PARTEA I

Prezentare generală

Ca o completare la articolul (clipurile de pe youtube\. https://youtu.be/1jEY5cPFaVw  și https://youtu.be/mb2jA1H02KM  prezentat foarte competent și documentat, despre bisericile din comuna Teaca, de către Ignat Radu as dori sa vă spun în completare, o poveste despre biserica săsească, asa cum am aflat-o eu de la bătrâni.

SE ZICE că atunci când primii sasi au ajuns aici, au găsit o întindere de apă pe tot șesul Tecii, care era înconjurat de dealuri cu păduri și pajiști și ce era mai important, e că era la o întretăiere de mai multe drumuri.

Astfel de locuri aveau toate condițiile să se dezvolte frumos.

Primul lucru important la întemeierea unei așezări săsești a fost dintotdeauna înălțarea unei biserici care să fie văzută din orice casă a comunității.

De aceea, ele se ridicau în centru, sau pe o ridicatura, astfel având si rol de apărare (cetate).

Prima biserică săsească din Teaca a fost ridicată unde este acum cimitirul săsesc și de atunci morții noștri își găsesc pacea si linistea, acolo.

Numai sașii din Teaca spun când merg la cimitir, că merg la BISERICA VECHE (old kirich) și nu la Friethof (cimitir) și asta de când lumea.

În mersul istoriei, așezarea a fost nimicita și reconstruită de mai multe ori, ultima dată pe locul unde este și azi.

În timp apele și-au săpat albii mai adânci și si-au facut drumul de azi, astfel că biserica de azi (câtă mai este) s-a ridicat pe un sol moale, fundația ajungând până la peste 3 metri adâncime pe lut impermeabil.

În timp, în jurul bisericii si-au ridicat case cei mai bogați si au format PIAȚA (centrul) din care pleacă șosele și străzi în jur. (urmează partea a doua).

▲ SUS

PARTEA A DOUA

BISERICA

Biserica săsească: rolul și funcțiile sale în comunitatea Tecană.

Ca orice așezare mai dezvoltată și Teaca avea o conducere bicefală, reprezentată de biserică pentru viața spirituală și primărie pentru bunăstarea materială.

Biserica a fost dintotdeauna inima, sufletul comunității prin prezența sa la toate evenimentele si momentele importante din viata oamenilor din cetate, adică a cetățeanului, acestea fiind

NAȘTEREA, CĂSĂTORIA si MOARTEA.

Între acestea erau activitătile ecumenice de peste an, de SĂRBĂTORI si slujbele religioase duminicale, la care participau toți credincioșii.

După marea schismă (despărțire) conducătorii bisericii ortodoxe și catolice, pornind la crestinizarea lumii păgîne, au hotărât tiparele si cântecele slujbelor religioase, ca oriunde in lume, ele să fie la fel. - cântecul gregorian după papa Grigore 1 la catolici si

- Octoihurile=8 ehuri"cantece" după Ioan Gură de Aur la ortodocși.

După Renașterea din 1600 s-a produs reforma, apărând biserica (credința) reformată a lui Luther, la care sașii au aderat.

Astfel slujbele religioase duminicale sau ocazionale au devenit mai simple, cântecele le cântau toți enoriașii pe o singură voce și erau si mai sunt acompaniate de nelipsita orgă.

▲ SUS

CLOPOTELE ȘI TURNERII

Un rol deosebit de important au la fiecare biserica, CLOPOTELE.

Ele aveau rolul de a tine legatura permanentă cu populația.

Dangatul lor ne anunță daca a murit cineva, dacă vine vreme rea sau altă năpastă, dacă trece alaiul miresei, dacă e vremea de mers la slujba religioasă, dacă e ora x sau si un sfert sau jumătate.

Niciodată nu te lăsa singur. Dacă erai la câmp sau undeva unde nu vedeai biserica, sunetul clopotelor te anunță că nu ești singur.

Din turnul bisericii, unde sunt cele 4 deschideri (geamuri), ca sa se audă până departe,se poate vedea fiecare casă din sat.

Mai demult, în orașele cetăți din Transilvania, si în unele sate mai mari, erau angajati oameni care păzeau și apărau comunitatea de evenimente rele.

