NAVIGARE ÎN SECȚIUNE

by rad: text preluat din lucrarea părintelui Vasile Alexa,

Momente din istoria satului PINTICU

<< CADRUL NATURAL

1. Aşezarea geografică 

Satul PINTICU, aşezat în sud-vestul judeţului Bistriţa-Năsăud, este o însemnată localitate istorică din zona de câmpie a Transilvaniei.

Localitatea Pinticu, împreună cu satele Archiud, Budurleni, Ocniţa şi Viile Tecii, face parte din comuna TEACA, având următoarele coordonate geografi ce: 

• 46º57’30’’ longitudine nordică, 

• 46º50’00’’ longitudine sudică, 

• 24º 23’ 00’’ longitudine vestică, 

• 24º 35’30’’ longitudine estică.

Vecinii şi hotarul satului Pinticu :

• la nord se învecinează cu satele Jeica şi Sîntioana, comuna Măriselu;

• la nord-vest cu satul Viile Tecii; 

• la nord-est cu satul Posmuş, din comuna Şieu; 

• la sud-vest cu localitatea Teaca; 

• la sud-est cu satul Logig din comuna Lunca, judeţul Mureş; 

• la est cu satul Uila din comuna Batoş, judeţul Mureş.

Comuna TEACA aparţine în prezent judeţului Bistriţa-Năsăud, iar înainte de această organizare administrativă Teaca făcea parte din raionul Bistriţa, regiunea Cluj.

Localitatea Teaca este aşezată pe drumul naţional 15 A şi este situată la o distanţă de 35 km faţă de Bistriţa şi 25 km faţă de Reghin. Prin intermediul acestei şosele se face legătura cu judeţul Mureş şi zona centrală a Transilvaniei, precum şi cu capitala ţării. 

Drumul judeţean ce face legătura între comuna Teaca şi comuna Şieu, în lungime de 15 km, trece prin satul Pinticu la km 5. Comuna Teaca este cunoscută ca o bogată zonă viticolă şi pomicolă a judeţului Bistriţa-Năsăud, fiind renumită datorită soiurilor de vin specifi ce zonei.

▲ SUS

2. Relieful

Pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud întâlnim aproape toate formele de relief: munţi, dealuri, podişuri şi depresiuni. Câmpia propriu-zisă nu este prezentă, dar este suplinită de luncile râurilor şi suprafeţele create de reţeaua hidrografi că între culmi şi dealuri. Dealurile împădurite ale Pinticului înconjoară satul de la vest la nord şi de la nord spre est şi sud-est.

Relieful satului Pinticu se încadrează în relieful specifi c Câmpiei Transilvaniei. Câmpia Transilvaniei este denumită aşa datorită funcţiei agricole, cu toate că relieful ce o formează este deluros, cu altitudini medii între 600 şi 700 m.

Această zonă este formată din culmi ondulate, formate pe depozite mai noi, neogene, pe alocuri cu structuri de domuri, numeroase fenomene diapire şi puternice procese de versanţi.

Văile care s-au format în această zonă sunt largi, lipsite de terase, având aspecte de culoare, versanţii sunt erodaţi cu albii majore aluvionate şi înmlăştinate, cum ar fi : Pintic, Dipşa, Lechinţa, Beudiul, Apatiul, Meleşul şi altele.

▲ SUS

3. Clima

Satul Pinticu, încadrându-se în zona din centrul Transilvaniei, are climă cu caracter continental-moderat, diferenţiat în funcţie de relief. Temperatura medie înregistrată în această zonă deluroasă este de 9° C, variind în funcţie de anotimp. Precipitaţii mai abundente sunt primăvara şi toamna.

Pe lângă aspectele climatice, trebuie amintite şi apele minerale din judeţul Bistriţa-Năsăud, prezente şi la Pinticu. În general, în funcţie de formele de relief, litologie, tectonică a teritoriului şi circulaţia apelor vădoase, apele minerale pot fi clasifi cate în patru grupe: carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase şi clorurate. În zona Pinticu sunt semnalate ape clorurate sodice, având o mineralizare de 243 g/l .1

▲ SUS

4. Reţeaua hidrografică 

Reţeaua hidrografi că este bogată şi densă. Satul Pinticu este împânzit atât în partea de nord, cât şi în est şi vest de o mulţime de pâraie. Toate acestea se varsă în pârâul Pintic, care izvorăşte din valea Posmuşului, iar acesta, la rândul lui, se varsă în pârâul Dipşa, afluent al râului Bistriţa.

