Adresat celor ce „au ceva de spus”! Înscrie-te acum în grup:
by rad:
A trecut ceva timp de când am citit vestea tristă de trecerea la cele veșnice a fostului nostru consătean, care a făcut parte din unitatea de pompieri militari, trecut în rezervă fiind și mi-a produs o stare de regret, chiar dacă am avut prea puțină tangență cu el, atât doar că era fratele mai mare a lui Viluț Gabor, Avram, Viluț fiindu-mi coleg de clasă până în cl. a VIII-a.
În plan îmi era să abordez subiectul cu istoria „pompierilor voluntari” din Teaca, după ce voi reuși să vă aduc în atenție niște subiecte mai „incitante” și interesante.
Cu ocazia plecării la Domnul a maistrului militar (r) Avram Gabor, de la Unitatea de Pompieri Militari Bistrița, mi-am adus aminte și de fostul nostru coleg col. (r) Stefan Condrate, plecat și el la Domnul în urmă cu doi ani (12.10.21).
Dumnezeu să-i aibă în pază pe amândoi.
Cu părere de rău și multă amărăciune, nu am mai reușit să colaborăm, pentru a scrie o mică istorie a „Pompierilor Voluntari” din Teaca, fiind foarte bolnav în perioada când am încercat să-l contactez.
Cred că ne rămâne o datorie de onoare, să încercăm să facem un scurt istoric a acelor oameni care s-au dedicat o parte din viața lor, pregătirii și salvării de vieți omenești din multele incendii care s-au produs de-a lungul timpului în comunitățile noastre.
Merită toată considerația noastră și cinstirea memoriei atât a celor care demult sunt plecați la Domnul, dar și celor care la ora actuală se dedică acestei activități curajoase.
Las deschis acest subiect, poate că persoane care mai sunt în viață și au făcut parte din colectivul de „Pompieri Voluntari”, copii sau nepoți pot să vină cu diplome câștigate la comperiții județene, cu poze, cu povești sau cu orice alte informații legate de acest subiect.
Personal nu am reușit să găsesc nicio urmă de informație despre acest subiect, doar câteva persoane pe care mi le mai aduc aminte când făceau exerciții de antrenament și demonstrative în părculețul din fața „remizei”, printre care Vasile Crișan (poștașul), ? Pop(?) (poștașul), Feri Orosz, .
Țin să aduc aici, o informație de istorie despre pompierii din Bistrița, la aniversarea a 50 de ani de la înființare:
Oare Teaca prin ce an au avut prima dată o Formație de Pompieri Voluntari?
Cred că este o datorie de onoare să-i aducem în amintirea comunității pe cei care au salvat atâtea vieți și bunuri de-opotrivă, luptându-se de atâtea ori cu flăcările neiertătoare, de-a lungul anilor de existență?
documentare locală
anul înființării / dotări / unde a funcționat remiza
organizare
subordonarea
numărul de persoane într-o grupă,
funcțiile fiecărui voluntar cu explicarea atribuțiilor acestora
șefii grupelor
voluntari de-a lungul timpului:
Vasile? Pop (poștașul din bruitzak, fratele lui Lenuța, vecina cu Mezei Anus)
Feri Meder
Vasile Crișan
Feri Oros ( frizer, poștaș)
Traian Tămaș - șofer pe mașinadin dotare
hornari
Muzur
Mar, 02/09/2010 - 13:48 / Aurel Ghiba
https://rasunetul.ro/teaca-actiuni-ale-serviciului-de-voluntari-pentru-situatii-de-urgenta
Joi, 4 februarie a.c., a avut loc la Teaca o acţiune comună iniţiată de Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă în colaborare cu Serv. De Vol. pt. Situaţii de Urgenţă al Primăriei Teaca privind o simulare de incendiu la Centrul de sănătate Teaca. Acţiunea a avut ca scop activitatea de prevenire împotriva incendiilor, măsurile concrete care trebuie luate de conducerea instituţiei sanitare în caz de incendiu pentru protejarea bunurilor şi a celor care lucrează aici, dar în mod deosebit a bolnavilor internaţi. Acţiunea s-a desfăşurat ca la carte. Serviciul de Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă al comunei Teaca are o bună activitate în domeniu, fiind format din 52 de voluntari organizaţi în 9 echipe, din care cea mai importantă este aceea de intervenţie, cu 20 de voluntari.