Aceștia erau organizați semimilitar si păzeau din turnul bisericii cele 4 zări ale localității. În caz de pericol, foc sau alte evenimente, semnalau prin semnale de goarnă, trompetă e.t.c.

Acești păzitori din turn se numeau turnări. Ei participau si la alte evenimente ale comunității cu muzica, devenind în timp doar formații de fanfară care conduceau morții la cimitir, sau cântau la diferită evenimente culturale, iar oamenii ieșeau la poartă să vadă turnării, (Ca așa le zicea toată lumea)

Aproape fiecare localitate săsească avea fanfară. Toate acestea,au existat si in Teaca si ici, colo mai există .

Si-am încălecat pe-o șa ........

Postfața: NU as dori niciodată ca biserica MEA să ajungă ca cea din Viile Tecii, dar vorba lui O.Goga:

"Și cine s-ar opri să plângă,

O frunză vesteda-n cărare

Când codrul freamată alături

Si rade-n răsărit de soare. " ... amin.

▲ SUS

PARTEA A TREIA 

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ

Drumurile, străzile, zone agricole, meșteșuguri și ocupații, bogații naturale ...

Chiar dacă nu totdeauna raportul nu era ca azi, de comuna-sate, relațiile dintre Teaca și satele aparținătoare erau de bună înțelegere și într-ajutorare.

De când lumea, Teaca era un ,,Târg” (când trebuia să cumpărăm ceva, ziceam ca mergem in PIAȚA, nu in Centru, ca azi.)

De fapt arhitectura Tecii este tipică unui Târg, ca foarte multe orașe si sate mari, săsești.

Aici in „PCIAȚA” s-au ținut dintotdeauna târgurile săptămânale, si cele 2 bianuale (de primăvară și de toamnă). Nici nu se putea altfel, din moment ce aici se întâlnesc nu mai puțin de 5 drumuri.

În toată lumea și în toate timpurile așa au luat nastere si s-au dezvoltat TÂRGURILE. Ele au atras oamenii, care cu timpul s-au ,,așezat” aici dezvoltând Teaca mai mult ca alte sate ,până la cele mai apropiate orase (Reghin, Bistrita).

De aceea a și fost o scurtă durată PLASĂ (raion). Cu toate că a avut organigrama potrivita, i-a lipsit puterea și susținerea economică, astfel a rămas o comună mare si frumoasă până în zilele noastre ... (urmeaza)

Și pentru că am vorbit de târguri, îmi amintesc că la târgurile MARI (iarmaroace, bâlciuri), în Ulița ungurească se ținea târgul de animale si grane, iar în Piață găseai păsări, ouă, cas, slana e.t.c si la tarabe cam tot ce-ți dorea pe vremea aceea sufletul.

De toate astea se îndeletnicesc cei insurați, fiindca tot aici, în căruțe împodobite și cu ceterasi veneau feciorii cu drăguțele lor de la Ocnita , Archiud, Pintic și încingeau niste jocuri, fiecare cu muzicantii lor și fiecare sat separat. Aveau fiecare,jocurile lor si toți erau gătiți in costume populare splendide, specifice satului lor. Cu aceste prilejuri își găseau perechea.Totul se petrecea în Pciață ca pe vremea aia nu era nimic construit acolo, decât vechile case .(vezi foto)

Bucuria noastră a copiilor era mare când găseam bani sau mărgele desprinse din salbe de atâta învârtit. Seara, cu căruțele împodobite si cu muzica lor, se întorceau osteniți dar mulțumiți și bucuroși la casele și treburile lor.

Urmează alte povești adevărate...

Am găsit o postare, cum ca se va înființa la Teaca un muzeu al meșteșugurilor si m-am gândit ca împreună cu prietenii de pe FB. să îi ajutăm pe inițiatorii proiectului.

Aflăm din scrieri că Tecanii se ocupau cu pescuitul, împletitul (ca la Tonciu), comerțul, paza locului, militaria e.t.c.

Venind prin jurul anilor 1900, aflăm din poze si povești că în Teaca erau:

• FIERARI ca: Malnasij - mai jos de Kinces, Maksaj - vizavi de casa Bran, Borșoș Iancsi și probabil și alții.

