Adresat celor ce „au ceva de spus”! Înscrie-te acum în grup:
„Orice poveste nespusă ...
riscă să fie pierdută definitiv!”
Această pagină reunește o propunere personală privind o posibilă dezvoltare, în timp, a noii perspective create prin reabilitarea clădirii „Hobby”, revenirea Bibliotecii „Francisc Păcurariu” și crearea unui hub digital pentru comunitate.
Ideea nu este un proiect rigid și nici o soluție care trebuie urmată întocmai. Ea s-a conturat, s-a dezvoltat și a fost „cosmetizată” de-a lungul mai multor ani, odată cu documentarea istoriei și memoriei comunității.
Textul de mai jos reprezintă forma în care această viziune a fost re-redactată și pusă în analiză acum, când cred că există, în sfârșit, condițiile pentru a putea fi luată în considerare.
#DespreCultură #DespreBiblioteci #DespreOameni #DespreTineri #DespreProiecte #DespreViitor #BibliotecaTeaca #BiblioteciSătești
Acum, că putem să gândim o etapă viitoare, am găsit de cuviință să fac un fel de retrospectivă asupra întregii istorii cunoscute a bibliotecii comunale, cu ajutorul documentării pe care am făcut-o în timp pentru acest proiect, în care îmi desfășor activitatea, pot să spun, fără falsă modestie, de zeci de ani.
În continuare, cred că este important să avem curajul unei viziuni pe termen lung și curajul unei „propuneri publice”, acum când s-a materializat atât de frumos și de util un proiect de care comunitatea avea nevoie, poate chiar de mai mult timp.
Dar, înainte de a vorbi despre ceea ce ar putea urma, cred că este important să-i recunoaștem pe cei care au făcut posibil ceea ce avem astăzi.
Un asemenea proiect nu este opera unui singur om. În spatele lui se află o idee, un inițiator, oameni care au susținut-o, oameni care au lucrat pentru realizarea ei și, în cele din urmă, oameni care au avut responsabilitatea de a o duce la bun sfârșit.
Nu cunosc toate persoanele care și-au adus contribuția la realizarea acestui proiect și, tocmai de aceea, nu vreau să risc să omit pe cineva. Dacă cei implicați consideră că este util, mi-ar face plăcere ca această parte a poveștii să fie completată cu numele celor care au contribuit și, pe cât posibil, cu rolul fiecăruia.
Cred că oamenii care au făcut ceva pentru comunitate merită să fie cunoscuți, apreciați și să nu rămână anonimi.
Iar faptul că vechea clădire „Hobby” a fost recuperată, reabilitată și transformată într-un spațiu cu o nouă perspectivă pentru comunitate este, fără îndoială, un motiv de bucurie.
Mi-am permis, așadar, până acum să „visez”, iar acum a sosit și o ocazie pe care, până nu demult, nici nu o puteam bănui: aceea de a face public acest vis.
Așa că...
Biblioteca sătească din Teaca – de la 1954 la biblioteca digitală (și, să parafrazăm, „un pas mic pentru bibliotecă, dar mare pentru comunitate!”)
Biblioteca comunală din Teaca are, din informațiile pe care am reușit să le adun până acum, o istorie care începe în jurul anului 1954. Primele cărți înregistrate în inventarul acesteia datează din acel an, iar de-a lungul timpului biblioteca a fost deservită de mai multe generații de bibliotecari: Puțura M., Zaig Lucia, prof. Lucian Mihai Sofronie, Nistea Domnița și Atodirese Tatiana.
Și biblioteca și-a schimbat, de-a lungul anilor, locul. În anii ’80 a funcționat în casa Nistor, aproape de primărie, iar la Revoluție se afla în clădirea cunoscută de tecani drept „Hobby”. În 1990 a fost mutată lângă poliție, iar acum, cu concursul autorităților locale, își poate regăsi locul în vechea clădire.
Pentru cei care au crescut în Teaca, biblioteca înseamnă însă mai mult decât ani și sedii. Înseamnă cărți, bibliotecari, vizite repetate pentru împrumutul de cărți și multe alte amintiri. Pentru unii dintre noi, înseamnă și doamna Puțura, cărțile de fizică, chimie și experimente pe care le căutam din curiozitate în copilărie și bucuria când apărea o carte nouă, cu asemenea subiecte incitante.
De ce „Francisc Păcurariu”?
La 24 iunie 2006, la inițiativa unui grup de intelectuali din comuna Teaca, între care scriitoarea Melania Cuc, a fost dezvelită placa comemorativă In memoriam Francisc Păcurariu, iar biblioteca comunală a primit numele scriitorului născut la Teaca.
Informația este consemnată într-un articol publicat de „Răsunetul” în 2011. Articolul amintește și de întâlnirile anuale ale scriitorilor la Teaca, dedicate memoriei lui Francisc Păcurariu, prozator, eseist și poet, dar și diplomat român.
Ar merita să aflăm dacă acest obicei s-a păstrat până în zilele noastre: câte ediții au avut loc, ce temă a avut fiecare ediție și ce scriitori au participat. Sunt și acestea informații care merită să rămână și să facă parte din memoria culturală a localității.
Dincolo de funcțiile pe care le-a ocupat Francisc Păcurariu de-a lungul vieții, rămâne un lucru important: opera scriitorului născut la Teaca.
