MONOGRAFIA ARCHIUDULUI

Prefața monografiei

ARCHIUD, o aşezare atestată documentar în anul 1290, dar cu dovezi de locuire continuă încă din neolitic,- este un loc unic sub soare pentru noi, toţi cei care ne-am născut aici.

Despre Archiud au scris oameni de ştiinţă, istorici de renume, poeţi, preoţi, profesori… Archiudul fiind mereu aşezat în filele unor monografii de specialitate strictă sau, după caz, în paginile unor tratate ştiinţifice, dar şi în cărţi de literatură, în ziare.

In demersul de faţă, am căutat să alăturăm printr-o afinitate pe cât posibilă, lucrări dispersate dar şi fragmente de lucrări, unele editate, alte aflate doar sub formă de manuscris, de schiţă, elaborate de-a lungul anilor de diverși autori, dar care, toate la un loc formează aproape un întreg privit din unghiuri evident diferite.

Prima lucrare despre Archiud, scrisă de un om al locului,pe care am citit-o, a fost cea realizată de bătrânul şi preaiubitul nostru preot, Patriciu Tătaru. De aici, mai apoi în timp, mi se pare că şi-au trasat jaloanele alte monografii, şi care câteva dintre ele, s-au constituit în lucrări de diplomă universitară sau altele pentru obţinerea de grad didactic etc.

O lucrare de-a dreptul unică, frumoasă, este cea realizată de parohul Bisericii Ortodoxe din Archiud, Octavian Băieşu în anul 1977, care a păstorit aici timp de un deceniu . Lucrarea sa are un un stil elevat, cu un text atractiv şi uşor de parcurs de către cititor, dar mai cu seamă se bucură de un suport documentar de excepţie. Cuprinde capitole diverse şi armonios legate între ele, de aceea, am ales-o şi constituie miezul monografiei Archiud, dragostea mea,, Editia I-a și va intra într-o proporție apreciativă și în paginile Ediției a II-a din 2022. Sunt adaugate date și documnete, autori noi, texte și fotografii de epocă, piese ale unui puzlle care ne dorim să

10

releve cât mai veridic spiritualitatea locuitorilor acestor locuri de-a lungul vremurilor, dar și contextul de habitat pe paralele și meridiane geografice, istorice și socio economice. Am inserate texte, de la caz la caz, ale câtorva auroti cu valențe native sau de adopție cu localitatea de pe valea Zugului, cu simpatizanți, prieteni ai ARCHIUDULI.

Prof. Ştefan Muthi a aprofundat, pe partea de geografie, datele despre Archiud în lucrarea sa, pentru gradul didactic, a adus alte noutăţi şi nuanţe dar și cifre şi comentarii privind locul de amplasare în spaţiu geografic a satului, în contextul comunei (Teaca) dar şi a Câmpiei Transilvaniei, din care face parte. A venit cu date specifice, ştiinţifice în completarea celor descrise de pr. Octavian Băieşu, şi asupra climei, a solului şi a altor factori de mediu.

Prof. Domniţa Vultur şi-a adus contribuţia la volumul de faţă prin materiale care ne prezintă fresce din viața și opera primului archiudean, fiu de țăran, care a absolvit o facultate, și care, a fost avocat în Baroul din Reghin, dar care a fost și un poet și publicist apreciat la vremea sa, dar care, din păcate, aproape Avocatul Simion Rusu și Archiud de acum 100 ani, - un spaţiu special cu o efervescenţă certă , o exuberanţă a spritului local şi conştientizare că este nevoie aici de intelectuali locali. Este o frescă a satului nostru din care pleacă şi se formează la şcoli înalte primii domni ,- avocaţi dascăli, - prima generaţie de archiudeni neaoşi care ies din opinci, studiază la universităţi spre mândria satului şi a părinţilor lor. Dintre aceștia îi amintim pe frații Ioan Arsene ( avocat) și Mihail Arsene( profesor , Valer Coprean (preot greco-catolic). După ei, o pleiadă de tineri îndrăznesc, își depășesc condiția de agricultori, pleacă și studiază, încât (deși nu avem o statistică în acest sens) Archiudul a dat Țării și nu doar : profesori universitari, medici, muzicieni, scriitori,economiști, ingineri in diferite domenii, tehnicieni și, în ultimele decenii, specialiști IT, dar și profesioniști cu

11

pregătire medie de gen care, deși trăiesc și muncesc în localități urbane sau în strainătate, poartă cu ei comoara cea mai de preț, ereditatea și cei șapte ani de acasă. Personal,în acest context, legat de profesie, am o stimă deosebită pentru dascălii archiudeni, care deși ar fi putut să rămână la oraș au ales să se întoarcă în sat, să pregătească generații după generații de elevi. Despre acești oameni ar trebui să să se scrie un capitol întreg.

