Pasul Bratocea - cabana Ciucaş, iarna, pe viscol, Munţii Ciucaş

text: Vasile Bouaru (Rădăuţi)
imagini: Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Elena Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi)


 

Pasul Bratocea se află pe DN 1A, la 11 km nord de staţiunea Cheia din judeţul Prahova înspre Braşov sau la 38 km de Braşov înspre staţiunea Cheia. Este unul din punctele de plecare spre frumuseţile Masivului Ciucaş (vezi ghidul masivului ). Pasul Bratocea se află la limita judeţelor Prahova şi Braşov (foto 1).


                                                                               1

Am pornit la început de februarie 2015, zi foarte mohorâtă, din Pasul Bratocea, cu gândul de a ajunge la cabana Ciucaş. Suntem la altitudinea de 1263 m. Găsim un panou indicator (foto 2) şi o săgeată indicatoare (foto 3). Ziua se anunţă capricioasă din punct de vedere meteo. Norii sunt foarte joşi, ninge şi zăpada este deja destul de mare. Peisajul este luminat vag şi totul are nuanţă de gri.


                                                                         2
                                                                        3

Ne înscriem pe poteca marcată cu bandă roşie şi după câteva sute de metri de urcuş domol ajungem într-o vastă poiană (foto 4). Acolo zărim releul de telecomunicaţii spre care vom urca şi un prim grup de stânci, Colţii Bratocei. Trecem pe lângă o stână, părăsită în această perioadă şi ne înscriem pe poteca spre releu, care urcă în serpentine destul de largi. De mai sus privim poiana pe care am traversat-o; se vede şi stâna (foto 5).


                                                                     4
                                                               5

Trecem pe lângă câteva stânci alcătuite din conglomerate, o caracteristică a acestor munţi, unde zărim marcajul bandă roşie pe care îl vom urma o bună parte din drum (foto 6). După aproape o oră de la plecarea din Pasul Bratocea ajungem în vecinătatea releului (foto 7). Stând cu faţa spre poarta de intrare, traseul urmează o potecă aflată spre dreapta faţă de sensul de urcuş până aici (foto 8).


                                                                                   6
                                                                                               7
                                                                             8

Urcăm prin pădurea de conifere, încet, zăpada fiind destul de mare. Trebuie să fim atenţi la marcaj, este relativ rar. Mai sus ieşim într-o porţiune golaşă unde zărim mici cornişe (foto 9). Trecem pe lângă Colţii Bratocei, impresionante stânci, îngheţate acum şi acoperite parţial cu zăpadă (foto 10). Din dreptul acestor uriaşe pietre privim spre înapoi, zărind iar poiana pe care am traversat-o la începutul traseului; în ultimul plan se văd, printre nori, Munţii Grohotiş (foto 11; vezi ghidul lor ).


                                                       9
                                                   10
                                                  11

Urcăm mai departe şi zărim undeva în dreapta noastră şi mai spre vale alte impresionate stânci (foto 12). Intuim poteca, mergem pe curba de nivel (foto 13), apoi urcăm (foto 14) spre creasta care se zareşte în stânga noastră, în sensul de urcuş (foto 15).


                                                          12
                                                            13
                                                              14
                                                                15

Pe creastă admiram împrejurimile, atât cât se văd prin nori. Şi aici sunt colţi de stâncă; peisajul se zareste mai bine spre nord-vest (foto 16). Zărim un stâlp indicator, spre care ne îndreptăm (foto 17). 


                                              16
                                         17

Suntem pe Culmea Bratocea, pe care o vom urma aproape în totalitate. După ce parcurgem câteva sute de metri întâlnim câteva săgeţi indicatoare, acoperite parţial cu cristale de gheaţă (foto 18, 19, 20).


                                                                   18
                                                             19
                                                           20

Mai departe urmează o lungă porţiune golaşă şi suntem foarte atenţi, în intervalele în care ceaţa nu acoperă muntele, la stâlpii indicatori care sunt destul de rari. Zărim unul în departare şi ne îndreptăm spre el (foto 21). Îl depăşim, vremea pare să se mai îndrepte, soarele dă semn că se va arăta dintre nori. Trecem pe lângă câteva pâlcuri de brazi unde vedem efectele viscolului (foto 22). 


                                                             21
                                                                 22

Iese soarele şi avem parte de peisaj de vis (foto 23). Mai sus admiram din plin ce ne oferă muntele (foto 24).


                             23
                                                         24

Se observă continuarea traseului, însă vârfurile principale sunt în ceaţă. Undeva mai aproape de noi, parţial ascuns vederii, este Vârful Bratocea, 1827 m (foto 25). Zăpada a creat forme uimitoare (foto 26). Zărim un stâlp indicator care arată că vom ocoli Vârful Bratocea (foto 27). 


                                                   25
                                                           26
                                           27

Privim spre înapoi, unde surprindem o bună parte din Culmea Bratocea (foto 28). Undeva în dreapta noastră faţă de sensul de mers, spre vale, zărim staţiunea Cheia (foto 29).


                                     28
                                                   29

Ne înscriem apoi pe poteca ce ocoleşte Vârful Bratocea (foto 30). Totul este imaculat (foto 31); de după o culme zărim impresionatele stâncării de pe Culmea Ţigăilor Mari (foto 32) dar şi Vârful Ciucaş (spre stânga în ultimul plan). 


