Iubirea cu măsură e sărmană ca un cerşetor.
Nu există lucruri rele sau bune; gândurile oamenilor sunt cele care le fac să pară astfel.
Hamlet: Ce capodoperă e omul! Câtă nobleţe în raţiune! Ce infinit în facultăţi! Cât de expresiv şi de admirabil în formă şi mişcare! Cât de asemănător unui înger în acţiune! Cât de asemenea unui zeu în concepţie! Frumuseţea lumii! Modelul desăvârşit al fiinţelor!
Fereşte-te să judeci, căci suntem cu toţii păcătoşi.
Cred că eşti obosită, iubire, de-atâta plimbat în sus şi-n jos prin sufletul meu.
Consider lumea drept ce este, o scenă pe care fiecare îşi joacă rolul; şi-al meu e unul trist.
Mai dulce mi-ar fi moartea dacă privirea mea ar avea ca ultim orizont, chipul tău... şi dacă ar fi aşa, de mii de ori aş vrea să mă mai nasc, să pot muri de mii de ori apoi.
Destinul nostru nu este scris în stele, ci în noi înşine.
'' Romeo: Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor;
Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc;
Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc.
Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă,
Fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie. ''
Iubirea fuge ca o umbră de adevarata iubire care o urmăreşte: urmărind-o pe cea care fuge de ea şi fugind de cea care o urmăreşte.
Cine a iubit vreodată cu o dragoste care să nu fie la prima vedere?
Iubirea-i pur şi simplu o nebunie. Îndrăgostiţii ar trebui bătuţi cu biciul pentru asta, dar nu se întâmplă asta, pentru că biciuitorii sunt la rândul lor, îndrăgostiţi.
'' Să fii ce eşti,
Cu fruntea sus să vezi
Doar ce-i frumos şi bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ţi pese de ţăruşul lor!
Ei sunt moşnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să ştii să dai, dar să şi iei la rândul tău! ''
'' Othello: Te-am sărutat şi-n moarte te-am pierdut.
Să pier acum, murind într-un sărut! ''