe marginea drumului atrag atenţia tufe de cătină albă ale cărei fructe stau încă lipite bine de ramurile ţepoase deşi este trecut de mijlocul lui decembrie (foto 9). La plecarea din vale era ceaţa dar cu cât urcăm cerul pare să se degajeze. Munţii aflaţi la vest devin din ce în ce mai vizibili (foto 10).

                                                                           8
                          9
                                                 10

În partea cealaltă, spre est, dealul pe care îl vom traversa este şi el din ce în ce mai aproape (foto 11). Undeva în faţă se văd câteva şiruri de case; înainte de a ajunge la ele ne-am abătut spre dreapta în sensul de urcuş, către un vârf secundar, pentru a privi din nou spre vest unde se observă în toată splendoarea lor Munţii Berzunţi, cu Vârful principal, Bulimandru, cu altitudine de 978 m (foto 12). Spre est se vede dealul pe care îl vom traversa (foto 13). Către sud, prin ceaţă, se văd Râul Trotuş şi zona industrială a oraşului Oneşti (foto 14).


                          11
                         12
                             13
                                                              14

Continuăm urcuşul şi ajungem la un sat în construcţie, case aflate în diferite stadii, dar nelocuite. Doar două gospodării păreau să aibă locatari (foto 15). Din dreptul acelor case privim spre înapoi (foto 16) şi spre nord-vest (foto 17). Mai sus, pe partea dreaptă în sensul de mers, o râpă atrage atenţia (foto 18).

                                                                        15
                                                     16
                                 17
                                                                                18

Mai departe, zăpada dispare pentru scurt timp iar aspectul primăvăratec este în dezacord cu anotimpul în care ne aflăm (foto 19). Dar este suficient să întoarcem capul spre direcţia de unde venim ca să ne aducem aminte de zăpadă (foto 20).


                                                         19
                             20

Intrăm în pădurea de stejar (foto 21) iar de la liziera ei din nou privim spre înapoi, la drumul pe care am ajuns aici (foto 22). Pădurea arată minunat chiar dacă pe ramurile copacilor nu sunt frunze (foto 23). 


                                                                   21
                                                    22
                                                                                                    23

După câteva sute de metri apare o bifurcaţie. Ne abatem spre stânga, spre o poiană vizibilă nu departe, printre copaci. Drumul ocoleşte un vârf aflat în faţa noastră. Însă peisajul este aşa de frumos încât preferăm să urcăm vârful din faţă decât să ocolim prin poiană. Pe jos, printre frunze, găsim multă ghindă (foto 24) dar şi un păianjen grăbit (foto 25). Spre vârf ne atrage atenţia culoarea verde a muşchilor de pădure (foto 26).


                                                                                                 24
                                                                              25
                                                                          26

Imediat cum depăşim vârful observăm următorul deal pe care îl vom urca (foto 27). Coborâm într-o mică şa şi ieşim la loc deschis (foto 28). În stânga noastră in sensul de urcuş se află o zonă mlăştinoasă iar după ea observăm o colibă părăsită (foto 29). Spre înapoi se vede vârful pe care tocmai l-am traversat (foto 30). 


                                                                          27
                                                    28
                                                                          29
                                                             30

Începem urcuşul, ceva mai abrupt ca până acum şi, după ce trecem peste un mic pârâu, ne îndreptăm spre o porţiune cu pietre dispuse în felii, vizibilă din şa (foto 31). Deşi sunt mici ca dimensiuni sunt spectaculoase (foto 32). În urcuş intersectăm un drumeag şi privim spre înapoi (foto 33).

                                                                      31
                                                                 32
                             33

Ajungem pe noua culme de unde privim spre sud deşi este ceaţă şi bate vânt destul de puternic (foto 34). Pe această culme atrag atenţia câţiva mesteceni (foto 35). În continuare ne îndreptăm privirile spre est. Vom coborî printr-o pădure defrişată parţial, spre satul Capăta care se vede pe următorul deal (foto 36). 


                                                                34
                                                                   35
                                                                  36

Găsim un trunchi de copac cu ciuperci (foto 37). Iată, spre sud, dealul pe care suntem (foto 38). Mai jos trecem pe lângă câţiva trovanţi, de mici dimensiuni (foto 39).


                                                                  37
                                                                     38
                                                                                                   39

Ajungem la un drumeag cu mult noroi, pe care ne abatem spre stânga faţă de sensul de coborâre. Nu departe, prin pădurea din stânga, un huhurez mare pândeşte dintre crengi (foto 40). Trecem apoi pe lângă un arbust… pufos (foto 41) iar în stânga noastră, în sensul de mers, ceva mai sus, se află o colibă (foto 42). 

                                                                     40
                                                                                  41
                                                                                   42

Ajungem la capătul dinspre munte al unor ogoare care se întind până la capătul satului Capăta (foto 43). Ne înscriem pe un drum de ţară printre aceste ogoare, drumuri foarte noroioase în această perioadă a anului. Ne vom abate spre releul care se vede în imaginea 43 în centru, stânga.


                                    43

Ajungem la primele case din sat şi urcăm pe drumul principal. Din vecinătatea releului privim spre dealul pe care l-am traversat (foto 44) apoi trecem pe lângă releul amintit (foto 45). Soarele este spre asfinţit şi suntem cu două zile înaintea celei mai scurte zi din an, aşa că grăbim pasul spre vale (foto 46, spre înapoi).

                               44
                                                                               45
                                                                  46

La câteva sute de metri de releu drumul se abate spre stânga dar noi vom urma drumul care merge paralel cu pădurea din dreapta noastră (foto 47), mai puţin circulat dar vizibil. De aici vedem în sfârşit Valea Siretului, acoperită cu strat gros de ceaţă (foto 48). Ceva mai la vale intram în pădure urmând strict drumeagul pe care ne-am înscris (foto 49).


                                                                                  47
                                48
                                                                                49

Pe un trunchi de copac răsturnat, o iască mare atrage atenţia (foto 50). Drumul merge sinuos prin pădure şi în locurile unde traversează mici şei se vede ceaţa dinspre văile adiacente (foto 51). Orientarea generală a drumului este spre est. Undeva, un copac mai tânăr a acaparat un trunchi retezat mai demult (foto 52); mai departe întâlnim trei fraţi (foto 53).


                                                                     50
                                                                              51
                                                                                                      52
                                                                                                       53

Treptat, noaptea pune stăpânire pe peisaj; la ieşirea din pădure privim spre nord-est unde valul de ceaţă este foarte gros (foto 54). Nu mai avem mult şi ajungem la primele case din satul Teiuş. Este noapte de acum dar mai avem de mers câţiva kilometri. Traversăm micul sat şi urmăm drumul principal. Vântul bate destul de tare şi am coborât suficient cât să intrăm în pătura de ceaţă pe care am zărit-o de deasupra ei. Coborâm 3 km până intersectăm drumul 206B pe care ne vom abate spre stânga faţă de sensul de mers până aici. Încă 2 km şi ajungem la drumul E 85, la ieşirea sudică din satul Răcăciuni, unde sfârşeşte şi traseul, după 6 ore de mers.  


                                                                     54