Leonardo da Vinci

Lacrimile vin din suflet; şi nu din creier.

Geniul omenesc nu va putea nicicând născoci invenţii mai desăvârşite ca acelea create de natură, în care nu lipseşte nimic şi nimic nu-i de prisos.

Există trei feluri de oameni: cei care văd, cei care văd atunci când li se arată, şi cei care nu văd.

Experimentul nu este greşit niciodată. Doar judecata celui care face experimentul greşeşte, pentru că vede rezultate care nu vor apărea niciodată.

Învăţarea nu epuizează niciodată mintea.

Ochiul zăreşte un lucru cu o mai mare claritate în vis decât imaginaţia atunci când este trează.

Printre marile lucruri aflătoare printre noi, Nimicul este cel mai mare. Acesta domneşte în timp şi îşi trimite braţele în trecut şi în viitor şi cu ele distruge tot ceea ce a fost şi tot ceea ce va veni, atât în natură, cât şi în lumea animală, şi nu posedă nimic din indivizibilul prezent.

Cu cât mai adâncă este simţirea, cu atât mai mare este durerea.

A crea ceva asemănător vieţii se află mai sus decât viaţa.

Odată ce ai zburat, vei păşi pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer.

Odată ce ai dat de gustul zborului, tu pentru totdeauna vei merge pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer, pentru că ai fost acolo, şi acolo vei râvni tot timpul să te întorci.

Nimic nu ne înşală mai mult decât propria noastră gândire.

Nimic nu întăreşte mai mult autoritatea decât tăcerea.

Nu toate abisurile sunt la fel de adânci; unele nu au decât adâncimea necesară pentru a te înghiţi dacă aluneci în ele.

Principiile dezvoltării unei minţi complete: Studiază ştiinţa artei. Studiază arta ştiinţei. Dezvoltă-ţi simţurile - în special învaţă cum să observi. Înţelege că toate lucrurile sunt conectate la tot restul.

Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată: să lumineze când e întuneric.

Priveşte lumina şi gândeşte-te la frumseţea ei. Ceea ce vezi nu a fost mai înainte, iar ceea ce a fost nu mai este. Cine este cel care reface acest lucru din nou dacă cel ce face moare continuu?

Nu ai nici o posesiune mai mare sau mai mică decât cea a sinelui tău.

Singur fiind, îţi aparţii în întregime; cu un tovarăş nu-ţi vei aparţine decât pe jumătate; dar dacă îţi este un prieten adevărat, el este un alt tu însuţi.

Perfecţiunea înţelepciunii este cea mai mare ocazie a prostiei.

Fierul rugineşte prin nefolosire; apa îşi pierde puritatea prin stagnare... tot aşa inacţiunea vlăguieşte agerimea minţii.

Viaţa este destul de simplă: încercăm să facem unele lucruri. Majoritatea eşuează. Unele funcţionează. Faci mai mult decât să munceşti. Dacă este un lucru bun, ceilalţi te copiază. Apoi te apuci să faci altceva. Şmecheria este să faci altceva.