Carpaţii Meridionali‎ > ‎Vâlcan‎ > ‎

Defileul Gropului cu Apă, Munţii Vâlcan

Horia Mitrofan (Bucureşti) 

Drumetie, canioning. Articol pregatit pentru publicare in anul 2002. 

Daca veti poposi la Cheile Sohodolului (Runcului) si la campingul Bucium din Gorj, cel mai spectaculos obiectiv pentru una sau mai multe zile de drumetie este Defileul Gropului cu Apa: pe talveg se succed cascade tumultoase, iar versantii - inalti de peste 500 metri - adapostesc forme carstice grandioase.

Amatorii de frumuseti inedite trebuie sa fie pregatiti pentru absenta oricaror marcaje si, ocazional, chiar a vreunei carari. Parcurgerea integrala a defileului - intre confluenta cu V. Sipot si cea cu V. Sohodol - reprezinta o actiune dificila, accesibila doar celor familiarizati cu tehnicile de canioning. Combinand insa rarele poteci si drumuri forestiere din zona se pot realiza si trasee mai pasnice, care permit vizitarea celor mai reprezentative sectoare din defileu. 

Acces

Din Targu Jiu se urmeaza pe 10 km soseaua spre Baia de Arama, pana la ramificatia la dreapta, spre satul Rachiti. Pe aceasta se ajunge, dupa alti 4 km, la primaria din satul Runcu. De aici soseaua asfaltata continua inca 6 km prin Cheile Sohodolului (imaginea 1), pana la campingul Bucium; el este singurul din zona care poate oferi (daca este deschis) - pentru cei care nu vor sa recurga la cort - posibilitati de cazare.



















 
1   Un acces comod catre Valea Gropului (Muntii Valcan) este pe soseaua care urca prin Cheile Sohodolului, trecand pe la campingul Bucium. Vedere de cla arcada calcaroasa Oglinda, din malul stang al Sohodolului, aval de camping. Foto: Cristian Mitrofan (Bucuresti). 


Ture în sectorul aval 

De la campingul Bucium se pot urma mai multe trasee, vizand fie formatiuni carstice spectaculoase (putul natural Urloiul, tancurile, arcadele si grotele de la Gradini), fie cascada in trei trepte de la Toaia Dracilor, fie admirarea peretilor Gropului de pe poteca ciobanilor care „umbla” la stana din Sesuri.

Pentru a pleca in aceste ture, de la campingul Bucium se urmeaza drumul forestier, de aici neasfaltat, pe inca 5 km. In dreptul unei cabane forestiere care se intrezareste pe dreapta, la confluenta cu Paraul Dragomanu, parasim soseaua forestiera si traversam Sohodolul pe un pod suspendat, apucand dupa aceea o poteca la stanga; cateva sute de metri aceasta urmeaza raul inspre aval, trecand pe langa o pepiniera de brazi (Poiana La Contu), apoi coteste spre dreapta, angajandu-se in urcus din ce in ce mai accentuat.

Se ajunge intr-o sa, la bifurcatie: cararea care continua sa urce pe coasta iese dupa 20 minute din padure si ajunge deasupra peretilor calcarosi ai Defileului Gropului cu Apa (puncte de belvedere), apoi se angajeaza pe o vale seaca, cu doline, iesind in final la stana din Sesuri; poteca ce coboara de cealalta parte a seii este neintretinuta si in mai multe locuri pare a se pierde, reusind in final sa ne conduca la talvegul Gropului.

Avansand pe acesta din urma circa 3 km spre amonte (dreapta) se ajunge la Cascada Toaia Dracilor. Acest sector al Gropului cu Apa, care se intinde pana aproape de cascada, este - in contradictie cu numele - complet sec in cea mai mare parte a anului, dar poate fi afectat, in perioade foarte ploioase sau de topire a zapezilor, de viituri violente, extrem de periculoase!

Tot in aceeasi directie, amonte pe talveg fata de locul unde poteca de coborare ajunge in Gropu, dar la doar circa 400 metri de acest punct, se intercepteaza spre dreapta (versantul stang geografic al vaii) o poteca slab vizibila, care urca destul de accentuat. Daca, in ciuda vegetatiei care o invadeaza, reusiti sa ii „tineti” firul, in mai putin de un sfert de ora ajungeti la arcada larga prin care se patrunde in Urloi (imaginea 2). Constatati ca sunteti la baza unui vast put natural, integral luminat printr-un al doilea orificiu larg, aflat la peste 50 metri deasupra. Sute de capre sunt in mod obisnuit „trase la scuteala” in acest hau neverosimil de vast atunci cand, toamna tarziu, dupa caderea primei zapezi, nici macar lana naturala personala nu le mai ajuta sa innopteze sub cerul liber, in tarcurile stanelor.

