Adresat celor ce „au ceva de spus”! Înscrie-te acum în grup:
textul postării:
„Consiliul Local a acordat titlul de Cetatean de onoare al Comunei Teaca invatatorului, director de scoala Emil Popescu, tatal meu.
A fost un remarcabil leader, prezenta lui reverbera forta, a stiut sa mobilizeze cetatenii satului Ocnita lasind in urma lui o scoala-odata locul I pe tara, un camin cultural, un muzeu al satului, un stadion si multe altele. Acest titlu este deopotriva al tuturor dascalilor care l-au insotit in demersul lui. A iubit nespus cetatenii si copiii satului Ocnita. Mesajul lui pt conducatori este sa nu se imbogateasca de pe urma satului ci sa puna deasupra intereselor personale, cele ale cetatenilor si comunitatii. "In ce ma priveste, am venit sarac si plec sarac"
Fiu de chiabur din Oltenia a venit in Ardeal pt pierderea urmelor si de la 17 ani pina la pensie a activat in satul Ocnita. Abia dupa revolutie si dupa iesirea la pensie, tata s-a ocupat cu adevarat de bunastarea familiei. Apreciez gestul de recunostinta al Primariei Teaca si procedura plina de gentilete si rafinament la care am asistat ieri, joi, 22.o4.2021.”
Reacții:
Tudor Cătineanu - Salut decizia Consiliului comunei Teaca pentru acest gest lăudabil de recunoaștere întemeiată a unei personalități din universul nostru sătesc. L-am cunoscut pe domnul Emil Popescu și i-am cunoscut și familia. Le păstrez o frumoasă și vie amintire, azi și mai departe, de-a lungul întregii noastre vieți !
Iulia Fuior - Cetățean de onoare este un titlu onorific acordat de autoritățile unei localități unei persoane a cărei activitate sau existență este legată în mod deosebit de viața localității sau pentru talentul și serviciile deosebite aduse de aceasta localității. Felicitări !
Emilia Opris - Toată admirația și aprecierea minunatului dascăl ce a slujit cu credință și devotament o întreaga viață satul Ocnița cu cu oamenii minunatelor meleaguri!
Rad Mirela - Frumos omagiu adus domnului Popescu, personalitate culturală marcantă a satului Ocnița! Noi cei care l-am cunoscut și care am aflat de la părinții noștri despre implicarea și vrednicia dânsului, ne înclinăm cu respect, admirație și recunoștință în fața dumneavoastră pentru cel care a fost directorul nostru!
Avram Ardelean - Când mă gândesc la Domnul Milică - de fiecare dată - mă încearcă un puternic sentiment încărcat de emotii, aidoma celor din copilăria mea. L-am admirat, stimat, respectat și prețuit ca pe o ființă desăvârșită! Uneori, emoțiile, datorită respectului ce i-l purtam, deveneau o ,,plăcută teamă" (fie-mi acceptată expresia). Oamenii fug în general de un lucru care le-ar face un mare bine; RESPONSABILITATEA. Domnul Milică o căuta! A căutat-o tot timpul și a dus-o la îndeplinire cu demnitate și profesionalism. Pe acest OM, l-aș eticheta astfel: mare caracter, organizator desăvârșit, lider victorios cu un ascuțit simț intuitiv, patriotism local etc... Avea o modestie excesivă! Sunt onorat că l-am avut consătean!! Mă bucur pentru titlul acordat, îl merită din plin! Felicitări celor cu inițiativa! Ar fi fost excepțional de se petrecea antum. Odihna veșnică - Fie-i țărâna ușoară!
Zaharie Horga - Merita acest titlu si chiar mai mult. Într-adevăr a dovedit o forță cum rar mi-a fost dat să mai văd și sa cunosc. L-aș eticheta cu un grad din armata Romei : centurionis primipilus, adică primul in luptă, primul care intra in luptă. Am mai remarcat si tinuta deosebită. Un exemplu greu de urmat, dar cine l-a luat de exemplu si model, a reușit cu siguranță. Ocnenii îi datorează mult respect si admirație. Oamenii de caracter nu- l vor uita niciodata , nici pe el nici pe Doamna. Dumnezeu sa-i odihnească în pace !
Familia preotului Pop Augustin din Ocnita.
A plecat la ceruri POP CIPRIAN, penultimul din cei opt frati, campion national la gimnastica, antrenor cu pregatirea fizica a marelui Dan Grecu, antrenor al echipei nationale de fete a Suediei, profesor un an la scoala gen. din Ocnita unde a amenajat terenuri de sport si o sala de gimnastica. In imagine, al treilea din dr. linga mine care port codite. D-zeu sa-l odihneasca in pace.
Sincere condoleanțe familiei!
Copil fiind, am avut prilejul și privilegiul să-i cunosc pe toti copiii popii (așa le spuneau ocnenii). Atunci, cu mintea de copil, mă intrebam: - de ce și pentru ce atâta modestie la acești oameni? - de ce atâta respect și admirație față de săteni? - de ce atâta iubire și grijă pentru și între ei? Ar mai fi multe de ce-uri.
Apoi, când l-am cunoscut mai bine pe Tata Popă, în urma unor întâlniri și a nenumăratelor ore de povești și povestit, am găsit răspunsul. Toate trăsăturile se datorau deșteptăciunii și cumsecădenie lui Tata Popă, trăsături pe care le-a transmis generațiilor următoare. Le port un mare respect și o deosebită stimă, tuturor membrilor acestei familii! O familie numeroasă, frumoasă, modernă și deșteaptă. O familie care, încă mai are multe de spus. Pentru cei care nu mai sunt printre noi; Dumnezeu să-i aibă în paza Sa și să îi odihnească în liniște și pace!