Despre Archiud au scris și istorici, şi arheologi de profesie, pentru că Archiudul fascinează cercetătorii. Prof. Universitar Dr.Nicolae Danilă, Dr.Dumitru Protase, de la Cluj, dar și Prof.Gheorghe Marinescu, Prof. Cornel Gaiu de la Muzeul Judetean Bistrița Năsăud, au făcut cercetări arheologice în arealul localității, şi au scris comunicate ştiinţifice de reală valoare.

Poetul Ion Gheorghe a scris un poem denumit Hânsuri,- imortalizând în versul său extraordinara vivacitate a dacilor care, după Retragerea lui Aurelian, încă mai vieţuiau ca unitate de sine stătătoare, după cum relevă cercetările arheologice.

Am scris şi eu personal, în cărţile mele şi în diferite reviste de cultură naţională, despre Archiud şi oamenii dintre care m-am ridicat şi apoi, am plecat în lume.

Au scris şi alţii , desigur.

Suntem beneficiarii unui tezaur, a unui loc pentru care alţii din lume asta mare şi-ar da viaţa. Nouă nu ne cere nimeni să facem sacrificii de sânge pentru că le-au făcut la timpul lor alţii, străbunii ce au stat de veghe hotarulului nostru și drept omagiu, venim cu fotografii și scrisori de front, și în paginile acestui volum.

Generațiile de azi îi datoră gliei din care ne-am ridicat numai IUBIRE.

Vrem sau nu vrem aici ne este şi leagănul şi mormântul nostru, trecutul şi viitorul, deşi s-ar părea că mulţi dintre noi

12

ne-am dezrădăcinat, ne-am pierdut drumul, am plecat să cucerim lumea întreagă.

Oricât am fi de departe geografic vorbind, oricât am fi de împliniţi în viaţă, fără rădăcinile noastre de la Archiud suntem Nimeni.

Pe un picior de plai… pe o gură de Rai…

Sub un astfel de titlu, într-un astfel de cadru poetic şi de-o frumuseţe aparte, am putea plasa satul nostru, Archiudul.

În paginile care urmează vom citi și despre cum se simte Dorul de satul natal. Archiudul ca într-un fim, în viziunea câtorva fii ai satului, unii născuți pe glie, alții care și-au închinat viața locului de care vorbim, profesând aici în diferite perioade de timp și în conjuncturi socio-politice diferite. Un punct comun : afinitatea extraordinară cu comunitatea multietnică a localității, cu apa, soul și aerul. La Archiud sunt trei biserici, suntetul clopotelor lor este în consonanță unul cu altul și în armonie perfectă cu oamenii, indiferent de limba în care vorbesc. Și despre etniile care au viețuit aici de-a lungul Istoriei, vom citi în paginile lucrarii prezente. Suntem cetățeni cu drepturi și îndatoriri egale într-un sat ce se distinge prin locuitorii săi, care nu au dat niciodată cinstea pe rușine, și cum spunea bunicul Simion Ersen : ,,Decât să întingem în unt și să ne uităm în pământ, mai bine întingem în sare și ne uităm la soare.,,.

Archiud, o poveste frumoasă, o rețetă pentru tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, pentru că ce poate uni generațiile trecute, prezente și viitoare, decât nașterea, viața și moartea ca o regenerare a Omenirii. Contingentele de azi dar și cei ce au urcat la Cer de-a lungul vremii, cu toții suntem parte din Univesul pe care azi îl numim :Archiud.

Mulți dintre cei plecați vremelnic prin lume, pentru că acesta e rostul omului, să caute, să vadă, să învețe, / se întorc acasă. Un fel de ,,fii risipitori,, pentru care satul, locul ntal, el cel mai generos Părinte din lume ,, taie vițelul cel gras,,. O,

13

da, este doar o parabla biblică dar care nu a fost niciodată mai actuală decât în vremurile de azi.

Și eu am revenit Acasă după ani lungi de peregrinări. Am venit aici pentru a închide Cercul. Am plecat din Archiud la vârsta la care spiritul meu abia învăța să zboare. Am văzut lumea, am acumulat energie creatoare dar și dureri omenești. Acestui loc, pentru mine fiind unic în lume, îi datorez aerul pe care îl respir, țărâna în care îmi voi liniști trupul atunci când va veni Timpul.

Filele acestea de monografie ne dorim să fie un fel de ,,capsulă a Timpului,,. Cei ce vor veni după noi să descopere, să se redescopere în detaliile simple și perene ale unui sat nu numele ARCHIUD..

Melania Cuc

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

CAPITOLUL 1

Archiudul în spațiul geografic

Pentru a-i da Cezarului ce e al Cezarului, am început aceastră carte cu lucrarea de gen, pe care am găsit-o în Arhiva Parohiei din Archiud, în formă de manuscris, și semnată de Preotul Octavian Băieşu.

