by rad: 

Textul este preluat din lucrarea originală a părintelui Vasile Alexa: https://www.facebook.com/Pr.VasileAlexa, care a fost „surprins” de tematica proiectului, meu dar a fost întru totul de acord cu folosirea lucrării domniei sale: „Momente din istoria satului Pinticu, judetul Bistrita -Nasaud", Editura Eikon Cluj-Napoca, 2009”,   în proiectul la care lucrez și pe care încerc să-l duc cât mai departe în timp. Doamne-ajută !

DATE MONOGRAFICE

Momente din istoria satului Pinticu - pr. Vasile Alexa

Mesaj de mulțumire a autorului

<< Doresc să exprim mulţumirile şi recunoştinţa mea tuturor celor care m-au sprijinit, făcând posibilă apariţia acestei lucrări; în mod special Prea Cucernicului Preot Profesor Doctor Universitar Alexandru Moraru, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca care, cu bunăvoinţa ce-l caracterizează, mi-a oferit îndrumări de mare valoare, cât şi pentru Cuvântul înainte, deosebit de generos. Nu în ultimul rând se cuvin deosebite mulţumiri Domnului Nicolae Gălăţean, directorul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, pentru interesul ce-l manifestă încontinuu, pentru promovarea valorilor culturale şi istorice ale poporului român, fără sprijinul căruia această carte nu ar fi văzut lumina tiparului.

Preot Vasile Alexa

CUVÂNT ÎNAINTE

Fiecare om ori instituţie bisericească sau laică are momente însemnate în viaţă; aşa se întâmplă şi în cazul localităţilor. Acest aspect încearcă să ni-l reliefeze şi Părintele Vasile Alexa, prin lucrarea: Momente din istoria satului Pinticu, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Cu toate că a fost conceput ca un prinos de recunoştinţă faţă de jertfele înaintaşilor pinticani, dar şi de mulţumire închinată celor pe care îi păstoreşte Părintele Vasile, discursul dânsului respectă, totuşi, metodologia unei lucrări monografi ce; de fapt, autorul nici nu şi-a propus mai mult, ci doar un pas către realizarea, în viitor, a unei lucrări complexe şi temeinice.

După o scurtă creionare a cadrului natural al localităţii, facem cunoştinţă cu istoricul Pinticului (localitate atestată documentar cel puţin din secolul al XIV-lea), dar, mai cu seamă, suntem purtaţi prin vâltoarea evenimentelor care au trecut peste acest sat românesc: efectele nefericite ale răscoalei lui Horea (1784) şi, îndeosebi, urmele adânci ale revoluţiei din Transilvania (1848 - 1849), care a dat cel puţin zece martiri din Pinticu, în frunte cu prefectul Legiunii a XII-a, Constantin Romanu-Vivu şi Preotul viceprefect de aici (o bună vreme şi protopop al districtului Fărăgău, judeţul Mureş) .

Tot din secolul al XIV-lea se cunosc şi primii preoţi, ceea ce presupune şi un locaş de cult din aceeaşi perioadă, oricât de modest ar fi fost el; urme sigure ce atestă existenţa unei biserici în Pinticu datează din anul 1607, iar o alta dăinuieşte până astăzi; din secolul al XVIII-lea până astăzi biserica din Pinticu a avut preoţi vrednici, implicaţi în acţiuni culturale şi sociale, dar mai ales naţionale, fi ind adevărate modele de apărare a drepturilor românilor din Transilvania.

Capitole însemnate sunt şi cele privitoare la structura populaţiei, ocupaţiile de bază, tradiţiile, folclorul şi portul popular din Pinticu, în marea lor majoritate, pe cale de dispariţie. Un accent deosebit s-a pus pe ,,comemorarea eroilor martiri”, o datorie sfântă a fi ecărui român, în cazul de faţă – a pinticanilor.

