Walt Whittman

De aceea eu nu cer noroc; norocul eu însumi îmi sunt.

Am spus că sufletul nu înseamnă mai mult decât trupul, şi am spus că nici trupul nu înseamnă mai mult decât sufletul, şi nimic, nici Dumnezeu, nu e mai important pentru cineva decât propria persoană.

A vedea, a auzi, a pipăi sunt tot atâtea minuni; fiecare parte, fiecare particulă din făptura mea este o minune.

Mă sărbătoresc, şi ceea ce presupun vei presupune şi tu, pentru că fiecare atom care îmi aparţine îţi aparţine şi ţie în egală măsură.

'' Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?

Ca să încep, te previn că, în mod sigur, sunt foarte diferit de ceea ce presupui;

Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?

Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?

Crezi că prietenia mea îţi va da deplină satisfacţie?

Crezi că sunt statornic şi credincios?

Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare, acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?

Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către un adevărat ecou?

O, visătoareo, nu te-ai gândit că aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie? ''

Pendula arată clipa, dar cine arată veşnicia?

Poţi alege fie să defineşti clipa sau s-o laşi să te definească.

Acum văd care este secretul formării omului ideal. Este să creşti în aer liber şi să mănânci şi să dormi cu pământul.

Tot ce satisface sufletul este adevăr.

În încurcătură ne avem unul pe altul, fericiţi de a fi împreună, vorbind fără să spunem vreun cuvânt.

Străine, dacă în drumul tău mă întâlneşti şi îţi doreşti să-mi vorbeşti, de ce să nu vorbeşti cu mine? Si de ce să nu vorbesc şi eu cu tine?

Cred că firul de iarbă nu este mai neînsemnat decât ziua stelară. Şi furnica-i la fel de perfectă. Şi un fir de nisip sau un ou de ciocănitoare. Şi brotăcelul este o capodoperă comparabilă cu cele mai mari.

N-ai luat învăţătură decât de la cei care te-au admirat şi au fost îngăduitori faţă de tine şi de la cei care ţi-au făcut loc, pentru a-ţi putea continua drumul? N-ai luat învăţătură şi de la aceia care ţi-au stat împotrivă şi s-au aşternut de-a curmezişul drumului tău, pentru a te împiedica să mergi înainte?

Am învăţat că este de ajuns să fiu cu cei la care ţin.

Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse în orice nimic din lume.

Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba chiar mai mult.

Nici un cânt cu adevărat mare nu-şi va atinge pe deplin dimensiunile sale decât cu mult după moartea celui care l-a cântat, decât după ce a fost sporit şi a absorbit în el nenumărate ecouri, nenumărate pasiuni, bucurii şi mâhniri pe care le-a trezit.

Obiceiul de a dărui nu face altceva decât să intensifice dorinţa de a dărui.

Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă privesc chipuri pe care nu le cunosc, chipuri liniştite şi reale.

Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile sunt nemărginite, dar în zadar mă gândesc cât sunt de nemărginite.

Exist aşa cum sunt, e de ajuns.

Pentru mine, fiecare oră a zilei şi a nopţii este un miracol nespus de perfect.

Lasă sufletul să-ţi fie mândru şi pierdut dinaintea milioanelor de universuri...

Dacă există ceva sacru, atunci corpul uman este acela.