Pr. Octavian Băieșu a slujit la altarul Bisericii Ortodocse din Archiud timp de zece ani. A rămas în memoria colectivă ca unul dintre preoții cu har, un slujitor al Bisericii dublat de aura unul om de cultură, rafinat și cu aplecare spre muzica corală specifică Ortodocsiei. Într-o viziune clară dar și emoţionantă, pr. Octavian Băieşu, îşi începe lucrarea monografică , în anul 1977, an în care România era prinsă în mrejele comunismului dur, și satul Archiud nu făcea excepție, colectivizarea fiind déjà un obiectiv socialist care se împlinise.

Preot Octavian Băieșu

,,Archiudul pe hartă : În partea sud-estică a Câmpiei transilvane, înconjurat de dealuri domoale cu căciuli de stejari şi plete de pajişti înflorite, într-un amfiteatru natural, îşi duce existenţa-i milenară satul Archiud. Aşezat aici din străfunduri de vremi, la distanţă aproximativ egală între paralelele formate de valea Tecii şi valea Lechinţei, se învecinează la est cu centrul de comună Teaca, la sud cu satele Ocniţa, Comlod şi Orosfaia, la vest cu Stupini şi Brăteni, iar la nord, cu satul Budurleni. Format ca un puternic nucleu pe vatra veche, în partea cea mai înaltă a amfiteatrului numită Dumbeţi, se răsfiră apoi pe căile de comunicaţie spre Teaca, Stupini şi Orosfaia, luând forma unui mare melc în mers, având şi câteva aşezări satelit, mici cătune ca: După Deal, Fundătură, Podirei şi Hânsuri.

15

Firul de apă ce străbate localitatea se formează pe hotarul ce poartă numele de Zug, cu rezonanţe de zeitate păgână.,,

Zug ! Apa care împarte satul în două. Din documentările mele de ultimă oră, reiese că râul a fost numit Zug după orășelul Zug din Elveția, de unde au fost aduși la Archiud, primii coloni aduși de orânduirea vremii din Europa Centrală.

Pr. Octavian Băieșu :

,,Formele de relief nu prea variază. Predomină dealurile de înălţime medie şi mică, ce permit practicarea agriculturii mecanizate. Un caracter aparte în peisajul archiudean îl constituie Costişul, deal ce priveşte maiestuos dinspre răsărit şi de la cota cea mai înaltă la aşezarea ce a înflorit la poale-i. Cândva, în timp – poate geologii ar şti să spună când – fie în urma unor ploi de durată, fie în urma unui cutremur de proporţii, o parte din Costiş s-a despicat, deplasându-se pe straturile de argilă. S-a format un perete abrupt, o nouă creastă şi câteva domuri conice numite de localnici Dîlme. Plantate cu vii, acestea dau un farmec în plus întregului ansamblu. Între Costiş şi partea prăbuşită s-a format un şes numit Godovana, care în partea lui cea mai de jos, colectând torenţii şi izvoarele din zonă, a dat naştere la un minuscul lac numit Tăul Godovenei – un punct de atracţie pentru localnici şi pentru vânători.

În prelungirea Costişului, un alt deal, Dumbrava, face legătura cu Dosul, care închide dinspre miazăzi amfiteatrul în care fiinţează satul. Spre apus închide zarea dealul Spinet, Nucetul şi Dealul Viilor.

Solul prezintă varietăţi foarte bune pentru agricultură şi păşunat – ocupaţiile de bază ale locuitorilor.

Subsolul ascunde bogăţii neidentificate încă. În deceniul şaizeci s-au făcut prospecţiuni geologice prin foraje la mare adâncime, descoperindu-se zăcăminte de sare şi, probabil, gaze naturale. ,,

16

Adaug cateva date la relatarea părintelui Băieșu privind Subsolul Archiudului. Prospcțiunile geologice făcute după 1965, timp de circa trei ani, cu sonde de performanță la ora aceea, s-au făcut în zona numită Pe Vale. Se știe că acolo sunt rezerve de petrol și gaz metan, dar nu în cantități care să justifice exploatarea lor cu tehnologie scumpă, modernă.

În copilăria mea am cunoscut oameni care scoteau cărbune pentru fierărie, din dealul Costiș. Desigur, în cantități nesemnificative și nu de calitate.

Pr. Octavian Băieșu :

Fauna este bogată şi variată, favorizată atât de pajiştile întinse şi mănoase, cât şi de apropierea pădurilor. Asigurând omului încă din preistorie hrană din vânat, Archiudul este şi în prezent un căutat loc de vânătoare. Se întâlnesc aici şi se vânează adesea iepurele, ciuta, căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea, pisica sălbatică şi nevăstuica. Păsări călătoare se cuibăresc aici. În afară de vesela rândunică, întâlnim raţa sălbatică, potârnichea, barza şi cocorii. Apoi, uliul porumbar şi uliul sur, prepeliţa, potârnichea şi fazanul, iar la ore matinale, dinspre Costiş se revarsă tulburător şi vesel trilul ciocârliei – pasăre simbol al cântecului nostru popular,,.