În anul 2009 au avut loc 19 intervenţii, din care 3 incendii de vegetaţie uscată care puneau în pericol fondul forestier, faţă de anul 2008 când au avut loc doar 7 asemenea incendii, reducându-se însă incendiile la locuinţe ca urmare a activităţii de prevenire şi control al acestui serviciu comunal care în anul 2009, la concursul judeţean al Serviciilor de Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă, s-a clasat pe locul 5 din 18 participante.
Pentru îmbunătăţirea activităţii acestui serviciu sunt necesare dotarea cu furtunuri de ultimă generaţie, un aparat de sudură şi de tăiat metal, o sală de pregătire precum şi de preocuparea unei autospeciale cu rezervor de minim 3500 litri de apă. Pentru anul 2010, serviciul şi-a propus reducerea drastică a incendiilor la locuinţe dar şi a celor de vegetaţie uscată prin acţiuni permanente de prevenire şi control în rândul cetăţenilor comunei, organizarea de activităţi comune cu serviciul specializat de la judeţ. Sunt voluntari, dar când sunt în acţiune dau dovadă de curaj, disciplină şi profesionalism, la fel ca şi cei plătiţi pentru această activitate.
05 iunie 2011 Cristiana Sabău
De regulă, nu primesc nimic pentru efortul lor de a spune "prezent" de fiecare dată când sunt chemați să dea o mână de ajutor. Din acest motiv se numesc voluntari. Așa că merită aplaudați pentru că există și apoi pentru cât de buni sunt în raport cu ceilalți.
Pompierii voluntari sunt cei care ajung primii dacă izbucnește un incendiu sau apare orice altă situație cu caracter de urgență. Intervenția lor e adesea decisivă, iar acest lucru îi face demni de laudă.
Duminică, mai multe echipaje de pompieri voluntari din județ, de la Feldru, Șanț, Ilva Mare, Lunca Ilvei sau Teaca au venit la Bistrița să se întreacă în concursul județean al Serviciilor Voluntare pentru Situații de Urgență. Frumos echipați, cu uniforme personalizate (în funcție cât de mult îi pasă și primarului din comuna respectivă), pompierii voluntari au alergat, au sărit ziduri, au asamblat furtunul, s-au târât și au stins focul.
Cel mai redutabil adversar al tuturor a fost căldura, mult mai redutabil decât orice alt echipaj. Totuși, au învins-o, așa cum fac de fiecare dată când izbucnește vreun foc și când sunt obligați să sară fără teamă în mijlocul flăcărilor să scoată viu și nevătămat câte un om sau un copil.
Până la urmă nici nu contează foarte mult cine a câștigat. În opinia mea, niște oameni care aleg ca, în timpul lor liber, să sară în apă și în foc pentru alții, fără să primească în schimb nici măcar recunoștință (de prea multe ori), sunt cu toții niște câștigători. Le mulțumim pentru ceea ce fac și îi asigurăm de întreaga noastră considerație.
Bravo, băieți!
http://www.radiocluj.ro/2016/03/16/pompierii-voluntari-de-la-teaca/
Noul sediu al Primăriei Teaca a fost inaugurat în urmă cu două săptămâni şi a impresionat asistenţa prin eleganţa şi funcţionalitatea sa.
La parterul imobilului a fost amenajată o remiză modernă, din care maşina de pompieri să poată ieşi la şosea cât mai repede în caz de urgenţă. Dar, angajaţii şi voluntarii de la SVSU din comună nu s-au lăsat mai prejos decât funcţionarii de la etaj şi şi-au decorat remiza într-un mod original şi extrem de plăcut. Astfel că pe pereţii laterali ai remizei au apărut imagini pictate cu maşina de lucru a pompierilor şi cu secvenţe din intervenţiile acestora.
Am considerat că este prea gol peretele şi am zis că trebuie să punem ceva pe el. Am contribuit toţi pompierii cu câte 50 de lei şi am făcut nişte picturi pe pereţi. Andreea o cheamă pe fata din Archiud care a pictat imaginile acestea. Are o mână extraordinară! Vechiul spaţiu avea pereţii crăpaţi, era igrasia până sus! Formaţiunea noastră are 28 de voluntari şi 2 persoane angajate. (Apăfăian Teodor, şeful SVSU Teaca)
https://www.primariabistrita.ro/wp-content/uploads/2021/01/Istorie-pompieri-voluntari.pdf
"GOT ZUR EHRE, DEM NÄCHSTEN ZUR WEHR" - "Lui Dumnezeu onoarea, aproapelui apararea",
este deviza sub care au luat fiintă şi sub care si-au desfasurat activitatea pompierii voluntari bistriteni, de la infiintarea societatii în anul 1877. Necesitatea înfiintării acestui corp s-a impus în urma numeroaselor incendii, cele mai importante fiind descrise în capitolul precedent.
