CREȘTEREA IEPURILOR ȘI PĂSĂRILOR ÎN GOSPODĂRIILE FAMILIEI LA ȚARĂ

Perioada trăită acasă, dar și după aceea, a fost o perioadă în care, ca și restul copiilor de seama mea, nu eram sau nu puteam fi opriți de la activitățile „de socializare reală” prin joacă „face to face”, îmi aduc aminte că de mic copil am participat și la activitățile din gospodărie, de adunat iarbă, buruiene, lucernă pentru văcuța, purcelușii crescuți în fiecare an, găinile care ne dădeau ouăle folosite în gospodărie în hrana noastră, surplusul valorificându-l mai rar la piață pentru a „mai obține un leu” în perioada în care leii „nu stăteau pe toate gardurile”, chiar stăteau ascunși, la iepurii care erau sacrificați pentru hrana noastră și fără nici o deosebire, din fiecare produs în gospodărie, cota obligatorie care trebuia predată „la stat”, legume-fructe, animale și produsele lor. Ulterior, când am mai crescut, am înțeles că industrializarea forțată, a produs „exodul” țăranilor, ulterior copii lor, școlindu-se au ajuns cu miile, muncitori/maiștri sau ingineri în orasele cu „mmm, fabrici și uzine - A. Andieș), care evident că aveau nevoie de hrana zilnică, produsă.

Chiar dacă uneori (de cele mai multe ori, chiar) când eram punctul de a merge la joacă, ... trebuia să culeg buruienile pentru animale, am prins drag iepurașii care erau atâta de drăguți când erau mici și ... de bună carnea lor, din care mama făcea niște mâncăruri (mai multe „specialități”) cărora le duc duc dorul cu tot cu mama care le pregătea.

În medie pe perioada primăvară -toamnă creșteam un efectiv de 20-30 de iepuri, fiinnd ani în care am avut 40-50, dar și doar „de prășâlă” 2-2 iepuroaice, tot efectivul fiind decimat de boala iepurilor „coccidioză”.

Am păstrat acest obicei și după moarte tatălui meu, câțiva ani buni, până când nu am mai reușit să fac față activității, doar așa la sfârșitul săptămânii, iar mamei i-au mai scăzut puterile și bolnavă fiind.

Această pasiune am păstrat-o, și când am reușit să realizez „cu studiu individual” și forțe proprii, am început că adun informații și să le pun pe site-ul construit, gândindu-mă că mulți crescători tineri, pot beneficia de o sursă de informare unitară despre toate aspectele și cunoștințele unui crescător de iepuri începător: rase, hrană, cuști, boli, tratamente, asociații, ș.a.m.d., într-un singur loc. rețineți că era vremea „internetului dial-up”, cu costuri nu neglijabile, la acea vreme și cu viteze amețitoare de 28kbps (pentru necunoscători :) ), 56kbps hă, hă, hă au mai trecut 2, dacă nu trei ani.

• https://sites.google.com/site/cuniculturaromana/

Multe din subiectele postate atunci, 2005-6, rămân încă valabile, doar o parte din tehnologiile de hrănire și adăpare erau importate într-un stadiu incipient.

Cu mai bine de 10-15 ani în urmă am lăsat de-o parte acest dublu hobby, de crescător și realizator de site, lăsând mai mult loc celorlalte proiecte personale (toate fără „arginți”).

În această discuție nu trebuie neglijat că pe lângă blocuri, o parte dintre cei veniți la oraș, având în vedere penuria de alimente sin acea perioadă, nu s-au „sfiit” să-și cacă ba un coteț de porc, ba unul de găini și ghiciți chiar de ... iepuri, sfidând atât autoritățile, cât și locatarii din bloc, din cauze sigur bănuite de dvs.

Cu toate discuțiile, certurile și reclamațiile, acestea au funcționat până hăăt vreme bună” bună după „revoluție (!???)”, dacă nu chiar s-au chiar înmulțit. Acum, fenomenul este foarte bine ținut sub control, prin „extinția” fermelor de păsări și extinderea în fermele de creșterea porcilor :0