Un alt intelectual, profesor de Geografie şi Istorie, Ştefan Muthi, a ajuns în Archiud în anul 1964. Se pare că, potrivit dictonului cu apa de băut,, a băut apă din izvorul satului și a rămas aici, unde şi-a întemeiat o familie și a slujit la catedră până la pensie..

În lucrarea sa de grad, având ca temă de studiu comuna Teaca, în secțiunea dedicată Archiudului notează cu acurateţea specialistului în materie, scrie în general despre aceleaşi locuri, oameni şi lucruri, ca şi pr. Octavian Băieşu, doar că aici mediul înconjurător este privit din alt unghi şi obţinem informații exacte, fără note lirice.

Profesor Ștefan Muthi :

17

,,Satul Archiud, situat pe valea Archiudului, la 7 kilometri distanţă de centrul comunei, avea o populaţie de 930 de locuitori în anul 1993. Acest sat este cel mai vechi atestat documentar din cadrul comunei, în anul 1291.

Sub aspectul legăturilor rutiere, Archiudul se leagă de centrul de comună cu un drum local, pietruit, pe o distanţă de 7 km, - unde se leagă de drumul naţional 15A dintre oraşul Reghin şi localitatea Sărăţel, care se intersectează în localitatea Teaca cu drumul judeţean modernizat 173, care face legătura între localităţile Şieu-Teaca-Raciu şi drumul comunal Teaca-Archiud.

Solul, fundamentul este format din roci cristaline de tip carpatic (şisturi sericito-cloritoase, cuartite), precum şi din sedimente şi lave permo-mezozoice. Înainte de scufundare, fundamentul a fost intens cutat în fazele orogenezei alpine sub forma unor pânze de sariaj. Fundamentul a fsot acoperit de o stivă de sedimente cu grosimi variabile despuse într-un mediu marin, lagunar şi lacustru, ca urmare a mai multor transgresiuni în Depresiunea Transilvaniei.

Precipitaţiile torenţiale din perioada lunilor de vară (iunie-august) duc la o eroziune areolară puternică determinată şi de creşterea suprafeţelor agricole (prin defrişare, desţelenire şi păşunat neraţional). Această eroziune areolară este prezentă pe toată suprafaţa comunei, dar cu o dezvoltare mai amplă în perimetrul localităţii. Precipitaţiile abundente, precum şi topirea zăpezii din perioada de primăvară, duc la declanşarea alunecărilor de teren, cu o frecvenţă mai mare .

Apele curgătoare din perimetrul comunei se caracterizează prin debite reduse, având o putere de eroziune, transport şi acumulare redusă. Puterea de eroziune şi transport a principalelor văi creşte în timpul viiturilor de vară, precum şi primăvara, odată cu topirea bruscă a zăpezilor.

Din partea sudică, cel mai important afluent al Văii Dipşa este pârâul Archiudului, cu o lungime de 11 km, care are ca

18

principal afluent pârâul Budurleni. Ambele în anii secetoşi seacă pe întregul lor curs.

În perioada lunilor august-septembrie, Valea Archiudului ( Zugul) seacă, sau debitul apei este redus

Omul, prin agroterasări, exploatarea argilei şi a nisipurilor, precum şi prin construcţia lacului piscicolo de la Budureleni, a dus la modificarea morfologiei perimetrului satului.

Altitudinea minimă în perimetrul satului este de 320 m, situată în punctul de ieşire al Văii Archiudului din cadrul comunei. În cadrul ,,câmpiei” interfluviale sunt cuprinse, în general, între 400-500 m altitudine, foarte rar depăşind 500 m altitudine.

La fel ca în toată zona de ,,câmpie”, majoritatea versanţilor au înclinări cuprinse între 5 şi 10 grade, iar spre baza versanţilor apar înclinări de 3-5 grade, specific proceselor de acumulare în glacisuri. Pantele sub 3 grade sunt întâlnite în lungul văii Zugului, cât şi pe unii din afluenţi, marcându-se şi prin aceasta intensa aluvionare şi glacizare a albiilor majore.

Valea Archiudului se suprapune pe structura larg-boltită a sinclinalului Chiraleş-Archiud-Ocniţa,.

Nivelul suprafeţei de nivelare creşte treptat de la peste 500 m altitudine, în zona ,,câmpiei” (bine păstrată în platoul din Dealul Godovana9 suind la peste 600 m în Culmea Şieului, unde, datorită pădurii, este mai greu observabilă, şi, unindu-se la est de Valea Pinticului, în dealurile subcarpatice, unde este mai uşor observabilă, datorită despăduririi, şi unde se păstrează mai bine, în special în Platoul din Dealul Pustii şi Dealul Uila.

Alunecările de teren simple, mai tinere faţă de alunecările complexe, se prezintă ca valuri de alunecare de mici dimensiuni, nefragmentate, aşa cum se întâlnesc de exemplu în Valea Lupului sau pe Valea Archiudului, în amonte de Parcul Groapa, pe pante cuprinse, în general, între 5-10

19

grade şi cu energie a reliefului cuprinsă, în general, între 100-150 m.