Pâraiele şi văile formate de aceste ape au denumiri diferite şi poartă nume locale specifi ce: Pârâul Dronii la vest, Pârâul Gengelii la sud-vest, Pârâul Fânaţului la sudest, Pârâul Roadăşii la nord-est, Pârâul Jugastru la sud-est şi Valea Mortilii la nord-vest, Valea Mazării la nord-vest, Valea Uilii, la est, pârâul Belderii şi Didineasca, în zona centrală ş.a.

▲ SUS

5. Solurile

Corespunzător condiţiilor climatice şi litologice variate, pe teritoriul aparţinând satului Pinticu s-a dezvoltat o gamă foarte largă de soluri.

Solurile specifi ce zonei de sud a judeţului Bistriţa-Năsăud, prezente în bazinele râurilor Dipşa, Meleş etc., sunt constituite din depozite cu aspect specifi c argilei. Mai apar în această zonă soluri mlăştinoase, puţin permeabile, care conduc la acumularea şi stagnarea apei la suprafaţă, fapt ce provoacă formarea sărăturilor şi mlaştinilor.

▲ SUS

6. Vegetaţia

Flora zonei din care face parte localitatea Pinticu este direct legată de structura geologică, de formele de relief şi de condiţiile de climă. Generalizând, la nivel de judeţ, întâlnim toată gama fl oristică specifi că zonelor colinare şi până la cea alpină din nord, unde predomină relieful muntos. Astfel, la peste 1800 m altitudine, vom întâlni aglomerări de jnepeniş şi pajişti alpine alcătuite din ierburi şi tufărişuri care acoperă aproape în întregime masivele muntoase.

La o altitudine mai joasă întâlnim pădurile mixte de molid, fag, carpen, mesteacăn etc. Dealurile şi colinele sunt acoperite de păduri de stejar şi gorun. Acest fond forestier constituie o sursă de materii prime în primul rând pentru localnici (construcţii, combustibil), cât şi pentru industria exploatării şi industrializării lemnului.

Pădurile de câmpie adăpostesc arbuşti, cum ar fi : alunul, gladişul, păducelul, iar la marginea acestor păduri creşte porumbarul. De-a lungul apelor cresc mai multe varietăţi de plop. Satul Pinticu are o bogată avere silvică, sub diferite forme de organizare administrativă. Pădurile composesorale ale satului Pinticu se întind pe o suprafaţă de 216,2 ha, în partea de vest a satului, de la pârâul Gengelii şi până la pădurea Poiana. Composesoratul poartă numele Eroului Constantin Romanu-Vivu. În acest composesorat Biserica Ortodoxă din Pinticu are cele mai multe drepturi (părţi), în număr de 64, iar un astfel de drept are o suprafaţă de 0,12 ha, parohia ortodoxă având suprafaţa de 7,68 ha pădure. Acestea au fost cumpărate de locuitorii satului de la groful Teleki, în anul 1934, şi au fost întabulate şi legalizate la Oficiul de Cadastru din comuna Teaca şi Bistriţa ca „pădure de obşte” a Pinticului. Biserica Ortodoxă Pinticu mai are lângă Composesorat, în locul numit Poiana, încă o parcelă de pădure cu suprafaţa de 10,20 ha. Mai există diverse suprafeţe de pădure aparţinând localnicilor.

▲ SUS

7. Fauna

Datorită reliefului deosebit de variat la care se adaugă condiţiile de mediu, în zona de sud a judeţului Bistriţa-Năsăud, din care face parte şi satul Pinticu, întâlnim o faună variată şi bogată.