 

2    Pe fundul Urloiului. Foto: Cristian Mitrofan. 

De la Urloi, o cararuie cvaziinvizibila porneste, aproximativ pe curba de nivel, spre vest. Ea depaseste mai intai viroaga seaca si inierbata in care ne aflam, ocoleste apoi un pinten stancos proeminent, pentru ca in final sa traverseze o serie de limbi de grohotis calcaros scurs din amfiteatrul peretilor de deasupra. Se ajunge astfel intr-o zona unde tancurile sunt traforate de nenumarate intrari de pesteri, multe din ele cu deschideri impresionante, dar nici una continuandu-se cu vreo galerie prea lunga. Indelungate procese de dezagregare fizico-chimica au sectionat cateva galerii, reducandu-le la stadiul actual de tuneluri scurte, desi spatioase, sau, pur si simplu, la cel de arcade maiestuoase care strapung cate un perete stancos. Atentie: incepand de la Urloi, in tot acest areal (pentru care localnicii folosesc apelativul La Gradini, imaginea 3) sunt foarte posibile intalniri cu vipere!






 
3   Stancariile La Gradini. Foto: Horia Mitrofan. 


Dat fiind riscul de ratacire, se recomanda ca de fiecare data intoarcerea din aceste ture sa se faca pe acelasi traseu ca la ducere. Timpi de parcurs (cu punct de plecare si intoarcere drumul forestier, la confluenta Vaii Sohodolului cu Dragomanu): la stana din Sesuri 3-4 ore; la Cascada de la Toaia Dracilor 5-6 ore; la Urloi si La Gradini 5-6 ore. 

Ture în sectorul amonte 

Vom vizita spectaculoasa succesiune de cascade cu care debuteaza cel mai salbatic tronson al defileului. Punct de plecare este satul Balta, accesibil din soseaua Targu Jiu - Baia de Arama; 15 km de la Targu Jiu pana la o ramificatie spre dreapta, pe care, dupa 3 km se ajunge la biserica din centrul localitatii Balta. Se poate ajunge aici si din satul Runcu, urmand pe circa 5 km drumul asfaltat care traverseaza satul Baltisoara.

De la biserica din Balta continuam pe drumul forestier neasfaltat care urca in lungul Vaii Baltii, mai intai prin sat pana la un canton forestier, apoi pe langa rau pana in cumpana apelor (700 m diferenta de nivel); dupa aceea in coborare continua de-a lungul Vaii Gropului (circa 300 m diferenta de nivel). Va puteti incumeta sa extenuati pe serpentine si o masina de oras, dar probabil ca in compania unei biciclete va veti simti mai putin stresati.

La 17 km de la biserica din Balta ajungem la confluenta cu importanta Vale Sipot, unde se afla temeliile unor foste cabane forestiere si un recent construit observator de vanatoare; complet inierbat, drumul forestier care duce spre aval mai este carosabil pe doar 1 km. Din punctul in care decideti ca orice urma de drum a disparut, mai trebuie sa avansati spre aval cam 500 metri, fara poteca, direct pe langa albia Gropului. Ajungem astfel pe buza primei cascade, care este si cea mai inalta, aproape 20 metri (imaginea 4).

                                                                               4   Prima cascada a Gropului. Foto: Robert Gabriel Lupoiu. 
                      

4a   Poti „trai”, dar mai putin intens, spectacolul primelor cascade si coborand, cuminte, pe potecuta. Foto: Robert Gabriel Lupoiu. 


Din acest punct trebuie interceptata, in versantul stang al vaii, o cararuie destul de expusa. Ea ne coboara la baza cascadei, apoi ocoleste alte doua, nu chiar atat de inalte, dar mai despletite, intre care apa se acumuleaza, adanca, intr-un larg bazin cilindric scobit in stanca de granit. Toata aceasta succesiune de caderi de apa constituie principala atractie acvatica a Vaii Gropului. Pentru a le vizita pe indelete trebuie sa alocam 1,5-2 ore (considerand ca punct de plecare si intoarcere capatul drumului forestier).

Cei peste 2 kilometri de vale ramasi pana la Toaia Dracilor reprezinta un parcurs de mare anduranta. In sine el nu prea mai ofera mari placeri, chiar daca esti echipat intr-un costum din neopren si dotat cu 50 metri de coarda, indispensabile pentru a putea cobori in maniera canioning succesiunea de cascade mai mari sau mai mici, dintre care multe nu pot fi ocolite pe versanti. Nu cea mai putin palpitanta se dovedeste incercarea finala: coborarea ingustei menghine de granit care canalizeaza intregul suvoi de apa prin salturile succesive ale Toaiei Dracilor (imaginea 5).



                                                  
5  Ultima cascada de coborat in rapel inainte de Toaia Dracilor. Foto: Robert Gabriel Lupoiu. 


Atentie: in momentul de fata cascadele sunt echipate cel mult cu amaraje provizorii, este strict necesar sa fiti dotati cu trusa pentru montarea de amaraje proprii!