Vârful Muşeteica, vedere amplă asupra Munţilor Făgăraș / Făgăraşului

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)

Piscul Muşeteica se inalta la jumatatea crestei Făgăraşului (vezi), cam la trei kilometri spre sud pe culmea desprinsa din Arpaşu Mic. Panorama exceptionala asupra intregului masiv: de la Ciortea (spre vest) pana la Dara (in est), toate varfurile mari din cea mai importanta zona montana a Romaniei pot fi privite de sub jocul norilor si reflexele soarelui. Spre nord-vest, cu 900 metri altitudine mai jos, unduie transfagarasanul (imaginea 360, la ). Catre sud, la vreo 15 km, sclipeste si abureste intinsa oglinda a Lacului Vidraru.

Partea superioara a muntelui este slefuita din calcare dolomitice marmoreene, care raman la suprafata pe vreo 500 metri denivelare. Ghetarii au sapat adanc de o parte si de alta, subtiind muchii inalte, lasand ca legatura spre Râiosu (muntele din nord-est) si mai departe spre creasta principala a masivului o culme pe care uneori bocancul incape greu, trebuind sa ne asiguram ca roca nu se destrama sub greutatea noastra (imagini 428, 440, vezi la).

In stanga si dreapta acestei treceri se pravalesc abrupturi crancene (pe inaltimile carora putem gasi poteci ciobanesti), strajuind caldari glaciare cu fund acoperit de grohotisuri, cu urme ale unor foste lacuri sau cu lacuri pe cale de colmatare.

Spre rasarit de Vf. Buda (2431 m), pisc de la nord de Muşeteica si sud de Arpaşu Mic, Lacul Buda unduie irezistibil, indiferent de vreme (imagini 810-840, vezi). Malul sau este orizontal, cu muschi, teren pentru cort, joaca si plaja.

In zilele foarte calde, straturile si sculpturile de marmura care decoreaza mai tot locul se incing intens si aburul joaca puternic, ametitor, pe pante, peste piscuri. Obarsia Vaii Muşeteica (la fel si vaile de la nord) ofera pe 400 metri denivelare o diversitate extraordinara de forme slefuite in calcar: santulete (lapiezuri), canioane, roci lustruite (spinari de berbec - vezi), palnii (doline - vezi), aparitii si pierderi de apa. Cateva intrari de pestera sporesc fascinatia locurilor (imagini 470, 540, vezi). Nu va aventurati spre subteran decat cu echipament potrivit, lumina ampla si doar insotiti de cineva experimentat.

Rosii, albastre, galbene sau albe, multe, florile domolesc ritmul pasilor. In Râiosu, pentru cine intra pe firele de vale abrupte si ascunse, corole enorme rasplatesc curiozitatea; mai mult, resturi de dimensiuni metrice, cu bogate concentratii metalice, par a proveni din meteoriti (imaginea 2 din acest articol). Pasari cu penaj parca metalizat cuibaresc in surplombe. Iar daca sunteti fluierati, sa stiti ca sunt marmote. De pe tancuri, tot mai rar, planeaza vulturii.

Cum mai putem ajunge pe Muşeteica? De pe drumul national 7C, de la cabana Pârâul Capra, pe un alt traseu nemarcat; prima data trebuie parcurs pe vreme buna, dar nu iarna. De la cabana mergem in amonte cativa zeci de metri; incep poteci de oi, care se grupeaza spre piciorul de munte care suie abrupt din spatele cabanei (imagini 380, 381, 400, vezi). Pe culmea lui iesim pana in saua dintre Varfurile Mesteacănu şi Muşeteica (imagini 450, 460, vezi ; imaginea 1, acest articol). Timp de acces: 3-4 ore.