O grupă de alunecări apare pe pârâul Fundul Văii (din bazinul superior al Văii Archiudului) şi pe pârâul Hodăii. Aceste alunecări sunt puţin extinse, alcătuite din maximum 3-4 monticuli dispuşi pe un singur şir sau pe 2-3 aliniamente (cazuri mai rare), fiind în curs de evoluţie, iar după aspectul lor sunt mai tinere faţă de a doua grupă de alunecări. Aceste alunecări se dezvoltă pe pantele cuprinse între 5-10 grade şi cu o energie a reliefului cuprinsă, în general, în jurul valorilor de 150 m.

Cea de-a doua grupă de alunecări, deosebit de complexă, sunt cele mai caracteristice,cele mai spectaculoase, zona de desprindere fiind orientată nord-est – sud-vest. Aproape liniară, cu o uşoară arcuire spre nord-vest. Se desfăoară pe aproximativ 1,5 km lungime, cu o denivelare de circa 40-50 m şi o înclinare de 40-45 de grade. La cele două extremităţi sunt valuri relativ unitare, cel sudic fiind de peste 150 m lungime. Valurile iniţiale s-au forfecat pe taluzul versantului şi s-au dispus într-o aglomerare de glimei (localnicii le numesc dâlme). Aceste dâlme sunt din ce în ce mai mici spre periferie. Ansamblul de alunecări atinge o lărgime maximă de 500 m şi este arcuit spre nord-vest, ca şi nişa de desprindere. În zona localităţii Archiud există şi o dâlmă izolată, de dată mai recentă, care a afectat un vechi cimitir. În complexul de alunecări de la Archiud se mai pot urmări circa 40 de forme mamelonare de diferite dimensiuni. Terenul accidentat condiţionează acumulări de apă meteorică, formându-se în microdepresiunile de alunecare două lacuri folosite în trecut de către localnici pentru topirea cânepii, fiind în prezent într-un continuu proces de colmatare.

Un alt complex de alunecări, de dimensiuni mai reduse, 800 m lungime pentru nişa de desprindere, şi maximum 200-250 m lărgime a aliniamentului de glimei, este caracteristică pentru partea estică a Dealului Godovana. Orientarea

20

alunecărilor din acest complex este vest-sud, vârsta lor fiind, probabil, mai redusă. Valul desprins iniţial s-a fragmentat în patru monticuli dispuşi pe un singur aliniament. Numai la extremitatea estică a ansamblului se remarcă şi un al doilea aliniament cu dâlme mici.

Fenomenele meteorologice. Un fenoment caracteristic îl constituie ceaţa, care pe teritoriul satului 30-40 de zile pe an, în special în anotimpurile toamna şi iarna. Din cauza prezenţei unei umidităţi ridicate şi a temperaturilor relativ coborâte, fenomenul de ceaţă are o influenţă deosebită asupra calităţii mediului. Ceaţa este prezentă un timp mai îndelungat, în special în localităţile situate în zonele depresionare cum sunt: Teaca, Archiud şi partea nordică a Budurleniului.

Bruma este un alt fenomen meteorologic caracteristic în această zonă. Apare mai ales toamna, dar apare destul de des şi primăvara. Cele mai timpurii brume apar în a doua jumătate a lunii septembrie, iar cele mai târzii apar foarte rar în a treia decadă a lunii aprilie şi uneori în prima decadă a lunii mai, îndeosebi pe versanţii cu expunere nordică şi pe fundul văilor Dipşa, Archiud şi Pintic.

Vegetaţia.

Prin răspândirea suprafeţelor împădurite este neuniformă, în special ca efect al antropizării, restul de 653 ha aparţinând localităţilor Archiud şi Ocniţa.

În ce priveşte etajele de vegetaţie, datorită suprafeţei reduse şi diferenţelor mici de altitudine a suprafeţelor împădurite, nu se poate vorbi decât de două subetaje de vegetaţie.

Subetajul pădurii mixte de fag şi gorun are o răspândire redusă la altitudini de peste 550 m, în partea nordică a comunei, fiind caracteristic pădurilor Mortila şi Creangului. Pe lângă gorun (Qurtcus petraea) şi fag (Fagus silvatica) o proporţie însemnată o are carpenul (Carpinus betulus) datorită puterii mari de regenerare din lăstari, paltinul (Acer

21

pseudoplatanus), frasin (Feaxinus excelsior) şi ulmul de munte (Ulmus montana).

Etajul arbuştilor este reprezentat prin alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas) şi sânger (Cornus sanguinea), fiind bine dezvoltat la marginea pădurii, în poienile acesteia şi formează mici pâlcuri în cadrul pădurii. Datorită înclinării versanţilor şi solurilor improprii agriculturii, pădurile din acest subetaj sunt bine conservate.