N-au fost uitaţi nici acei pinticani care au avut de suferit în perioada comunistă şi ale căror jertfe se încununează cu cele de la 1784 şi 1848-1849; jertfele lor se adaugă de fapt şirului numeroşilor martiri români de pe Altarul Neamului şi al Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Aceasta creionare a evenimentelor de seamă din Pinticu, înseamnă un început bun pentru o viitoare şi temeinică monografi e a acestui sat, al cărui nume merită să rămână înscris în istoria noastră naţională şi bisericească. Scrisă într-un stil plăcut, curgător, uşor de lecturat, lucrarea rămâne un îndemn pentru Părintele Vasile Alexa spre noi cercetări în această problemă, acţiune ce înseamnă slujire şi prin cultură a credincioşilor din Pinticu, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Cluj-Napoca Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, 30 decembrie 2008 

Facultatea de Teologie Ortodoxă Universitatea ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

>>

▲ SUS

text preluat de pe pagina ziarului răsunetul: 

https://rasunetul.ro/schita-monografica-parohiilor-ordine-alfabetica-parohia-ortodoxa-pinticu 

Satul e o aşezare situată în podişul transilvan, cu specificul comunităţilor zonei geografice concretizată prin unduirile de relief, ancorată

Prima atestare documentară a satului este din anul 1332 şi coincide cu primele date scrise despre organizarea vieţii religioase de pe aceste meleaguri.

Un document semnificativ în acest sens este ..Registrul Dijmelor Papale strânse de pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei între anii 1332 -1337”. în acest document este menţionat „popa loan din Pinticul Tecii” care a plătit un „fertun de argint” dijmă papei.

Mărturii ale istoriei satului avem încă din sec. VI î.d.Hr. prin piesele arheologice aflate chiar pe ‚locul unde este amplasat monumentul eroilor şi bustul lui Constantin Romanu-Vivu care se găsesc la Complexul Muzeal Bistriţa.

Date despre organizarea teritoriala a Bisericii sunt puţine si neclare pentru prima parte a Evului Mediu.

In anul 1607 este menţionata pentru prima data o biserica ortodoxa in Pinticu, informaţie ce rezulta din existenta Sfintei Mese de Altar păstrata si azi in biserica parohiala, pe care este inscripţionat anul 1607.

In anul 1834 sub îndrumarea protopopului Ştefan Moldovan (1832 - 1849), paroh în Pinticu şi Protopop de Fărăgău (azi in jud. Mureş) se construieşte actuala biserică parohială, având hramul „Sfinţii Arhangheli”.

Ca materiale de construcţie s-au folosit (după tradiţia satului) rămăşiţele bisericii vechi devastată şi dărâmată de tătari in anul 1717. Presupunem ca este vorba de aceeaşi care este menţionata in anul 1607. Biserica a fost sfinţită în data de 15/27 septembrie 1838 de către episcopul Ioan Lemeny, de la Blaj.

Preotul Ştefan Moldovan, ctitorul acestei biserici, a fost protopop de Fărăgău, dar în anul 1834, fiind complice într-un proces împotriva episcopului Lemeny de la Blaj, a fost depus din funcţie (împreună cu fratele său, Grigorie Moldovan - profesor de germană la seminarul teologic din Blaj şi cu nepotul lor de soră Constantin Romanu-Vivu- seminarist). Aceştia erau rude apropiate cu bunica primului Patriarh al României, precum şi cu Domniţa Coman (căsătorită Cristea) mama Patriarhului, ambele fiind din Pinticu. Iată deci, că până şi primul Patriarh al României are origini pinticane.

▲ SUS

In anul 1848 Constantin Romanu-Vivu ajunge Prefect al Legiunii a XII-a a Mureşului de Sus iar preotul Ştefan Moldovan este numit vice-prefect al aceleiaşi Legiuni, luând astfel parte activă la evenimentele din anii 1848-1849. Amândoi au fost prinşi de către secui, lângă Topliţa şi au fost transportaţi la Târgu Mureş iar apoi spre Cluj pentru a fi judecaţi, însă li s-a schimbat traseul, iar când au ajuns în localitatea Sangeorgiul de Mureş au fost ucişi şi au fost aruncaţi într-un şanţ din apropiere. Sunt înmormântaţi în aceeaşi localitate, iar în satul natal a fost înălţat un monument al eroilor şi un bust al lui Constantin Romanu-Vivu.

