Peştera Toşorog - Cheile Bicazului

Noi ne abatem spre stanga, in amonte, catre satul Tosorog. Imediat ajungem in acest sat si undeva in dreapta noastra se vad cateva stancarii (foto 3). Drumul le ocoleste si de la o curba zarim o creasta secundara in fata careia se afla Pestera Tosorog (foto 4). Mergem inainte pana depasim un pod si intalnim ultimele case din satul Tosorog. Pe langa aceste case se desprinde din drumul pe care suntem, spre stanga in sensul de mers, un drumeag care urca spre padure (foto 5). Ne putem inscrie pe acel drumeag dar, daca vom mai merge foarte putin, pana depasim si ultima casa din sat, vom intalni cateva indicatoare si marcajul care duce spre pestera (foto 7).

Ne inscriem pe poteca data de imaginea 7. Ceva mai sus intalnim cateva izvoare captate (foto 8). Mai sus intersectam drumeagul din imaginea 5. Drumul trece printre cateva stanci de mici dimensiuni care formeaza un foarte mic sector de chei (foto 9). Marcajul este neconventional, triunghi alb incadrat de unul albastru (foto 10). 

Mai sus ajungem intr-o mica poiana de unde avem priveliste spre inapoi, catre muntii din Masivul Ceahlau (foto 11). In acest loc trebuie sa  fim atenti deoarece drumeagul pe care suntem se abate spre stanga si este mai bine vizibil iar noi trebuie sa ne abatem spre dreapta, pe o poteca ceva mai slab conturata (foto 12). Urcam mai departe si ceva mai sus intalnim tulichina (foto 13). Printre copaci zarim abruptul stancos al Varfului Ocolasul Mare, din Ceahlau (foto 14). 

Potrivit datelor existente (notă de Ică Giurgiu, Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București), Peștera Toșorog/ Jgheabul cu gaură ar fi cea mai lunga din Romania dezvoltata in conglomerat (cartata in 1988, 423 metri dezvoltare totala, harta in Buletinul Clubului de Speologie Montana Onesti, numarul 3, 1988). Urmeaza Avenul de sub Babele (Muntii Bucegi), 388 metri dezvoltare totala, topografiat de Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti  (in anul 1984, cu 340 metri de galerii, devine cea mai lunga cavitate in conglomerat din Romania; in 1985, cu 388 metri dezvoltare totala, este si record de ramificare (5,5) pentru pesterile formate in conglomerat). Pe locul trei se afla Pestera de pe Valea Pietrelor/ Pestera de sub Bucsoiu (Muntii Bucegi), 373 metri dezvoltare totala, cartata de Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti (este pestera cu galerii active situata la cea mai mare altitudine din Romania (2408 metri); cavitatea in conglomerat situata la cea mai mare altitudine; cea mai rece pestera fara gheata din tara, 0 grade Celsius in luna iulie). 

Dupa ce admiram imprejurimile pesterii, facem traseul in sens invers, pana la drumul 127A. Continuam in directia Tulghes (foto 23). Pe versantii muntelui, mai ales pe dreapta in sensul de mers, apar deseori abrupturi stancoase (foto 24). Ajungem la o captare de apa si o intersectie. Ne abatem pe drumul din stanga, acesta fiind drumul principal (foto 25). 

Imediat cum ne-am abatut spre stanga fotografiem catre inapoi, unde zarim tancuri stancoase pe muntele pe la baza caruia am trecut (foto 26). Undeva mai sus, pe dreapta in sensul de mers, gasim un izvor (foto 27). Urmam valea paraului care curge in stanga noastra (foto 28) si dupa 20 minute dupa ce am coborat de la pestera intalnim cateva case nelocuite. In curtea casei din stanga noastra in sensul de mers se afla o cruce.

Ne abatem spre stanga in sensul de mers, pe dupa gardul acestei case (foto 29), urmand indeaproape un mic curs, Paraul Radului. Chiar inainte de a ne inscrie pe poteca ce urmeaza acest parau intalnim o valtoare, un fel de masina de spalat, din lemn (foto 30). Urcam apoi pe langa Paraul Radului (foto 31), spre Varful Danciului (1482 m), la inceput destul de domol. 

Mai sus intalnim o cascada (foto 32). Paraul se ingusteaza si mai mult, cu cat urcam si padurea este foarte aproape de albia sa (foto 33). Mai sus intersectam un drum forestier unde se afla un mic foisor (foto 34). Tot pe aici se afla si capatul drumului forestier pe care l-am intalnit.

Urcam mai departe pe albia acestui parau (foto 35) si panta incepe sa fie mai mare iar prin locurile pe unde soarele ajunge greu apar petice de zapada (foto 36). Panta devine din ce in ce mai mare iar jgheabul pe care urcam este uscat, apa izvorand de undeva mai jos. Tot pe aici gasim cativa ghiocei (foto 38). Urcam mai departe si ne apropiem de varf. Intalnim multe poteci laterale pe care le vom depasi urmand aceeasi directie, spre varf. Undeva foarte aproape de varf gasim o poteca mai lata pe care ne inscriem si o urmam spre dreapta fata de sensul de urcus. Ea ocoleste Varful Danciului si ne scoate imediat in golul alpin al versantului sudic al muntelui. Privelistea este minunata spre vest (foto 39) si spre sud (foto 40). Printre doi brazi putem zari din nou abruptul Varfului Ocolasu Mare din Ceahlau (1907 m). Inspre est se observa abrupturile stancoase ale Crestei Munticelu, de la intrarea in Cheile Bicazului (foto 42) (cititi despre Pestera Munticelu la).

Dupa 3 km putem admira stancariile Muntelui Munticelu (foto 54, 55). Apoi Paraul Sugau se abate spre stanga si coboara vertiginos spre Paraul Bicaz, formand Cheile Sugaului iar drumul pe care suntem se abate spre dreapta, in serpentine catre DN 12C. Inainte de a face acele serpentine, intalnim pe partea stanga in sensul de coborare un gard si imediat dupa acest gard se afla o poteca ce duce direct spre sat. Ultimele case din Bicazul Ardelean se vad mai jos de  noi (foto 56).