William Blake

Pentru a putea să vezi o lume în bobul de nisip şi Paradisul în floarea din pădure, îndeasă infinitul într-o palmă şi eternitatea într-o oră.

Prudenţa este o bogată şi dezgustătoare fată bătrână, căreia îi face curte neputinţa.

Dacă am curăţa ferestrele percepţiei, am vedea totul aşa cum este, adică infinit.

Pentru a fi fericit, este esenţial să ai ceva de iubit, ceva de făcut şi ceva spre care să năzuieşti.

Imaginaţia, lumea adevărată şi eternă din care acest Univers Inerţial este numai o vagă umbră.

'' Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip

Şi-întregul Paradis locuind o floare,

Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip

Şi Eternitatea în ora trecătoare.

Şi-intregul Paradis locuind o floare. ''

Nici o pasăre nu are zbor prea înalt, dacă nu zboară cu aripi proprii.

Adevărul spus cu intenţia de a răni este mai puternic decât orice minciună ai putea inventa.

Iubirea e oarbă la greşeli, înclinată către veselie, e înaripată şi poate rupe orice lanţuri şi prejudecăţi.

Un adevăr spus cu răutate are efectul unei minciuni.

Cine nu are lumină în priviri niciodată nu o să poate ajunge la stele.

Cel care nu-şi schimbă opiniile este ca o apă stătătoare şi dă naştere unor reptile ale minţii.

Dragostea nu caută plăcere pentru sine, şi nici nu-şi caută grijă, ci către un altul dăruieşte a sa alinare, şi clădeşte un rai în disperarea iadului.