Intre anii 1877 - 1924 paroh în Pinticu este preotul Teodor Domşa originar din Blaj. în timpul păstoririi sale, în anul 1912 s-a pictat iconostasul de către fiul său, profesorul si artistul plastic Flaviu Domşa din Blaj. Scheletul iconostasului a fost executat de către tâmplarul loan Halasz din Blaj, cheltuielile fiind suportate de către cei 23 de credincioşi emigraţi în America, originari din Pinticu Tot în anul 1912, în urma unor ploi de durată şi vânturi puternice, turnul bisericii s-a înclinat spre apus, fiind apoi consolidat cu picioare de cărămidă, aşa-numitele contraforturi.

Intre anii 1924 - 1968 a păstorit preotul Ioan Vasiliu Moraru, originar din Blaj. în timpul păstoririi sale s-a reparat biserica de mai multe ori, pentru că în urma unui cutremur s-a deteriorat şi s-au crăpat pereţii, apoi, în 1963 s-a reparat şi consolidat din nou, fiind încinsă cu două bare de fier. A fost zugrăvită de meşterul Andrei Ovari din Teaca, cheltuielile fiind suportate de enoriaşi. De asemenea a fost zugrăvita biserica si a fost restaurat iconostasul, schimbându-se şi pardoseala din lemn. La 5 septembrie 1976,in vremea pastoratiei de peste 9 ani a Pr. Sabau Iosif ( trecut la Domnul in data de 12 ianuarie 2011), biserica a fost resfinţită de Î.P.S. Teofil Herineanul.

In perioada ianuarie 1980 - martie 2002 păstoreşte preotul Rad Simion, originar din Archiud, în timpul căruia au loc diferite lucrări la biserică şi la casa parohială, aceste lucrări culminând cu ridicarea unui grandios monument închinat protopopului martir Ştefan Moldovan(ctitorul bisericii parohiale) şi tuturor eroilor satului, precum şi a unui bust al eroului paşoptist profesor Constantin Romanu-Vivu (+ 1849), sfinţit la data de 5 noiembrie 2001 de către P.S. Vasile Someşanul - episcop vicar al Eparhiei Cluj.

Câteva nume sunt de neocolit.

Mai întâi, întâlnirea cu numele lui Constantin Roman-Vivu (1821-1849) -Prefectul legiunii a Xll-a a Mureşului de Sus, membru al Comitetului Naţional Roman, martir al Revoluţiei Romane din 1848 si gloria lui în epoca, descris în lucrarea Virtus Romana Rediviva, voi. 3 , din 1977, precum si in alte lucrări apoi PREOTUL ŞTEFAN MOLDOVAN(+1849) ctitorul actualei biserici parohiale(1834), fratele mamei lui Constantin Romanu- Vivu, precum si frate cu Paraschiva Romanul, bunica după mama a primului Patriarh al României ,P.F. MIRON CRISTEA, a cărui mama , Domnita Cristea ,(n. Coman) s-a născut in Pinticu .

Din „familia” pinticană face parte plasticianul Flaviu T. Domsa,

(care a pictat la vremea respectiva a iconostasul bisericii din Pinticu, fiul

protopopului Theodor Domsa paroh al Pinticului.

▲ SUS

Alt nume drag relevat de documente ce-i schiţează biografia e a lui Ioan Harsia -compozitor si muzician, apoi fostul redactor al revistei liceale „Aurora”, profesorul , poetul si scriitorul Teodor Podariu de la liceul din Năsăud

Din data de l aprilie 2002 păstoreşte preotul Vasile Alexa.

In anul 2003 se montează încălzirea centrala in biserica

In anul 2004 se schimbă integral acoperişul de pe Sf. Altar

In anul 2005 se schimba integral acoperişul mare de pe biserica,

In anul 2007-2011 se continua renovarea integrala a bisericii atât in interior cat si in exterior, precum si pictarea ei de catre pictorul HOREA INDOLEAN din Gherla.

La data de 10 mai 2009 este cartea cu titlul,, Momente din istoria satului Pinticu” , autor Preot Vasile Alexa.

Biserica parohiala din Pinticu nu este inclusa pe lista monumentelor istorice.

( Extras din ,,Monografie – album” a Protopopiatului Ortodox al Bistriţei)

Preot VASILE ALEXA – Parohia Pinticu.               

