Peşteră la Beclean, pe malul Someşului, în Podişul Someşan
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
La nord de oraşul Beclean, pe malul drept al Someşului Mare (vezi harta, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989), se află, impunător, vizibil de la distanţă mare, Dealul Bileag. De el sunt legate fapte istorice şi legende. Unul dintre punctele de atracţie ale dealului îl constituie locul numit Peştera. Din centrul oraşului Beclean ne îndreptăm spre imensa punte peste râu, despre care se spune că este cea mai mare lungă punte suspendată din ţară, având lungime de 144 m. Din vecinătatea acestei punţi, de pe un dig aflat la nord de oraş, vedem Dealul Bileag, spre care ne vom abate, dar şi Râul Someşul Mare, acum, în prima decadă a lunii decembrie 2014 (foto 1). Trece un cârd de păsări (foto 2). Traversăm celebra punte (foto 3) de pe care vedem şi Someşul Mare, spre aval (foto 4). Vremea este destul de mohorâtă.
1
2
3
4
Imediat cum am traversat puntea ne abatem 400 metri spre dreapta faţă de sensul de mers până aici, pe drumul 17D. Ajungem în dreptul unui drum lateral care se desprinde din drumul principal şi care ne conduce după aproximativ 100 m la câteva case aflate chiar la poalele Dealului Bileag. Lângă una dintre acele case, undeva lateral şi în spatele ei vom observa intrarea în ceea ce localnicii numesc Peştera (foto 5). Urcăm un mic dâmb pe lângă o gospodărie, unde cerem permisiunea de a ajunge la gura cavitatii. Traversăm un foarte mic pâlc de copaci de unde privim spre înapoi (foto 6). Iata intrarea (foto 8). Este suficient de mare pentru ca un om să stea în picioare. Prima impresie, după forma gurii şi a ceea ce urmează este că avem de a face cu un tunel săpat de om. Deja observăm pe pereţii laterali unele găuri săpate ce par să fie destul de vechi (foto 9).
5
6
8
9
10
Pe dreapta, în sensul de înaintare, peretele lateral prezintă fisuri (foto 10). Aproape de capatul tunelului se văd foarte bine urmele de săpare (foto 11). După ce străbatem acest tunel lung de 10 m ajungem într-o sală de formă eliptică; are axa mare de aproximativ 20 m şi înălţimea de 8 m. Se pare că a fost o grotă naturală, lărgită de om.
11
12
Pe dreapta cum intrăm observăm o nişă săpată (foto 12). Stânca este preponderent gresie nisipoasă iar pe alocuri are încorporate alte roci (foto 13), ceea ce conferă interiorului aspect deosebit. Din interiorul grotei, iata tunelul de intrare (foto 14).
13
14
În interior, pe podea, sunt căzute pietre destul de mari (foto 15) iar în unele locuri se observă în pereţii laterali pietre rotunjite despre care e greu de precizat dacă sunt naturale sau au fost aduse la aceasta formă de om (foto 16). Şirul rocilor încastrate în masa pereţilor laterali continuă (foto 17).
15
16
17
18
Într-un colţ mai izolat se observă o mică nişă săpată de om (foto 18). Pentru a ne face o impresie asupra mărimii grotei am realizat fotografia 19. Ne atrage atenţia o piatră inclusă în roca principală, în jurul căreia a fost trasat un mic şanţ (foto 20).
19
20
Intâlnim iar interesante pietre verzi înglobate în peretele din gresie (foto 21, 22). Urmele stratelor din nisip sunt foarte bine vizibile (foto 23).
21
22
23
Despre provenienţa grotei sau utilitatea ei sunt mai multe păreri. Unele legate de cei care au înfiinţat satul pe atunci, oraşul actual, respectiv familia Bethlen. Oraşul este atestat prima dată prin 1235. Se spune că această grotă folosea ca loc de refugiu pentru locuitorii micului sat de atunci, din calea tătarilor.
Pentru a completa informaţiile despre ceea ce am văzut, mai vizitam un obiectiv aflat pe un deal apropiat oraşului Beclean. Ieşim din grotă şi facem traseul în sens invers, traversând puntea peste Someş. Imediat după ce am traversat puntea ne abatem spre stânga, pe digul despre care am menţionat la început, catre est. De pe dig vedem Râul Someş, spre amonte (foto 24). După 1 km ajungem spre intrarea dinspre oraşul Bistriţa în oraşul Beclean, în vecinătatea dealului din imaginea 25, pe sub care trec drumul E58 şi calea ferată care leagă Moldova de Transilvania. Înainte de a traversa peste drum şi calea ferată privim spre înapoi, către Dealul Bileag (foto 26).
24
25
26
27
Traversăm apoi cele două căi, rutieră şi ferată, şi ne înscriem 100 metri pe un drum care merge exact pe la poalele dealului vizat (foto 27). Întâlnim o alee care conduce spre un izvor amenajat, pe care ne abatem (foto 28). Pădurea în care se află acest izvor se numeşte Bichihigi, este foarte mică ca întindere şi frumos întreţinută.
28
29
Izvorul se află la capătul aleii din imaginea 28 (foto 29). Mai departe, după izvor, se află o mică pantă iar noi vom urca pe poteca vizibilă în dreapta izvorului. Mergem spre locul unui cimitir lăsat în paragină, unde au fost înmormântaţi grofii care au condus destinele acestor locuri acum aproape 200 de ani, respectiv mulţi din mebrii familiei Bethlen. La rădăcinile multor copaci de aici se găseşte un strat bogat de muşchi (foto 30). Sunt afişe care îndeamnă să avem grijă de pădurile de aici şi nu numai (foto 31).
30
31
O dată urcată mica pantă întâlnim un drum neasfaltat pe care ne abatem spre stânga faţă de sensul de urcuş. După 100 m ajungem în vecinătatea cimitirului. Sculptori anonimi au dăltuit opere care dau viaţă pietrei (foto 33).