                                                 30

                                                   31

                  32

Traversăm o porţinea ceva mai expusă, unde ne orientăm mai greu, din cauza ceţii. Trecem pe sub stâncile îngheţate de sub Vârful Bratocea (foto 33) şi ajungem în Şaua Ţigăilor unde găsim săgeţi indicatoare (foto 34, 35, 36). 


                                                         33
                                                             34
                                                                  35
                                                           36

Mai urcăm puţin pe o pantă destul de mare; norii se succed cu repeziciune şi nu putem găsi urmarea traseului. De pe un vârf secundar reuşim să vedem printre nori Umerii Ciucaşului (foto 37). Reuşim să mai zarim şi alte stânci din vecinătatea noastră (foto 38) apoi muntele se acoperă complet de nori.

                                                          37
                                            38

Deşi suntem aproape de vârf, decidem să coborâm înapoi în Şaua Ţigăilor de unde părăsim marcajul bandă roşie şi urmăm traseul marcat cu cruce roşie, spre cabana Ciucaş. Catre această direcţie muntele se arată darnic şi ne oferă din nou peisaj de basm (foto 39). Coborâm destul de mult spre Valea Ţigăile. În faţa noastră stânci uriaşe impresionează prin aspect (foto 40). Zăpada este destul de mare însă nu simţim prea mult acest lucru pentru ca suntem uimiţi de peisaj (foto 41).


                             39
                                                           40
                                                      41

O dată depăşită valea urcăm pe partea opusă (foto 42). Stâncile din stânga noastră în sensul de urcuş sunt măreţe (foto 43). Undeva spre vale ne atrage atenţia o stânca de formă aparte, semănând cu o uriaşă căpiţă de fân (foto 44) iar spre amonte sunt alte stâncării uimitoare (foto 45).


                             42
                                                                   43
                                             44
                                                     45

Ajungem pe culme si constatăm ca urmează o coborâre foarte frumoasă (foto 46). Ajutaţi de gravitaţie coborâm (foto 47) şi zărim alţi stâlpi indicatori (foto 48).


                             46
                                              47
                             48

Spre înapoi este norul care acopera zona alpină superioară şi ne-a împiedicat să avem vizibilitate (foto 49). Urcăm mai departe şi ajungem în vecinătatea uriaşelor conglomerate de pe culmea Ţiglăilor Mari (foto 50). 


                                                         49
                            50

Aici traversam un întins platou unde întâlnim alte săgeţi indicatoare (foto 51, 52, 53). 


                                                               51
                                                                 52
                                                                53

Spectacolul naturii este superb; în această porţiune am realizat un scurt film: 


După ce traversăm platoul începem drumul spre cabana Ciucaş (foto 54). Poteca se abate spre dreapta, în coborâre. Privim spre înapoi (foto 55) după care traversăm un mic pâlc de brazi (foto 56).


                                         54
                           55
                                                              56

Urmează un scurt urcuş; în vârf ne întâmpină câteva rafale puternice de vânt care spulberă zăpada (foto 57). Nu coborâm prea mult, vântul se mai domoleşte, brazii sunt poleiţi cu zăpadă (foto 58). 


                                                                 57
                             58

Zărim pentru scurt timp foarte puţin din zona cea mai înaltă a masivului (foto 59); coborâm mai departe pe Muntele Chiruşca (foto 60). Privim iar spre înapoi, catre zona înaltă a masivului. Zărim din nou acel uriaş nor purtat de vânturi puternice peste vârful muntelui (foto 61).


                                59
                       60
                          61

Coborâm apoi o panta domoală la adăpostul căreia vântul aproape că nu se mai simte iar brazii plini cu zăpadă strălucesc în bătaia soarelui (foto 62). Apar stâlpi indicatori cu marcajele cruce şi bandă roşie (foto 63). 


                                               62
                              63

Ceva mai jos zărim cabana Ciucaş iar in ultimul plan Culmea Zăganu, şi ea superbă (foto 64). În spatele cabanei sunt săgeţi indicatoare (foto 65, 66, 67, 68).


                        64
                                                        65
                                                              66
                                                            67
                                                              68

Cabana, privită din faţă (foto 69). După un popas la cabană ne înscriem pe drumul care duce spre vale, pornind din faţa cabanei (foto 70). 


                                                                            69
                                                                             70

Vom urma traseul marcat cu cruce albastră, pe Valea Berii. Muntele începe iar să se acopere cu nori. Ceva mai jos observăm cât de gros este stratul de zăpadă (foto 71). 

                                                                      71

Mai avem de parcurs 5 km până la DN1A. La început panta este destul de mare dar mai jos se mai domoleşte. Pe drum mai găsim săgeţi indicatoare (foto 72, 73). 

                                                                72
                                                                 73

Deşi se întunecă, la un moment dat reflexii pe nori luminează pădurea în gălbui, ireal (foto 74). 


                                                         74

Ne apropiem de capătul acestui drum forestier (foto 75) şi după mai bine de o oră de la cabana Ciucaş ajungem la DN1A unde găsim un indicator (foto 76). 

                                                                                75
                                                                              76