Osho

Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire.

Iubita nu este decat un pretext. Faceti din ea simbolul unei iubiri mai mari : iubirea fata de intreaga existenta.

Ceilalți nu pot fi schimbați, și nu vei face decât să îți risipești inutil timpul și viața dacă vei încerca să-i schimbi. Transformarea lor îi privește numai pe ei.

Dacă sunteți cu adevărat înțelepți, nu vă puteți imagina un univers mai bun; numai un prost își poate imagina așa ceva. Nimic nu poate fi mai bun decât realitatea așa cum este ea.

Totul se află în echilibru. Singura problemă care există sunteți voi; în sine, lumea nu are niciun fel de problemă.

Nevoia de a-ți argumenta punctul de vedere nu apare decât atunci când nu cunoști realitatea.

Instrumentul de comunicare cu Dumnezeu este tăcerea.

Rețineți că voi sunteți întotdeauna responsabili pentru ce se întâmplă și astfel transformați-vă.

Nefericirea vine din cauză că alegem. Fericirea e atunci când nu alegem.

Găsește câteva momente în care nu faci decât să te delectezi. Privind copacii, fii doar privitul. Ascultând păsărele, fii doar o ureche care ascultă; lasă-le să ajungă în miezul tău cel mai adânc. Lasă cântecul lor să se răspândească în toată ființa ta. Stând pe țărmul oceanului ascultă mugetul sălbatic al valurilor, devino una cu el… fiindcă mugetul acela sălbatic al avalurilor nu are trecut, nu are viitor. Dacă poți să fii în ton cu el, vei deveni și tu un muget sălbatic. Îmbrățișează un copac și relaxează-te în îmbrățișare. Simte forma lui verde invadându-ți ființa.

Cu toate imperfecțiunile tale, ești perfect. Dacă ești imperfect, ești perfect de imperfect – dar perfecțiunea e acolo.

Persoana cealaltă e la fel de prețioasă pentru existență ca și tine. Nu e nevoie să impui ideile tale. Cine ești tu? Ce autoritate ai tu ca să impui altora ideile tale?

Nu vă mai lăsați manipulați de alții, oricât de bune ar fi intențiile lor. Feriți-vă de oamenii bine intenționați, de făcătorii de bine cu orice preț, care vă sfătuiesc în permanență ce trebuie să faceți. Ascultați-i și mulțumiți-le, căci nu vă doresc răul, dar nu le urmați sfaturile.

Heraclit avea dreptate atunci când spunea: „Nu poți intra de două ori în apa aceluiași râu”. Iar eu vă spun: nu poți intra nici măcar o singură dată în apa aceluiași râu – acesta curge prea rapid.

Texte și pretexte – numai pentru a evita un adevăr simplu: „Eu sunt singurul responsabil pentru mine însumi. Nimeni altcineva nu este responsabil pentru mine. Întreaga responsabilitate îmi aparține. Orice aș fi, sunt propria mea creație”.

Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.

Dragostea trebuie să fie o relaţie prietenească, în cadrul căreia nimeni nu este superior, în care nimeni nu ia deciziile, în care amândoi partenerii sunt pe deplin conştienţi de faptul că sunt diferiţi, că felurile în care abordează viaţa sunt diferite, că gândesc diferit şi totuşi - cu toate aceste deosebiri - se iubesc .

Nu încerca să creezi ceva supraomenesc. Fii uman, acceptă caracterul uman al celuilalt, cu toate slăbiciunile la care este expus acesta. Partenerul tău va comite greşeli, la fel cum tu vei comite greşeli - şi amândoi trebuie să învăţaţi. A fi împreună este o mare învăţătură - a iertării, înţelegerii faptului că celălalt este la fel de uman ca tine. Doar un pic de iertare...

Stabilind o destinaţie, viitorul nu mai e viitor, pentru că nu mai e deschis. Acum ai ales o alternativă din multe altele, pentru că atunci când toate alternativele erau deschise exista viitor. Acum toate alternativele au căzut, numai una a fost aleasă. Nu mai e viitor, e trecut.

Faptul că-i judeci pe alţii face ca egoul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greşelile altora – le dă sentimentul că ei sunt corecţi.

Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.

În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.

Dacă urmezi o disciplină, devii sclavul acesteia. Singura disciplină trebuie să se nască din propria ta conştiinţă; numai aşa vei deveni un maestru. Dacă respecţi o anumită ordine în viaţă, aceasta te va limita; esenţa fiinţei va rămâne într-o dezordine profundă. Ordinea nu poate fi impusă decât la suprafaţă. În centru va domni haosul.

Totul este un mare mister. Orice efort de a-i găsi o explicaţie este greşit – trebuie doar să îl iubeşti, să trăieşti cu el şi să dansezi cu el.

Intuiţia este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conştiinţei. Această scară are trei trepte: prima şi cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiţia. În toate trei este folosită particula "in". Lucrul acesta este semnificativ. El înseamnă că aceste calităţi sunt înnăscute. Ele nu se pot învăţa, nu există niciun mod de a le dezvolta cu ajutor din afară.

Dacă iubirea ta este atât de mare pentru a conţine şi renunţarea, numai atunci se poate numi iubire. Dacă renunţarea este destul de mare ca să conţină şi iubirea, abia atunci este cu adevărat renunţare. Şi cea mai mare creştere posibilă este atunci când un om le manifestă pe amândouă.

Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere.