Pajiştile umede şi înmlăştinite s-au redus mult ca suprafaţă în urma lucrărilor de îmbunătăţiri funciare din anii 1980-1985. O mare parte a acestor pajişti, după anul 1985, au fost arate şi folosite în cultura plantelor. În compoziţia floristică a acestor pajişti se observă diferenţieri în funcţie de de adâncimea apei freatice şi de apropierea reţelei de drenaj. Speciile mai des întâlnite în aceste pajişti sunt: Poa pratensis, Carex glacilis, Carex humilis şi Scirpus lacustris.

În păşunile şi fâneţele din întreaga comună, carateristică este prezenţa arborilor izolaţi sau formând mici grupuri, în special nucul (Junglans regia), mărul pădureţ (Malus silvestris) şi părul pădureţ (Pyrus pyraster), iar în pajiştile umede caracteristice sunt răchita (Salix viminalis) şi plopul alb (Plopulus alba).

În preajma drumurilor şi în unele locuri virane cresc o serie de plante, cum sunt: troscotul (Poligonium aviculare), urzica (Urtica dioica), brusturul (Actium lappa), pătlagina mică (Plantago lanceolata), ştirul (Amarantes centroflexus) şi altele, folosite în hrana animalelor şi ca plante medicinale.

FAUNA

In prezent, în pădurile Archiudului se întâlnesc mamifere cum sunt: căprioara (Capreolus capreolus), numărul acestora reducându-se treptat.(în anul 1975, al nivel de comună, existau aproximativ 210 exemplare, în anul 1980 numărul acestora era de aproximativ 180 de exemplare, iar în anul 1984 mai existau 108 exemplare.) Această reducere se datorează în mare măsură

22

atât braconajului, cât şi modificării mediului de viaţă al acestora.

- mistreţul (Sus scrofa), de la 13 exemplare în anul 1975, a ajuns în anul 1984 la aproximativ 318 exemplare, creşterea numărului de exemplare datorându-se condiţiilor bune existente în zone, cât şi protejării acestui animal;

- iepurele (Lepus europeus) a cunoscut o reducere a numărului de exemplare, de la 970 în anul 1975, la 380 de exemplare în anul 1984, reducere datorată chimizării şi mecanizării agriculturii, cât şi braconajului;

- vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felix silvestris), viezurele, dihorul (Mustela putoris), nevăstuica (Mustela nivalis), hermalina (Mustela herminea) au scăzut considerabil numeric, iar pisica sălbatică şi viezurele, de la evaluarea realizată în anul 1980 nu au mai fost văzute în perimetrul comunei. Această reducere a numărului de exemplare al acestor specii se datorează măsurii de a fi vânate tot timpul anului, care s-a dovedit a fi ineficientă, ducând la ruperea echilibrului natural.

Din anul 1980, în cadrul comunei Teaca a fost semnalată prezenţa permanentă a cerbului (Cervus elaphus), în anul 1984, numărul acestora fiind de 10 exemplare.

Datorită vânării excesive, lupul (Canis luppus) nu mai este semnalat decât sporadic în perimetrul comunei. Reducerea numărului de exemplare s-a datorat vânării nesăbuite în tot timpul anului.

Fazanul a fost colonizat după anul 1960 în număr mare, dar datorită neadaptării, cât şi datorită braconajului, în anul 1984 numărul acestora era de 270 de exemplare.

Dintre reptile, mai frecvent întâlnite sunt: guşterul (Lacerta viridis), şarpele comun (Natrix natrix) şi şopârla de câmp (Lacerta agilis).

Zona cerealieră, pajiştile şi fâneţele comunei sunt populate de specii rozătoare cum sunt: şoarecele de câmp

23

(Microtus arvalis), hârciogul (Cricetus cricetus), iepurele, precum şi de păsări ca prepeliţa (Coturnix coturnix), ciocârlia (Alauda arvensis), potârnichea (Perdix perdix), sticletele (Garduelis garduelis) etc.

Insectele sunt reprezentate prin: cosaşul verde (Tettigonia virdisima), greierul de câmp (Grilus campestris), gărgăriţa (Sitophilus granarius), gândacul de Colorado, cărăbuşul de mai (Melolonta melolonta) şi Lamantria dispar. Aceste specii aduc pagube importante agriculturii, în special gărgăriţa, gândacul de Colorado şi cărăbuşul de mai, iar Limantria dispar şi cărăbuşul de mai aduc pagube însemnate şi silviculturii.,,

Din anul 1970, când a fost redactată lucrarea profesoruluii Ştefan Muthi, au avut loc o serie de permutaţii în clima globală , afectând-o specific şi pe cea locală, iar un studiu de viitor în aceset sens şi-ar avea locul într-o lucrare de referinţă.