Și aici apare o întrebare pentru viitor:
După ce vom afla ce cărți ale lui Francisc Păcurariu se află deja în patrimoniul bibliotecii, s-ar putea avea în vedere constituirea unui fond cât mai reprezentativ al operei sale, prin donații, colecții particulare, anticariate sau alte forme de achiziție?
Ar fi o legătură firească între numele bibliotecii și noua ei viață: un mic fond documentar dedicat scriitorului – cărțile sale și informații despre viața și activitatea lui.
Pentru mine, toate aceste informații au și o altă importanță. Încerc să le adun, să le verific și să completez fondul documentar al proiectului meu, pentru ca ele să poată rămâne la dispoziția generațiilor mai tinere, dacă acestea vor fi interesate să le preia și să le ducă mai departe.
În această perspectivă văd și o posibilitate de continuitate pentru proiectul meu de documentare a istoriei și memoriei comunității, început cu mulți ani în urmă.
Poate că biblioteca și liceul ar putea deveni, în timp, două dintre locurile în care acest proiect să-și găsească o nouă formă și, mai ales, noi oameni cu inițiativă, printre elevi și profesori, care să-l dezvolte și să-l ducă mai departe.
O nouă viață pentru vechea clădire
Astăzi, vechea clădire „Hobby”, ajunsă în timp într-o stare avansată de degradare, este reabilitată și dotată pentru noua sa destinație. Aici urmează să funcționeze un hub digital, destinat comunității, educației și dezvoltării competențelor digitale.
Este interesant că la această perspectivă m-am gândit de mult timp și că ea fusese anticipată într-o postare mai recentă chiar de doamna Atodirese Tatiana, care își exprima dorința ca biblioteca comunală, înființată în 1954, să „meargă” la întâlnire cu biblioteca digitală în noul sediu.
Poate că aceasta este, de fapt, foarte pe scurt, povestea bibliotecii din Teaca:
de la cartea de pe raft la informația digitală;
de la împrumutul unei cărți la accesul la o lume întreagă de informații;
de la un spațiu care păstrează memoria la un spațiu care poate contribui la formarea viitorului comunității.
Reabilitarea clădirii și dotarea ei, chiar dacă deocamdată minimală, îmi place să cred că sunt doar începutul.
Important va fi ce vom reuși să facem pentru a maximiza folosirea noului spațiu.
În acest context, părerea mea este că merită încercată și o colaborare între bibliotecă și liceu, după toate demersurile necesare și obținerea aprobărilor legale.
De exemplu, s-ar putea propune domnului Tudor Păcurariu, fiul scriitorului, ca o parte dintre cărțile cele mai reprezentative ale tatălui său pentru comunitatea noastră să fie prelucrate în format digital – acolo unde acest lucru este posibil și cu acordurile necesare – prin scanare și puse la dispoziția celor interesați, în format digital.
Ar putea fi unul dintre primele proiecte importante ale noii biblioteci, implicând și o echipă de voluntari dintre elevi, coordonată, de ce nu, de un profesor de istorie sau de literatură.
Ar fi un mod de a „porni cu dreptul” în noua viață a bibliotecii și în noua eră a digitalizării: cu un proiect concret, cu obiective clare și cu implicarea tinerilor.
Nu mă îndoiesc că poate de aici ar putea porni și multe alte idei de noi proiecte sau dezvoltarea celor existente.
Un exemplu recent îmi confirmă cât de multe asemenea direcții pot apărea dintr-o informație aparent fugitivă. În timpul documentării, am descoperit câteva referiri la existența unor instituții bancare în Teaca, informație care a deschis, aproape pe neașteptate, o nouă direcție de cercetare. Cine au fost oamenii implicați? Ce rol au avut aceste instituții în viața economică a localității? Ce alte informații, documente, fotografii sau mărturii ar putea exista încă despre ele?
Este un exemplu simplu despre cât de multe capitole din istoria unei comunități pot rămâne încă nedescoperite sau insuficient cercetate. Uneori, este nevoie doar ca cineva să găsească prima informație și să pună următoarea întrebare.
În același mod ar putea fi cercetată istoria sistemului sanitar-farmaceutic, a școlii și a învățământului, a bibliotecii, a viticulturii, a activităților economice, a meseriilor, a sportului și multe alte aspecte ale vieții comunității.
Tinerii ar putea contribui, cu energia și inventivitatea lor, la proiecte de documentare și promovare a istoriei comunității, a obiceiurilor, portului popular și meseriilor practicate de-a lungul generațiilor, care au contribuit la dezvoltarea și renumele localității.
Ar putea fi documentată și tradiția viticolă a Tecii și a zonei, iar informațiile despre trecut ar putea fi completate cu prezentul:
micii producători și firmele care funcționează astăzi în comunitate și care pot reprezenta o bună bază pentru dezvoltarea ei viitoare.
Dacă vechea bibliotecă a format generații de cititori, dintre care unii au ajuns personalități cu recunoaștere națională și nu numai, sper ca noua bibliotecă „Francisc Păcurariu” să poată deveni un loc în care generațiile noi să dobândească și alte abilități practice pe care școala nu le poate oferi deocamdată elevilor: să caute, să documenteze, să fotografieze, să intervieveze, să creeze și să se implice activ în păstrarea și promovarea memoriei comunității.
O bibliotecă veche.
Un nume care trebuie păstrat.
O clădire recuperată.
O misiune nouă.
În continuare, să auzim doar de lucruri bune și DOAMNE AJUTĂ! 🙏🙏🙏