Cal de piatră, natural, în Obcina Voroneţului, Munţii Stânişoara

Vasile Bouaru, Ciprian Lavric (Rădăuţi) 

Am pornit pe la mijloc de ianuarie 2015 să facem un parcurs care viza traversarea Obcinii Voroneţului. Intrarea în traseu am făcut-o pe acelaşi drum pe care am început descrierea la https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/stanisoara/arbore-de-tisa-la-capu-campului-muntii-stanisoara, spre localitatea Capu Câmpului. Am imagineagrafiat din nou Dealul Obcina Largă (vezi imaginea 1 de la traseul anterior) precum şi drumul de acces spre munte (imaginea 1). Traseul pe care l-am urmat acum este cel de pe valea din dreapta Dealului Obcina Largă.

                       1

 De pe drumul care traversează Râul Moldova privim spre nord-vest capătul sudic al Obcinii Mari, respectiv Vârful Toaca în centrul imaginii 2. Ajungem şi la podul peste Râul Moldova de unde privim spre amonte (imaginea 3). La câteva sute de metri observăm câteva raţe sălbatice pe apă.

                      2
                                                                             3

Imediat după ce traversăm podul ne abatem pe drumul din dreapta micului izvor amenajat din imaginea 4, trecând de o poartă metalică deschisă. Vom urma cale de mai bine de 2 km drumul forestier Izvor (imaginea 5); drumul urmează îndeaproape pârâul cu acelaşi nume (imaginea 6).

                                                                            4
                                                                                   5
                                                                                  6

După parcurgerea distanţei amintite ajungem într-o zonă mai degajată pe care o vom observa pe partea dreaptă în sensul de mers. Privirea va fi atrasă de un grup de stânci semeţe spre care ne vom îndrepta în urcuş (imaginea 7). Remarcăm imediat o potecă ce suie spre acele stânci, care se desprinde din drumul forestier. Deşi pe valea pe care am ajuns aici era zăpadă, imediat cum urcăm câteva zeci de metri pe potecă soarele încălzeşte cu putere şi neaua dispare aproape complet (imaginea 8).

                                                                   7
                                                                                             8

Mai sus poteca devine mai abruptă şi doar prin zonele umbrite apare zăpada (imaginea 9). În urcuş remarcăm pe partea dreaptă câteva stânci izolate, de mai mici dimensiuni (imaginea 10). Ne-am abătut până la ele deoarece ne-a atras atenţia forma lor (imaginea 11). Sunt alcătuite din gresie ca marea majoritate a stâncilor din această zonă.

                                                                    9
                                                                              10
                                                            11

Remarcăm la una formele săpate de apă şi alţi factori naturali (imaginea 12). Undeva mai sus un arbore pare să acapareze piatra (imaginea 13).

                                                                                                12
                                                               13

Surpriza cea mai plăcută o avem la o altă stâncă din acest grup. Sute de alveole cu mărimi de ordinul centimetrilor ornează una dintre feţele pietrei (imaginea 14). Fotografiate de aproape: imaginea 15. 

                                                            14
                                               15

Iata si alte aspecte de aici: imaginile 15b-15f.

                                                          15b
                                                         15c
                                                                         15d
                                                           15e
                                                                             15f

Apoi urcăm câteva zeci de metri până ieşim din pădure, pe un mic vârf secundar. De acolo putem admira spre vest creasta principală a Obcinii Voroneţului, cu un vârf care iese în evidenţă (imaginea 16). Stâncile pe care le-am observat în imaginea 7 se află în stânga noastră faţă de sensul de urcuş, la 100 m lateral şi ceva mai jos. Ne abatem spre ele, pe o pantă golaşă. Şi aici remarcăm o multitudine de pietre. Vom fi atenţi în zona lor deoarece au pereţi abrupţi şi sunt înalte. Printre două dintre primele pietre întâlnite privim spre valea drumului forestier Izvorul (imaginea 17). Ne strecurăm apoi spre stâncile din faţa noastră. Una dintre imensele stânci de aici are un perete foarte frumos (imaginea 18).  Zona este foarte sălbatică deşi sunt urme de exploatare a lemnului.