Datorită reintrării în proprietatea individuală a terenurilor agricole, după 1999, situaţia funciară a satului a cunoscut modificări din punct de vedere economic dar mai ales, de structură a solului. Acţiunile intense de combatere a dăunătorilor şi a buruienilor chimic, fertilizarea solului , în proporţie de peste 90 % cu îngrăşăminte chimice, lucrările agricole mecanizate, dar mai ales defrişarea livezilor şi a culturilor de viţă de vie, au dus toate la degradarea, erodarea solului şi la un surplus de fosfaţi în pânza freatică. Lacul de acumulare de la Budurleni, în aval de satul Archiud, ar putea contitui, fie şi numai el ca detaliu, un studiu detaliat privind fenomenul care face ca,e apa din fântînile archiudenilor, - cu izvoare despre care bătrânii susţin că nu secau niciodată, în ultimele veri, sunt cu vâna lichidă sleită . Exemple ar putea continua, dar nu este tema noastră, acum şi aici, cercetarea permutaţiilor de tot felul în habitatul în care se integrează cu bune şi rele satul Archiud.”

ARCHIUD, DRAGOSTEA MEA ARCHIUD 

                                                                                     Melania Cuc coordonator ediția 2007

- o aşezare atestată documentar în anul 1290, dar cu dovezi de locuire continuă încă din neolitic,- este un loc unic sub soare pentru noi, toţi cei care s-au născut, au copilărit aici. Despre Archiud au scris oameni de ştiinţă, istorici de renume, poeţi, preoţi, profesori … 

Archiudul fiind mereu aşezat în filele unor monografii de specialitate strictă sau, după caz, în paginile unor tratate ştiinţifice, dar şi în cărţi de literatură, în ziare. În prezent, asa cum reise dintr-un document, la Archiud ( în anul 2007) sunt circa 710 persoane, dintre care 678 sunt români, 22 de etnie magriară iar 10 de etnie rromă. 

Deşi astăzi, unui vizitator neavizat îi pare a fi doar un sat îmbătrânit,- Archiud şi-a avut, şi încă i se mai întrevede în timp, gloria de odinioară. Drumul de ţară care lega Teaca de Sânmihaiul de Câmpie, făcându-i legătura cu marile centre economice transilvane,- era unul pe care negustorii de vinuri de Teaca treceau spre Cluj, spre Budapesta şi Viena. 

Archiudul a fost multă vreme centru de comună, sate ca Ocniţa şi mai apoi Stupiniul, Brăteniul şi Budurleniul erau arondate Primăriei din centrul Archiudului. In urma restructurărilor administrativ teritoriale din deceniul 70 al veacului pe care l-am trecut nu foarte demult, Archiudul a căzut în uitare, fiind declarat doar un sat, şi cum economic nu reuşea să creeze motivaţie pentru familiile tinere, Archiudul a fost părăsit rând pe rând, aşa cum se va vedea din conţinutul acestei monografii. 

Într-o vreme, datorită politicii de prospecţiuni geologice, se părea că se întrezăreşte un viitor economic mai bun pentru acest loc, - pe Podirei s-a forat câţiva ani la şir, dar fără să se obţine rezultate spectaculare şi care ar fi putut determina instalarea şi punerea în funcţiune a unor sonde petroliere la faţa locului.

Archiudenii şi-au căutat de lucru prin ţară, devenind muncitori pe şantiere de construcţii muncitori în uzine, mineri. Cei care au rămas pe loc s-au îndeletnici pe mai departe cu munca pământului, în formă organizată, în cadrul CAP-ului, asta până în primăvara anului 1990. Fiecare casă, fiecare familie din Archiud ar putea constitui o fila de monografie binemeritată pentru memoria colectivă. Fiecare familie cu destinul său, a adus un prinos acestor locuri memorabile. In demersul de faţă, am căutat să alăturam printr-o afinitate pe cât posibila, lucrări dispersate dar şi fragmente de lucrări, unele editate, alte aflate doar sub formă de manuscris, de schiţă, dar care, toate la un loc formează aproape un întreg privit din unghiuri evident diferite. 

Monografia de faţă se vrea doar un alt început, un punct din care se vor relua, în timp, demersurile alcătuirii unei monografii ample, - bază rămânând aceste pagini editate, care vor fi aduse la zi, cronologic . 

Prima lucrare despre Archiud, scrisă de un om al locului, - pe care am citit-o, a fost cea realizată de bătrânul şi preaiubitul nostru preot, Patriciu Tătaru. De aici, mai apoi în timp, mi se pare că şi-au trasat jaloanele alte monografii, şi care câteva dintre ele, s-au constituit în lucrări de diplomă universitară sau altele pentru obţinerea de grad didactic etc. O

 lucrare de-a dreptul unică, frumoasă, este cea realizată de preotul, pe atunci, în anul 1977, paroh al Bisericii Ortodoxe din Archiud, Octavian Băieşu. Lucrarea are un un stil elevat, cu un text atractiv şi uşor de parcurs de către cititor, dar mai cu seamă se bucură de un suport documentar de excepţie. Cuprinde capitole diverse şi armonios legate între ele, - de aceea, am ales-o şi chiar constituie baza monografiei actuale. La lucrarea pr. Băieşu, în paginile care urmează, se adaugă date decupate şi inserate în text, de la caz la caz, din diferite lucrări ale altor autori locali şi nu doar, care au un punct comun de referinţă: ARCHIUDUL.

