Khalil Gibran

Poezia e înţelepciune care încântă inima.

Lasă-mă să dorm! Nu mă acoperi cu lacrimi, nu vorbi cu atâta tristeţe despre plecarea mea. Închide ochii şi mă vei vedea alături acum şi pentru totdeauna.

Dacă dragostea te cheamă, urmeaz-o chiar dacă drumurile ei sunt grele şi abrupte.

În inima mea e mai mult decât spun buzele, în dorinţele mele e mai mult decât ţin în mână.

Când inima îţi este un vulcan, cum crezi că ar putea să-ţi crească flori din palme?

În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină.

Numai atunci când veţi sorbi din râul tăcerii, veţi începe cu adevarat să cântaţi. Şi numai când veţi fi atins vârful muntelui, veţi începe cu adevărat să urcaţi. Şi numai când pămantul vă va cere ce‑i trupesc în voi, veţi dansa cu adevărat.

Când ai ajuns la capătul a ceea ce ar trebui să ştii, eşti la începutul a ceea ce ar trebui să simţi.

Aproapele tău este o oglindă în care îţi vezi chipul înfrumuseţat de o bucurie pe care tu însuţi nu ai cunoscut-o încă şi de o tristeţe pe care tu încă nu ai împărtăşit-o.

Cele mai puternice suflete s-au născut din suferinţe, cele mai puternice caractere sunt pline de cicatrici.

' Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,

Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,

Şi când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,

supuneţi-vă misterului ei, '

Şi ce înseamnă să lucrezi prin iubire? Înseamnă să ţeşi haina cu firele extrase din propria ta inimă, conştient că cea care va purta haina va fi iubita ta...

O singură dată am rămas fără cuvinte. A fost atunci când un om m-a întrebat: "Cine eşti?"

Dacă nu poţi să vezi decât ceea ce lumina îţi luminează şi nu auzi decât ceea ce îţi vesteşte sunetul, atunci tu nici nu vezi şi nici n-auzi cu adevărat.

Dragostea e un cuvânt de lumină scris de o mână de lumină pe o pagină de lumină.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stapâneşte şi nu vrea să fie stăpânită. Fiindcă Iubirii îi e de-ajuns Iubirea.

Am învăţat ce e tăcerea de la vorbăreţi, toleranţa de la intoleranţi şi bunătatea de la cei haini, cu toate astea, nu port recunoştinţă profesorilor mei.

Iubirea lui este la fel de simplă ca a Naturii însăşi. Nu îţi cere să te conformezi, nu-ţi cere să alegi, ci te acceptă in realitatea ta - aidoma Naturii.

Trezeşte-te în zori cu inima înaripată şi mulţumeşte pentru o nouă zi de iubire.

Ziua de ieri este amintirea celei de astăzi, cea de mîine este visul zilei de azi.

Atunci când eşti cuprins de tristeţe uită-te din nou în inima ta şi vei descoperi cu adevărat că ceea ce te face acum să plângi este ceea ce a fost odată deliciul tău.

Fiecare dintre noi are nevoie de un loc în care să-şi afle tihna. Locul tihnit al sufletului meu e-o minunată grădină în care prezenţa ta e vie.

Raţiunea şi pasiunea sunt cârma şi pânzele sufletului mereu navigând. Potrivit e să dai raţiunii şi pasiunii aceeaşi preţuire, ca şi când aţi face-o pentru doi oaspeţi iubiţi în casa voastră aflându-se.

Credinţa este o oază în inimă, la care nu poate ajunge niciodată caravana gândirii.

Vreau să fiu viu şi să trăiesc viaţa ce-o simt mişcând în mine, să cunosc fiece clipă până la capăt.

Dacă eterna existenţă se transformă, înseamnă că va fi şi mai frumoasă. Dacă dispare, înseamnă că va reveni cu ceva încă mai sublim. Dacă doarme, înseamnă că visează la o deşteptare mai bună, căci fiecare renaştere este încă mai măreaţă.

Generozitatea nu înseamnă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi dai ceva de care tu ai mai multă nevoie decât mine.

Vine un moment în care, terminate cuvintele, continuă tăcerea să povestească mai departe.

Fericirea vieţii tale este ca o pasăre pe care o iubeşti. Tu o hrăneşti cu grăuntele inimii tale şi îi dai să bea din lumina ochilor tăi.

Gingăşia şi bunătatea nu sunt semne de slăbiciune şi disperare, ci manifestări ale puterii şi hotărârii.

Iubirea se relevă tuturor, fără discriminări, dar sunt unii care nu ştiu să o vadă sau să o audă, pentru că ochii şi urechile sufletului lor sunt umbrite de iluzii ale simţurilor şi de zgomote ale cuvintelor.

Ne alegem bucuriile şi necazurile cu mult înainte de a le experimenta.

Urmează-ţi inima. Inima să-ţi fie călăuză în orice lucru însemnat pe care vrei să îl împlineşti!

Tristeţea a ţesut între mine şi ea puntea asemănării. Citeam unul în ochii celuilalt, ceea ce simţea fiecare, iar glasurile noastre repetau aceleaşi ecouri din adâncuri, ca şi când soarta ne-ar fi plămădit anume să fim jumătăţile aceleiaşi fiinţe, cotropită de durere, la cea mai scurtă despărţire.

Dragostea mi-a dat grai şi am vorbit; mi-a sfâşiat pleoapele şi m-a învăţat să plâng.

Voi vreţi să faceţi din timp un curent, pe malul căruia vă aflaţi şi priviţi cum curge. Dar infinitului din voi îi este clar infinitul vieţii şi ştiu că ieri nu este acum altceva decât o amintire şi mâine un vis al zilei de astăzi.

Când mi-am întrebat sufletul ce face veşnicia cu dorinţele adunate, m-a contrazis: eu sunt veşnicia.