                                                      16
                                                                   17
                                                                                            18

Pe trunchiul unui copac tăiat au crescut bureţi (imaginea 19). Pentru a ajunge la baza pereţilor, înainte de stânca cea mai înaltă din acest grup, mai greu abordabilă fără echipament, facem un rapel de 20 m (imaginea 20). 


                                                        19
                                                                                       20

Ajunşi la baza acestor pereţi ne strecurăm pe lângă ei (imaginea 21). Pe sub stânca cea mai înaltă ne atrag atenţia câţiva colţi mari (imaginea 22). Ţancurile impresionante şi sălbatice ale celei mai înalte pietre ne uimesc prin formă (imaginea 23). 


                                                                                             21
                                                       22
                                                                                 23

Pe această stâncă găsim găuri centimetrice săpate de apă (imaginea 24). Poate cea mai spectaculoasă formă este una care aduce cu un mic cap de cal (imaginea 25).

                                                                   24
                                25

Ne strecurăm mai departe pe sub aceşti uimitori pereţi şi urcăm înapoi spre creştetul lor. Admirăm priveliştea apoi ne îndreptăm spre vârful secundar de unde ne-am abătut la aceste pietre. Mergem pe liziera pădurii (imaginea 26) spre vârful din imaginea 16. Poteca este foarte clară şi destul de lată. Intâlnim o iasca mare pe un trunchi căzut (imaginea 27). 


                                                                                              26
                                                                            27

Apoi poteca urmează o pantă mai mare (imaginea 28). Mai sus găsim câteva ciuperci care au rezistat, într-un anume fel, iernii (imaginea 29).

                                                                               28
                                                                         29

Panta este încă mare şi cu cât ne apropiem de vârf stratul de zăpadă creşte. Ajungem pe creasta principală, unde găsim o potecă mai largă. Ne vom abate spre stânga faţă de sensul de urcuş (imaginea 30). Dacă am fi urmat aceeaşi potecă de creastă, spre dreapta, am fi putut ajunge la pârtia de schi de la Gura Humorului.

                                                                          30

Poteca coboară şi, undeva mai jos, la o intersecţie, găsim câteva săgeţi galbene pe copaci care ne indică pe unde este drumul corect (imaginea 31).  Coborâm ceva mai accentuat până într-un loc de unde poteca de creastă coteşte spre stânga faţă de sensul de mers şi începe să urce uşor. Din acel loc ne vom abate spre dreapta faţă de sensul de parcurgere a crestei până aici, pe o potecă mai greu vizibilă prin zăpadă (imaginea 32).

                                                                        31
                                                                            32

Ne înscriem pe noua potecă şi după câteva sute de metri ajungem în zona unor izvoare şi mici pâraie, vizibile acum deoarece nu sunt acoperite cu zăpadă. Din dreptul acestor pâraie se desprinde un capăt de drum forestier, fiind urme de tracţiune a lemnelor. Vom urma acest drum până în vale. Mai jos drumul se lărgeşte şi conduce spre frumoasa vale a Voroneţului (imaginea 33). Din vecinătatea primelor case privim spre înapoi (imaginea 34), apoi coborâm în sat (imaginea 35). 

                                                                   33
                                                    34
                                                                         35

Ieşim la drumul principal, exact pe partea opusă celebrei mănăstiri de la Voroneţ (imaginea 36). Am mai luat contact cu această mănăstire pe traseul descris la https://sites.google.com/site/romanianatura35/carpatii-rasariteni/stanisoara/manastirea-slatina---manastirea-voronet-pe-munte sau când am observat insecte printre pietrele ruinelor din interiorul mănăstirii .


                                                                                         36

Din dreptul mănăstirii ne înscriem pe drumul către oraşul Gura Humorului şi după 2 km ajungem la podul peste Râul Moldova de unde privim spre aval. Surprindem altă stâncă importantă şi frumoasă de aici, Piatra Pinului (imaginea 37), piatră descrisă în detaliu la https://sites.google.com/site/romanianatura32/home/carpatii-rasariteni/stanisoara/pesti-de-1-8-metri-pe-stanci-la-voronet .


                                                  37

Tot de pe acel pod privim din nou Vârful Toaca, pe care l-am observat şi la începutul traseului, dar din alt unghi (imaginea 38). După încă aproape 2 km ajungem la intrarea în oraşul Gura Humorului.


                               38