MONOGRAFIA SATELOR DIN CÂMPIA TRANSILVANIEI - VASILE LECHINȚAN

Archiud, comuna Teaca (BN)

Pg. 33

1238 – Prima atestare documentară: villa Saxonum de Erkud [satul saşilor din Archiud]. Suciu I 43.

32

1733 – În Conscripţia episcopului Ioan Inochentie Micu Klein este menţionat ca [Locus]

Mix[tus] – localitate mixtă (etnic), figurează cu denumirea: Erked [Archiud]; are 70 de familii

greco-catolice şi un preot unit (greco-catolic): Popa Lup. Aparţine arhidiaconatului Coprului. C.

Klein, p. 136.

1774 – Jude al satului este Alb Andrejka (Andreica Alb).

1781 septembrie 24 – În adunarea comitatului Cojocna este pus în discuţie memoriul unor

locuitori din Archiud privind scutirea lor de taxa capitaţiei.

1849, februarie – Martiri la Revoluţie: românii Teodor Arseniu, Vasilica Toma, Vasilica

Papu, Ionu Pavelu sunt ucişi din ordinul lui Kolbász Ferentz şi Bakay. Neamţu, 254.

1850 – În statistica oficială a Transilvaniei, denumirea românească a satului este scrisă cu

grafie arhaică maghiară: Artyud. Suciu I 43.

1850 – Recensământul austriac înregistrează în satul Archiud 930 de locuitori, din care: 683

români, 197 maghiari, 3 saşi, 47 ţigani. Recensământul din 1850, p. 76-77.

1854 – În buletinul oficial austriac, denumirea românească a satului este: Archiud, maghiară

Szász-Erked. Suciu I 43.

1895 – La recensământul agricol din 1895 sunt în Archiud 7286 pomi fructiferi, din care: 1237

meri, 310 peri, 131 cireşi, 97 vişini, 42 piersici, 2 caişi, 5231 pruni, 173 nuci, 4 migdali, 6 castani, 53 duzi. R.1895, p. 165.      

1900 – La recensământul ungar din 1900, în Archiud sunt în total 261 case, din care: din piatră

sau cărămidă 10, din piatră şi pământ 0, din chirpici sau pământ 99, din lemn sau altceva 152;

acoperişul casei este din: ţiglă 12, şindrilă 69, trestie sau paie 180 (68,96%). R 1900, p. 190-193.

1901-1910 – Total decedaţi: 327; cauza morţii: a) boli contagioase: pojar 4, scarlatină 5,

tuse convulsivă 7, difterie 0, febră tifoidă 4, diareea copiilor 0, dizenterie 0, tuberculoză 49, febră

puerperală 0, alte 0; b) alte boli: uscăciune infantilă 18, slăbiciune congenitală 97, de bătrâneţe 50, atac de apoplexie 2, spasme/convulsii 3, pneumonie/pleurezie 32, boli de apă 27, alte 24; c) decese violente: accidente 4, sinucideri 1, omucideri 0, cauze nesigure 0; d) cauze necunoscute 0. Mişcarea naturală, II, p. 88.

Personalităţi:

Simeon Rusu-Câmpeanu (n. 1902, Archiud – d. 2 mai 1932, Archiud), folclorist. Studii la Facultatea de Drept din Cluj. A publicat culegeri de folclor şi piese de teatru pentru diletanţi, pentru a fi jucate la ţară, şi un volum de poezii. Tanco, VRR, IV, p. 229-226.

Ion Vlad (n. 26 noiembrie 1929, Archiud/Bistriţa-Năsăud) – scriitor, eseist, critic şi teoretician literar. Facultatea de Filologie a Univ. Cluj (1952). Doctor în ştiinţe filologice cu teza Povestirea. Destinul unei structuri epice (1971). Debut absolut în „Lupta Ardealului” (1950). A fost decan al Facultății de Filologie (1966-1968) și rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1976-1984). Profesor de teoria literaturii la Facultatea de Litere din Cluj. Autor al mai multor volume de critică şi istorie literară, eseuri. Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române, 1983. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Melania Cuc (n. 22 iunie 1946, Archiud, judeţul Bistrița Năsăud) – poetă, prozatoare, jurnalistă, artist plastic, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societății Ziariștilor din

România. A urmat cursurile Universității Dalles din Bucureşti, secția Literatura română și universală (1973). Redactor la revistele literare ,,Vatra Veche” din Tg.Mureș și ,,Boema” din Galați. A avut mai multe expoziții personale pictură, în țară și în străinătate (Barcelona, Londra). Are lucrări în colecții personale din: România, SUA, Canada, Italia, Israel, Germania, Ungaria. A publicat mai multe volume de poezie, romane, poezii pentru copii, eseuri.