Dacă în zonele muntoase ale judeţului întâlnim ursul carpatin, cerbul, capra neagră, ierunca, cocoşul de mesteacăn, vulturul pleşuv, pajura, cocoşul de munte, coborând în zonele colinare şi de câmpie vom întâlni mistreţul, căpriorul, vulpea, ursul, jderul şi lupul, care completează tabloul cinegetic şi biologic al pădurilor din aceste locuri. La şes trăiesc, printre altele, iepurele, fazanul, potârnichea, prepeliţa cât şi numeroase rozătoare. Teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud, în ansamblu, reprezintă un important domeniu de vânătoare din ţara noastră. Trebuie amintit, dacă studiem această zonă, şi fauna ihtiologică reprezentată de mai multe specii de peşti ca: scobar, mreană, clean etc. De semnalat este şi prezenţa şi creşterea albinelor, cât şi arta stupăritului în regiune, îndeletnicire strămoşească a harnicilor oameni de pe aceste meleaguri.

▲ SUS

8. Resursele minerale

Relieful existent şi formaţiunile geologice formate de-a lungul timpului în partea de sud a teritoriului judeţului Bistriţa-Năsăud, în care se încadrează şi localitatea Pinticu, au determinat formarea şi exploatarea unor bogăţii şi resurse din timpurile cele mai vechi. Astfel, în subsolul judeţului există zăcăminte de metale neferoase (Cu, Pb, Zn etc.), de roci utile (marmură, andezit, dacit), nisipuri, pietrişuri, cărora oamenii le dau întrebuinţări multiple, pământuri colorate, numite de localnici şi „lutişoare”, precum şi apariţii de gaze naturale ş.a.

Pe lângă toate acestea, sarea constituie una dintre bogăţiile de seamă care pot fi găsite şi în localitatea Pinticu.

Această sursă de apă sărată este semnalată încă din perioada daco-romană, când era folosită în scop terapeutic şi alimentar de către locuitorii zonei şi de către multe personalităţi ale timpului ce vizitau localitatea.

În mica depresiune ce se găseşte sub Dealul Cetăţii din Pinticu se află azi o groapă, în lungime de 12 m şi lăţime de 6 m, cu nămol sărat, iar grosimea stratului de nămol este de cca. 2 m. În această groapă curge un mic pârâiaş cu apă sărată ce pleacă din fântâna cu slatină situată mai sus pe versant. Astăzi exista aici un, ,lac’’ (baltă) cu apă sărată.

Analiza chimică a apei sărate din ,,lacul” Pinticului arată o concentraţie de săruri de 243,139 mg/kg, în care se remarcă prezenţa bromului într-o concentraţie de 2,0 mg/kg. Din analiza apei sărate din fostul bazin a rezultat o concentraţie de 104,211 mg/kg, din ca re bromul este 1,2 mg/kg.

În anul 1900, proprietarul bazinelor şi al terenului cu apă sărată de la Pinticu era Arcălean Mihăilă. Acesta a dat în arendă băile care se găseau lângă şosea, patronului evreu, Taler Victor. Ele au primit denumirea de „Băile lui Taler” şi aveau în dotare şi anexe necesare staţiunii de tratament balnear.

În anul 1918, băile se mută la 200 m de şosea spre nord-est, într-o clădire acoperită. Aici erau amenajate băi reci şi calde, unde acelaşi patron deţinea şi o prăvălie, o popicărie, chioşcuri etc. Cei care doreau să se trateze la aceste băi erau transportaţi din Teaca până la băi şi înapoi cu ,,anibuzul”, un atelaj tras de cai, anume construit pentru a transporta persoane. Se făceau curse regulate până la gara din Teaca, de unde se lua trenul pentru a se pleca mai departe. Prin Teaca trenul circula folosind linia de cale ferată cu ecartament îngust. Linia ferată există şi astăzi, însă trenul nu a mai circulat de ani de zile, ignorându-se faptul că ar putea fi o deosebită atracţie turistică.

„Băile lui Taler” au funcţionat până în timpul celui de-al doilea război mondial, când cabinele, cazanele, instalaţiile şi alte amenajări exterioare au fost distruse, după care trec în administrarea Primăriei comunei de atunci, Pinticu.

Astăzi, se pare că aceste băi prezintă interes pentru investitori şi sperăm că se va putea readuce faima de odinioară acestor locuri renumite atât prin valoarea terapeutică a acestor ape sărate cât şi prin valoarea lor istorică şi turistică. >>

▲ SUS