Iubirea este o înflorire rară. E rară fiindcă se poate produce doar atunci când nu există frică, niciodată înainte. Aceasta înseamnă că iubirea îi poate apărea doar unei persoane foarte profund spirituale. Cunoştinţă pot lega toţi, sexul e posibil pentru toţi, dar nu şi iubirea.

Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.

Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi, încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăieşti singur.

Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi - aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Dragostea şi libertatea sunt ambele nevoie esenţiale. Până acum, omenirea a trăit într-un mod atât de nebunesc, încât nu-ţi poţi satisface decât una dintre necesităţi: poţi să fii liber, dar în acest caz trebuie să renunţi la ideea de a iubi... Majoritatea oamenilor au decis în favoarea dragostei şi au renunţat la ideea de libertate. Însă, apoi, oamenii ajung să trăiască precum sclavii. Bărbatul a redus femeia la calitatea de lucru, de marfă şi bineînţeles că şi femeia a făcut acelaşi lucru în propriul mod subtil: i-a băgat pe toţi soţii sub papuci... Dacă iubeşti nu este în nici un caz necesar să-ţi distrugi libertatea. Pot să existe laolaltă; nu există nici un antagonism între ele... Iubeşte omul, însă lasă-i totala libertate. Iubeşte omul, însă de la începutul-începutului lămureşte faptul că nu îţi vinzi libertatea.

Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin corp.

Adevărata savoare a vieţii se găseşte înlăuntrul vostru.

Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.

Nicio fiinţă umană nu este o insulă. Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru, deoarece el reprezintă unul din adevărurile fundamentale ale vieţii. Insist asupra acestui fapt, deoarece există mereu tendinţa de a-l uita. Facem cu toţii parte din aceeaşi energie a vieţii, din aceeaşi existenţă oceanică. Şi tocmai datorită faptului că rădăcinile noastre sunt ancorate în aceeaşi unitate, este posibilă iubirea. Dacă nu am fi o singură unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibilă.

Curajul înseamnă să te avânţi în necunoscut în ciuda tuturor temerilor. Curajul nu înseamnă lipsa de teamă. Lipsa de teamă apare pe măsură ce eşti din ce în ce mai curajos. Lipsa de teamă înseamnă experienţa supremă a curajului.

Fii plin de compasiune, fii inteligent, fii iubitor. Nu îi judeca pe alţii. Şi nu începe să te crezi corect, nu te considera niciodată sfânt. Să nu devii vreodată "Sfinţia Sa". Niciodată.

Iubirea nu ştie nimic despre trecut, nimic despre viitor; ea cunoaşte numai prezentul. Inima nu are nicio noţiune a timpului.

Căutăm pietre. Căutăm flori. Căutăm fluturi. Căutăm adevăruri. Dar întotdeauna trebuie să ne amintim că important e ce căutăm, nu ce găsim. Ce găsim e numai o scuză...

Dacă puteţi să rămâneţi singuri, absolut singuri, fie doar şi o singură clipă, ego-ul va muri, eul va muri. Ego-ul nu există în sine; el este întotdeauna în relaţie cu cineva.

Intuiţia este trandafirul mistic care te va conduce la extazul suprem şi la viaţa nemuritoare.

Dumnezeirea înseamnă să simţi viaţa ca un dans, ca un cântec, să o accepţi în toată complexitatea ei, fără nici o judecată – să o iubeşti pentru ceea ce este.

Transformă lumescul în sacru. Transformă acest ţărm în ţărmul celălalt, transformă pământul în paradis.

Tot ceea ce este frumos, tot ceea ce este valoros, tot ceea ce este semnificativ vine din inimă. Inima este chiar centrul tău.

Se spune că în fiecare seară când Adam se întorcea acasă şi se culca, Eva îi număra coastele - deoarece se temea că, dacă ar fi pierdut încă o coastă, asta însemna că pe undeva prin apropiere se mai afla o femeie.

A fi tu însuţi îţi oferă toate elementele pentru a te simţi împlinit, pentru ca viaţa să aibă sens, semnificaţie. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi de a creşte conform firii tale va duce la împlinirea destinului tău.

Adevăratul curaj constă în a avea tăria de a rămâne singur şi aceasta înseamnă că înţelegeţi într-un mod perfect conştient faptul că sunteţi singur şi că nu poate fi altfel. Ori vă amăgiţi, ori trăiţi acest fapt.

Dacă ai să înţelegi sensul cuvintelor, aceasta este o comunicare. Dar dacă ai să înţelegi şi sensul tăcerilor, aceasta este o comuniune.

Dragostea are nevoie de o atmosferă neconstrângătoare, de o atmosferă lipsită de aşteptări.

În loc să te gândeşti cum să faci să primeşti dragoste, începe să o dai. Nu există nici un alt mijloc.

Viaţa este formată din lucruri mici, iar tu, cu ajutorul prezenţei tale, a observaţiei şi a agerimii, trebuie să transformi fiecare lucru mic într-o acţiune frumoasă.

Există un vechi proverb: "A greşi este omeneşte, a ierta este divin." Nu sunt de acord. A greşi este omeneşte şi a ierta este tot omeneşte. A ierta este divin? - atunci ridici asta prea sus, în afara accesului omului. Adu iertarea la îndemâna omului şi învaţă să ierţi. Învaţă să te bucuri de iertare, învaţă să ceri iertare; nu pierzi nimic când îi poţi spune partenerului tău: "Îmi pare rău, am greşit!"

Femeia trebuie iubită, nu înţeleasă. Acesta este primul pas către înţelegere. Prima lecţie a iubirii constă în a nu solicita iubire, ci în a o dărui. Fiţi dumneavoastră cel ce dăruieşte.