Aparitia primei formatiuni de pompieri voluntari din oraşul Bistriţa în anul 1877 a fost urmată de altele, astfel încât până la sfârşitul secolului formaţiuni de acest gen existau în majoritatea localitatilor din jurul Bistriţei, în special în cele locuite de saşi. In oraşul Năsaud pompierii voluntari s-au organizat in anul 1890.
Toate aceste formatiuni erau organizate si functionau dupa statute proprii avizate de oficialitaţile vremii şi înregistrate ca persoane juridice la Magistratură.
http://www.isu-bistrita.ro/history.php?sec=4
Masuri de combatere a incendiilor
Investigarea documentelor pastrate in depozitele Arhivelor Statului ofera posibilitatea intocmirii unor studii asupra cauzelor si pagubelor uriase, a distrugerilor de bunuri si valori culturale, a pierderilor de vieti omenesti provocate de-a lungul anilor de nenumaratele incendii dar si a masurilor care au fost luate in scopul prevenirii, limitarii si stingerii acestora.
Documentele pastrate in bogatul fond arhivistic al Primariei orasului Bistrita consemneaza pe langa marile incendii, pagubele pricinuite de ele si alte fenomene sociale determinatede acestea, masurile de prevenire si stingere a incendiilor pe care autoritail din acele timpuri cu posibilitatile modeste de atunci s-au straduit sa le aplice in districtul si mai ales in orasul Bistrita.
Am acordat in subcapitolul precedent ca in districtul Bistrita au avut loc in perioada analizta o serie de incendii care au distrus in unele cazuri localitati intregi. N-au fost crutate de flacari nici scolile, bisericile, primariile sau alte constructii de interes obstesc, care adaposteau valoroase bunuri cultural-artistice. Cauzele care a provocat aceste incendii au fost: neglijenta, nepasarea, nerespectarea celor mai simple masuri de prevenire a incendiilor".
10 vecinatati
La fel ca si in alte orase existau bresle bine organizate in ceea ce priveste serviciul de aparare sau al muncilor publice, in orasul Bistrita sunt cunoscute, inca din timpuri indepartate, forme simple de organizare si intrajutorare in caz de incendiu. Printre masurile luate de magistratului orasului este si aceea a impartirii lui in asa numitele vecinatati, in fiecare dintre acestea (10 la numar) fiind desemnati un conducator si membrii vecinatatii. Pentru cunoasterea exacta a sarcinilor ce le reveneau in cadrul vecinatatii din care faceau parte, magistratul orasului emitea, destul de frecvent, regulamente pentru paza contra incendiilor. In aceste regulamente erau consemnate persoanele care, in caz de incendiu, trebuiau sa actioneze cu tarnacoape, scari, topoare sau galeti si stabilite, in acelasi timp, locurile si persoanele la care se pastrau uneltele respective in cadrul fiecarei vecinatati. Daca la 1734, prin regulamentulemis, in cele 10 vecinatati erau dispuse 116 persoane, printr-un nou regulament numarul celor destinati sa actioneze in caz de incendiu se ridica la 256, marindu-se in felul acesta si numarul de unelte folosite la stigerea incendiilor.
Incendiile din satele invecinate - Livezile (22 februarie 1743), Dumitra (1744) si Pintic (14 mai 1749) - in care au ars 38 case, dar mai ales marele incendiu din anul 1750 din Maieru si Ilva au produs panica printre locuitorii orasului Bistrita, astfel ca la 28 septembrie 1751 magistratul orasului, pentru a preveni producerea unor incendii asemanatoare si in oras, a decis emiterea unui nou regulament de paza impotriva incendiilor, marind numarul persoanelor destinate sa actioneze la stingerea acestora la 377 persoane si desemnandin fiecare vecinatate, pe langa conducatorul vecinatatii, un numar de 4 - 6 inspectori, care aveau menirea de a supraveghea, controla sisemnala locurile ce prezentau pericol de incendiu. Tot cu acest prilej, magistratul a dispus ca din fiecare vecinatate sa fie desemnate patru persoane care sa se prezinte in cel mai scurt timp la primarie si la judecatoria orasului pentru a actiona aici in caz de incendiu.