▲ SUS

Pinticu Tecii - File de istorie. Schiţă monografică (1342-2018)

Mar, 10/02/2018 - 13:54 - https://rasunetul.ro/pinticu-tecii-file-de-istorie-schita-monografica-1342-2018

Recent, la Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă” Cluj-Napoca a apărut ediţia a II-a a lucrării monografice: PINTICU - File de istorie. Schiţă monografică, autori: prof. univ. dr. Iacob Petru Pântea şi Vasile Iuga de Sălişte, autorul ediţiei I. Cartea are 413 pagini, format A4, cu 74 pagini mai multe decât ediţia I (339 pagini, format B5). Menţionăm că este vorba de localitatea Pinticu Tecii, judeţul Bistriţa-Năsăud, o localitate predominant românească, atestată documentar la anul 1342, cu o istorie şi tradiţii populare deosebit de frumoase, din care s-au afirmat spirite şi personalităţi puternice ale luptei românilor din Transilvania pentru dreptate, libertate şi egalitate socială, inclusiv pentru artă şi cultură: Constantin Romanu-Vivu, Ştefan Moldovan, Teodor Podariu, Ioan Harşia, Flaviu C. Domşa, Mihai Pântea, Gherman Pântea ş.a.

Monografia localităţii Pinticul Tecii este prefaţată de dr. în istorie Vasile Lechinţan, care apreciază activitatea de cercetare ştiinţifică şi eforturile făcute de autori, prof. univ. dr. Iacob Petru Pântea şi Vasile Iuga de Sălişte, care aduc locuitorilor pinticani, noi informaţii istorice privind străvechea localitate Pinticu care „are un trecut românesc exemplar în această parte sensibilă a Transilvaniei, expusă nu numai vitregiilor naturii, ci şi atacurilor din afară”, o localitate însemnată, o vatră în care „s-a format o comunitate de români demni, harnici şi neînfricaţi, care s-au luptat din răsputeri pentru Libertate şi Demnitate Naţională”. Istoricul Vasile Lechinţan aduce în prefaţa sa câteva nume noi: preotul Popa Vasile, judele satului, pe nume Ştefan Bucur, aruncaţi în închisoare pe timpul răscoalei condusă de Horea, Cloşca şi Crişan (1784-1785), profesorul Grigore Moldovan, cu merite deosebite în Şcolile Blajului, viceprefectul Ştefan Moldovan al Legiunii a XII-a a Câmpiei.

Ediţia a II-a a acestei lucrări monografice Pinticu Tecii, face cinste, demnitate şi onoare autorilor şi locuitorilor satului, este structurată pe 8 capitole şi 57 subcapitole. Lucrarea este interesantă ca abordare şi bogată în conţinut. Ea cuprinde o bogată iconografie: 41 fotografii de grup, 36 fotografii ale unor personalităţi din Pinticu, 19 fotografii ale membrilor conducerii de pe plan local: Primăria Teaca şi Consiliul Local, 5 hărţi, 4 scheme şi schiţe, un număr însemnat de tabele, cronologia preoţilor din parohia Pinticu, schiţa genealogică a familiei Pântea din Pinticu, familiile româneşti cu origine nobilă, familiile satului Pinticu, lista cu cetăţenii din localitatea Pinticu plecaţi la lucru după 1995 în străinătate, în total 60 locuitori.

Autorii au consultat şi folosit o bogată bibliografie selectivă: 87 lucrări generale şi speciale, 25 periodice, 11 lucrări documentare.