• ROTARI: dulgheri, dogaru frații Darabont xx din Burt și xx din ulița ungurească, Ersen,

• TÂMPLARI:,Bodor, Vincze Ștefan (pișta), Niculae Berbercar, fost maistru instructor la școala generală, Meder xx (IJPP),  ...

• PANTOFARI: Frim, tatăl lui Francisc Pacuraru (vizavi de casa Bot) Fina, Gyuri Borșoș.

• CROITORI: Barta, Matias, Schainer, Menies ...(totul se făcea la comandă fiindcă in prăvălie nu erau), Ignațz bacsi, Tuth Eva, Borșoș Mori, 

• MĂCELARI: Era o măcelărie la Wagner lângă puntea spre primărie. Mai erau măcelari Wagner din casa Neagos , Wagner Hani (vizavi de Titi), Marele, tatăl lui Nonu....si aveau si un abator, peste linia ferată, mai jos de podul de cale ferată lângă pârâu.

• MORARI: Inainte de război, MOARA a fost avariata rău si a fost reabilitata de 3 asociați :Rusu Costică,tatăl lui Titi, Maksaj Karli si bunicul meu Dengel Dolfi care au primit și custodia ei si care imediat dupa razboi a fost ,,luată” de noul regim. Pe lângă cei 3 morari au urmat Gal Hani apoi copii lor, Titi Rusu, Janos Gal tatăl prof.Eniko, Albi Hajdu, Peter, Peti, badea Niculaie din Ripos ...

• TINICHIGII: Mai erau tinichigii Vincze Jeno lângă parc, Pușcărau lângă Bachman brutărie.

• MERCERIE. Dacă îți trebuia ac de cusut ata , nasturi (galanterie), cumparai de la dl. Bucur, socrul lui Tocaci profesorul, lângă casa Vopsitorului Mihalci, tatăl prof.Marusceac.

• SIFONĂRIE: Apa minerală încă nu se găsea,asa ca siropul si spritul se făceau cu sifon de la dl.Jank și apoi de la Romi Câmpianu, care avea si darac pt.lână.

• FUSĂRIE: Dacă aveai de tors si nu aveai fus, cumpărați de la Toma fusarul.

Pantofarii cumpărau piele, talpă cuie e.t.c.de la prăvălia bunicii mele.

În sat era doar Bandi Guther care stia sa repare masina și s-o conducă și singurul camion îl avea Pap Martzi ,tatăl lui Boji Râșnoveanu și el îl conducea.

Pe vremea aceea înainte si imediat dupa razboi a fost un singur autobuz Tg mures-Bistrița, odată pe săptămână condus o vreme de Ma(k?)saj Karli.

În centru unde a fost IAS lângă farmacie era sala de spectacole și dans, iar în spate era un sopru mare acoperit si podit, unde vara când ploua se țineau jocurile din timpul târgurilor.

Nu as vrea să neindreptatesc pe dl. Moldovan Gyula baci, frizerul care locuia în casa unde in față era frizerie ( acum stă Zsoldos Onita) și care tundea și la domiciliul prietenilor și chiar ondula si punea pe moate părul doamnelor și domnișoarelor din vremea aceea. Au invatat de la el Schainer Gjrko, Zsoldos Laci, care au rămas după trecerea la stat a tuturor atelierelor, a micilor afaceri familiale, cooperativizarea lor e.t.c.

Eu vreau să povesesc pînă prin 56, cînd am plecat 9 ani la studiu .

▲ SUS

PODURI SI PUNȚI

Cineva m-a întrebat dacă prin mijlocul Tecii curge o apă și i-am răspuns că asta era prima condiție pentru întemeierea unei localități. Din cate am aflat eu, pârâul nostru aduna apele de pe dealurile Pozmusului, Pinticului și Tecii prin pârâiașele pe care le întâlnește în drumul său spre râul Șieu. El împarte Teaca in doua, în lungul ei. De la începuturi s-a pus problema legării celor două maluri. Prima dată s-a trecut prin VADURI, (apa) care mai existau prin anii 48-54 în Ulița ungurească după biserică, după biserica săsească (ieșea in fata internatului) la presă de ulei.

Apoi s-au făcut poduri si punți pt atelaje si oameni, în centru lângă biserica săsească, lângă primărie, lângă brutărie si cand s-a construit calea ferată, podul CFR. Ele au fost făcute din grinzi și poste f.groase si din esența tare si au rezistat peste 100 de ani. Când au apărut mașinile după anii 50 podurile au fost reconstruite (cele 2 din centru) din beton.