Ordinul cu 110 puncte
Pentru ca in intreg imperiul sa fie luate masurile cele mai potrivite de prevenire si stingere a incendiilor, la 2 mai 1759 s-a emis ordinul cu cele 110 puncte. Tiparit si difuzat in satele si orasele Transilvaniei, ordinul este preluat, adaptat si pus in practica, dupa posibilitatile locale, si de catre Magistratul orasului Bistrita. Primele 18 puncte ale ordinului se refereau la necesitatea acordarii unei atentii deosebite ingrijirii si curatirii hornurilor, supravegherii focului in cursul noptii si interdictiei patrunderii in grajduri sau pravalii cu produse inflamabile sau cu foc deschis, precum si a depozitarii materialelor usor inflamabile in locuri unde puteau izbucni incendii. Pentru toate aceste prevederi magistratul dispunea de instructiuni asemanatoare, care in mare pate, se aplicau.
O serie de puncte, cum erau cele referitoare la construirea de mansarde, confectionarea si instalarea burlanelor, nu-si gaseau aplicare, intrucat nu existau in oras asemenea constructii. Pe de alta parte, aplicarea punctului 23, care prevedea interdictia construirii de case cu acoperis de sindrila, nu se puteau respecta, din cauza saraciei si a lipsei de materiale, toate casele din oras fiind acoperite cu sindrila. Alte puncte ale ordinului se refereau la vanzatorii de pulbere, carora le era interzis sa pastreze in pravalie mai mult de 12 pfunzi de pulbere, si la folosirea in oras a armelor sau jocurilor de artificii. Punctele 33 - 50 priveau instituirea de comisii (formate din inspectorii din vecinatati in cazul orasului Bistrita) care sa intreprinda controale urmate de rapoarte la oficialitatile in vederea intocmirii altor regulamentele de stingere a incendiilor.
Potrivit regulamentelor instituie inca de multa vreme, fiecare vecinatate avea uneltele sale proprii si, in acelasi timp suficient de asemenea mijloace.
In punctele 51 - 52 se mentiona obligativitatea participarii armei cantonate in oras la actiunea de stingere a incendiilor. Punctele 53 - 67 se refereau la mijloacele de paza, semnalare si alarmare in caz de incendiu, la rasplata de care benefica cel care anunta primul oficialitatile. Pentru paza, atat ziua cat si noaptea erau desemnati paznici care, din turnul principal al orasului Bistrita, semnalau orice incendiu.
Cat despre rasplata,specificau observatiile, se studia posibilitatea acordarii ei celui care anunta primul acest lucru, dar si amendare (punctul 61) acelora ca nu anuntau oficialitatea in caz de incendiu.
Datorita faptului ca o serie de cetateni se raneau ori sufereau accidentari in timpul incendiului, ordinul (pct. 78) prevedea obligativitatea prezentei chirurgului si a barbierului in caz de incendiu. Potrivit regulamentului Magistratului orasului Bistrita, barbierii si chirurgii erau obligati, ca toti cetateni dealtfel, sa se prezinte imediat in caz de incendiu pentru a putea acorda ajutorul necesar.
Alte puncte se refereau la pastrarea ordinii de actiune in caz de incendiu, la prinderea faptasului si rasplatirea aceluia care-l prindea, la modul de actionare in cazul unor incendii izbucnite concomitent in locuri diferite, probleme pe care magistratul trebuia sa le aiba in vedere si sa ia masuri in consecinta.
Extinctorul
In districtul Bistrita a existat o preocupare si pentru introducerea unor mijloace mai avansate de stingere a incendiilor, dovada fiind doua documente, dintre care unul reprezinta un extras din instructiunile de confentionare si manuire a extinctorului din inventat de Zacharias Greyl in 1751, iar al doilea, o evaluare a unei pompe de incendiu cu descrierea partilor componente.
Inventia lui Zacharias Greyl a fost pastrata o vreme in secret, principiul de functionare si partile componente fiind descrise la inceput destul de vag. Experimentarea acestui extinctor si rezultatul obtinut au permis cunosterea principiului de actiune, care aveau la baza lichidarea incendiului nu prin actiunea apei, cum se presupunea din descrierile anterioare, ci prin stingerea flacarii cu ajutorul unei detonatii care se producea intr-un recipient, asezat intr-un butoias cu apa, sunt descrise, de asemenea, natura explozivului, modul de manipulare in diverse imprejurari (incendii in camera, in pod, in grajduri etc.).