Comparativ cu ediţia I-a, acest al doilea volum cuprinde o serie de aspecte şi detalii inedite, dintre care voi puncta doar câteva: două hărţi color de la anii 1769-1773 ale satului Pinticu din perioada dominaţiei habsburgice, denumirea şi evoluţia localităţii Pinticu de la prima atestare documentară (1332) până la 2018; descoperirile arheologice din zonă, îndeosebi de la Dealul Cetăţii (703 m), unde în perioada dacică şi a Daciei Traiane a funcţionat o cetate dacică destul de puternică; documente inedite despre biserica din Pinticu (pp. 102-116); administraţia comunei Teaca cu satele componente Archiud, Budurleni, Ocniţa, Pinticu şi Viile Tecii (pp. 129-133); date despre Francisc Păcurariu (ministru, ambasador, scriitor) şi biblioteca comunală „Francisc Păcurariu din Teaca (p. 136); şcoala şi învăţământul din Teaca şi satul Pinticu (pp. 141-150); intelectualii născuţi în satul Pinticu (pp. 150-152); genealogia familiei Pântea din Pinticu, cu rădăcini în Budeşti, Maramureş şi în familia lui Pintea Viteazul: Pintea, Pîntea, Pinte, Pintye, Pynthe, Pântea (pp. 153-156); familiile nobile şi familiile din satul Pinticu (pp. 157-163), pinticanul Flaviu C. Domşa - participant la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia (pp. 294-295); Gherman Pântea, cu origini pinticane, avocat, deputat, ministru, primar al oraşelor Chişinău şi Odessa, făcându-se cercetări în mai multe localităţi din Basarabia, chiar de unul din autori, Vasile Iuga de Sălişte, care în vara anului 2018, a efectuat o deplasare la Chişinău, raionul Rîşcani, Republica Moldova - la casa memorială a pinticanului Gherman Pântea şi în localitatea Zăicani - locul de naştere al acestuia, descoperindu-se documente inedite (pp. 299-307) şi multe altele de care cititorii se vor bucura şi vor rămâne impresionaţi.

Cu această ocazie Vasile Iuga de Sălişte a organizat un parastas la casa memorială a fostului primar Gherman Pântea din Chişinău, Republica Moldova, oficiat la 25 iunie 2018 de Arhimandritul Andrei, stareţul Mănăstirii „Sf. Apostol Andrei” (de la Durleşti, Chişinău), unde au fost prezenţi: academicianul Valeriu Matei (preşedintele ICR din Republica Moldova), delegaţia Academiei Republicii Moldova, condusă de Mihai Cimpoi şi alte oficialităţi ale Primăriei Buiucani din Chişinău.

Autorii lucrării au introdus şi un capitol (VI) despre comemorarea eroilor martiri din Pinticu, date despre manifestările comemorative din 1990, 1994 şi 2001, consacrate eroilor pinticani, martirului-erou, prefectul Constantin Romanu-Vivu, eroii satului din primul şi al doilea război mondial, completate cu documente din presă şi fotografii (pp. 241-266; 365-400).

Desigur, noutăţile în cel de-al doilea volum monografic sunt cu mult mai multe. Am punctat doar câteva dintre ele. Rămâne ca cititorii şi doritorii de istorie sinceră şi curată să studieze cu atenţie lucrarea, o monografie temeinic documentată, scrisă de autori cu multă dăruire, pasiune şi dragoste faţă de locurile natale şi oamenii Pinticului.

Voi încheia această succintă prezentare a lucrării evidenţiind o secvenţă din Argumentul autorilor: „Am redactat şi completat această ediţie a II-a a cărţii cu multă dăruire şi cu mulţumirea ce ţi-o dă în viaţă roadele unei munci curate, care trebuie pusă întotdeauna în interesul cinstirii istoriei neamului românesc şi a celor care şi-au jertfit viaţa pe altarul gliei strămoşeşti”.

Volumul se înscrie ca o ediţie aniversară consacrată aniversării a 100 de ani de la Marea Unire din 1918, detaliu foto de pe coperta 1:

- Grupul statuar al martirilor şi eroilor din Pinticu, dezvelit la 7 octombrie 2001, iar pe coperta 4 - Dealul Cetăţii şi bazinul cu apă sărată al fostelor „Băi Taler” din Pinticu.

Lucrarea are un aspect plăcut cu un număr mare de ilustraţii, de bună calitate, ceea ce îi conferă o notă distinctă, plăcută şi atractivă.

Sincere FELICITĂRI autorilor pentru acest reuşit volum, laudă şi respect muncii lor, care au reuşit ca după 13 ani de la ediţia I (2005) să vină cu un nou volum, la fel de consistent şi bogat în conţinut.

Un sincer „VIRTUS ROMANA REDIVIVA!”, urări de noi împliniri şi bucurii, spre a-şi duce la îndeplinire şi celelalte „obiective şi angajamente” presărate printre paginile cărţii.

Prof. Dr. colonel (r.) Vasile Şt. TUTULA

Lansarea cărţii are loc duminică, 7 octombrie, în localitatea Pinticu.

▲ SUS