Odată cu podurile , pentru pietoni s-au construit punți in centru vizavi de cooperatie și către primărie,mai jos de podul mare de pe șoseaua de ieșire spre Reghin,apoi la grădiniță și mai jos de biserica reformată către Pintic. Mai era o punte către internatul de băieți peste pârâiasul Burtului. Atatea erau pe vremea copilăriei mele.

Am primit de la voi mai multe info despre fântânile din Teaca. Apa potabilă într-o comunitate este vitală atât pt.ooameni cat si pentru celelalte viețuitoare, de aceea niste oameni gospodari ca cei din Teaca, au dat o importanță deosebită fântânilor, construind pe fiecare ulita cel putin o fântână.

Ca să evite contaminarea apei si a pandemiilor (holera...) comunitatea a hotărât instalarea de POMPE manuale in cateva locuri ușor accesibile tuturor (și dezinfecția apei potabile cel puțin odată pe an). Îmi amintesc de pompele de la Lindert (spitalul vechi), miliție, Birtolon ((lângă fosta clădire a liceului), internatul de băieți ... (Mai spuneti si voi).

Pentru cele 2 ciurde de vite si de porci, s-au făcut fântâni cu troaca lângă gradinita (Leli educatoarea) si in PIAȚA lângă pârâu la ieșirea din Bargas.

Puteți completa fiecare, daca știți CEVA de undeva.

▲ SUS

TRADIȚII CULTURALE INTRE ANII 1947-1980

Povestea mea începe imediat după război.

Asa cum am mai amintit, în casele rămase goale după refugiu, s-au instalat noii funcționari ai statului, profesori, ingineri, tehnicieni, medici, e.t.c., iar în ce a mai ramas, a venit populatie românească din satele din jur.

A fost un lucru firesc, ca să crească numărul de copii de școală și deci să fie nevoie de mai mulți dascăli. 

Astfel au apărut în Teaca soții Vasiliu, Motrescu, Mitrofan, Bechet, Gălățanu, Zaharia, Purceleanu cu sora lui, Bugnar, Uilacan Alex, Farkas, Reu, Rosler, Magyary, Feldrihan, Neagos, e.t.c.

Toți aceștia aveau obligația de a desfășura activități culturale de masă. Pe o parte din ei îi puteți vedea în poza cu brigada multi-etnică. Alții erau în corul condus de Sandu Uilacan, apoi în 65-66 de mine. Tot în această perioadă de început, până în 1965 cât director de Cămin Cultural era Vasiliu, se organizau mici spectacole de muzică ușoară și populară cu soliști ca Viorica Marcus (studenta la muzică), eu si sora mea, elevi, Lenuta Biris elevă, fata lui Binder,Olga... după care aveau loc baluri până dimineața. 

Îmi amintesc de o seară de cântece de petrecere susținută de Puiu Galu si Livia Margaianu acompaniati de Trupa lui Ețo . În unele spectacole erau și numere de gimnastică cu piramide si alte momente hazlii cu Romi Câmpianu si micuțul pantofar Nicula Sandu.

Când am revenit după facultate, activitatea culturală s-a diversificat, adică pe lângă formațiile muzicale, fiind și formații de dansuri populare, teatru, grupuri vocale, iar pe terenurile sportive aveau loc meciuri de volei, handbal, fotbal de un nivel ridicat.

Toate aceste evenimente culturale erau realizate cu artiști amatori începând de la grădiniță, până la pensionari și multora dintre ei chiar le plăcea .

Se cuvine să amintesc celor care nu au de unde să știe că până în anii 1955 aproximativ la petreceri, sala se lumina cu lămpi sau în cel mai bun caz cu petromaxuri (lămpi mai luminoase). Prin anii 55, s-a construit o uzină electrică în fundul gradinii primăriei, care dădea curent seara între orele 19-22, când rula si film la Cămin. Până atunci, curentul pentru film era obținut de la un generator. 

În felul acesta în Teaca era și filmul că mod de culturalizare si s-a înființat și Biblioteca Comunală și școlară.

▲ SUS