Cu toate ca au fost emise numeroase ordine guberniale sau chiar ale Curtii de la Viena, care indicau masurile ce trebuiau luate, amenzi si pedepse ce urmau sa fie aplicate impotriva celor care le incalcau, numarul incendiilor n-a scazut, in special la sate, deoarece din partea guberniului nu se acorda sprijinul material necesar pentru organizarea unor formatii de pompieri voluntari care sa poata intervenii cu eficienta in caz de incendiu.
Utilaje pentru stingerea incendiilor in secolul XIX
Din bogata varietate si diversitate de utilaje pentru stingerea incendiilor datand din secolul al XIX-lea de pe teritoriul judetului Bistrita-Nasaud, care in mare parte se mai afla si in prezent in dotarea serviciilor publice de pompieri civili din localitati, dar din pacate majoritatea nemaifiind in stare operativa datorita lipsei pieselor de vehicule, uneori a nepasarii, am selectionat cateva tipuri si modele mai reorezentative si mai frecvent intalnite, pentru a ilustra importanta cu totul deosebita care s-a acordat chiar din primele decenii ale secolului trecut activitati organizate si eficiente a incendiilor.
Varietatea si diversitatea de tipuri si modele precum si frecventa lor in foarte multe localitati ale actualului judet Bistrita-Nasaud au fost favorizate de cresterea impetuoasa, in aceasta perioada, a fortelor de productie in conditiile unei politici protectioniste a statului si ale adoptarii unor legi de incurajare a industriei in plina dezvoltare.
Odata cu dezvoltarea industriala, cu cresterea numarului de constructii, pagubele produse de incendii au devenit tot mai importante. In aceste conditii, dotarea cu utilaje pentru stingerea incendiilor, precum si actiunile organizate pentru prevenirea lor se impuneau cu necesitate.
Intr-un teritoriu ca cel al actualului judet Bistrita-Nasaud, in care alaturi de sectorul agricol exista si o industrie relativ modesta dar diversificata - prelucratoare, forestiera, atractiva, etc. - este explicabil ca tipurile si modelele de utilaje pentru stingerea incendiilor sa fi fost cat mai variate, adaptate la nevoile si particularitatile fiecarei ramuri de productie.
Frecvent s-a folosit astfel pompa fara rezervor, purtata manual, care constituie unul din cele mai vechi tipuri de pompe (deceniile de la inceputul secolului trecut). Ea era destinata in special mediului rural fiind folosita in mai multe localitati din judetul Bistrita-Nasaud.
al judeţului Cluj - pg. 10
http://www.isucj.ro/download/articole/monografie.pdf
Cap.II. CRISTALIZAREA FORMELOR ORGANIZATE DE LUPTA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR.
Dezvoltarea continuă a centrelor urbane de pe teritoriul actualului judeţ Cluj, înmulţirea mesteşugarilor şi organizarea lor în bresle, sporirea continuă a numărului locuitorilor, precum şi experienţa anterioară, materializată în reglementări din de în ce mai eficiente, au creat condiţii ca, începând cu prima jumătate a sec.XVIII-lea să apară şi să se contureze tot mai concret, forme organizate de luptă împotriva incendiilor. În unele localităţi se organizează servicii de pompieri după modelul celor din Viena sau din alte centre ale Imperiului Austro-Ungar, altele îşi creează aceste servicii în funcţie de cerinţele, evoluţia şi condiţiile concrete.
al judeţului Mureş
Primele formaţiuni de pompieri voluntari pe teritoriul actual al judeţului Mureş apar în secolul al XVIII-lea în localităţile Tg.-Mureş, Târnăveni, Sighişoara, Reghin, Sovata, Ernei şi altele în baza regulamentului elaborat în anul 1788 de împăratul Iosif al II-lea.
După desăvârşirea Statului Naţional Unitar Român, în temeiul Legii pentru Organizarea Pompierilor din 04.04.1936 iau fiinţă Secţiile de pompieri Tg.-Mureş şi Sighişoara la data de 01.04.1937 iar în anul 1946 Secţiile de pompieri Reghin şi Târnăveni, urmate de Secţia Sovata în anul 1947.
Aceste secţii de pompieri se transformă în Companii de pompieri în anul 1957 la Târnăveni iar în anul 1958 la Reghin. Secţia Sovata a fost desfiinţată în anul 1964.
Formatia de pompieri voluntari din comuna Cristian, judet Brasov.
http://cristian.pompieriivoluntari.ro/
Organizatia de pompieri din comuna Cristian a luat fiinta intre anii 1890-1900 ca formatie organizata, ca dovada despre aceasta se gaseste un drapel al formatiei de pompieri care se pastreaza si astazi. Inainte de anul 1890 a existat in comuna o preocupare pentru prevenirea incendiilor, insa aceasta nu avea un caracter organizat si se facea pe sectoare, care purta si denumirea de "Nobarie", seful sectorului purtand denumirea de noabar, cu sprijinul acordat de conducerea administrativa a comunei(Primaria). Ca materiale de incendiu existau galeti, topoare, furci, cangi, care se gaseau la cetateni in sectorul respectiv, sursele de apa erau asigurate de apa existenta in raul Ghimbasel, care trece prin mijlocul comunei si cele trei canale de apa din strazile 7 Noiembrie, Laterala si Republicii. Intreaga sursa de apa asigura in caz de incendiu pe intreaga comuna.
Pe masura ce viata economica s-a dezvoltat, nevoia de prevenire a incendiilor a devenit tot mai imperioasa deoarece ocupatia locuitorilor era cu precadere agricultura si cresterea vitelor intr-o masura destul de mare, furajele si cerealele pana la treierat erau depozitate in suri, aceste adaposturi erau construite din material lemnos exclusiv, ceea ce dadea usor nastere la incendii, aceasta mai cu seama datorita faptului ca ingrijitorii de animale locuiau chiar in camera de serviciu improvizata in grajduri. Astfel s-a pus problema unei mai bune organizari impotriva incendiilor. Dupa anul 1890 administratia comunei ia masuri pentru infiintarea unui corp organizat(de pompieri compus din 35-40 cetateni, intre 18-40 ani, totodata se doteaza corpul de pompieri si cu materiale corespunzatoare, si se infiinteaza un sediu unde acum sunt pastrate toate materialele si unde se face si pregatirea corpului de pompieri. Pe langa pompa de mana si celelalte ustensile formatia a mai fost dotata cu o pompa HIPA cu o capacitate de pana la 2000kg, apa si cu furtun tip de circa 100ml.
Corpul de pompieri avea un comandant dintre cei mai activi si destoinici pompieri, pe langa comandant exista un ajutor si sefi de echipa iar in echipa erau servantii si ajutoarele iar in caz de incendii mai mari intreaga masa adulta a populatiei era obligatoriu mobilizata a lua parte la localizarea incendiilor. Semnalele de alarma la incendiu se dadeau inainte de 1890 prin signale(fluiere) si prin batai in portile cetatenilor din Nobaria respectiva.
Dupa 1890 s-au introdus goarnele ,bataile de clopot cu o tragere deosebita. Pregatirea corpului de pompieri se facea in fiecare duminica ,intre orele 8-11, fiind chemati cu goarna din strada in strada. Instructia consta dintr-o pregatire teoretica si o aplicatie practica cu materialele existente urmarindu-se pregatirea formatiei, privind rapiditatea miscarilor, manipularea materialului, energia si curajul pe care trebuia sa-l dovedeasca fiecare pompier la locul incendiului. Odata cu introducerea apei pe conducta care a fost in jurul anilor 1905, sursele de apa s-au imbunatatit iar combaterea incendiilor facandu-se mai usor datorita montarii hidrantilor in punctele cele mai principale ale comunei.
http://www.isu-bistrita.ro/history.php?sec=5 - despre formațiunile de pompieri voluntari din Bistrița și județ
https://www.primariabistrita.ro/wp-content/uploads/2021/01/Istorie-pompieri-voluntari.pdf
http://arhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/bistrita-nasaud/Prefectura-judetului-Nasaud-documentele-prefectului_1919-1925.pdf - Invitarea la serbarea a 40 de ani de la întemeierea formaţiei de pompieri voluntari din Lechinţa.
http://cristian.pompieriivoluntari.ro/ - istoricul pompierilor voluntari din Cristian
https://www.muresinfo.ro/pages.php?area=13&subarea=59&language_id=1&page_id=77
http://www.radiocluj.ro/2016/03/16/pompierii-voluntari-de-la-teaca/