Immanuel Kant

Nu putem avea certitudine raţională despre orice; însă acolo unde o putem avea, trebuie s-o preferăm celei empirice.

Fiecare om trebuie respectat ca un scop în sine, şi este o crimă împotriva demnităţii sale care îi aparţine în calitatea sa de fiinţă umană să-l foloseşti ca pe un mijloc pentru a atinge orice scopuri externe lui.

O idee nu este nimic altceva decât conceptul despre o perfecţiune ce nu se găseşte încă în experienţă.

Dacă ştiinţa înseamnă cunoaştere organizată, atunci înţelepciunea reprezintă viaţa organizată.

Memoria nu trebuie să fie ocupată decât de lucruri de care suntem interesaţi în a le păstra şi care au legătură cu viaţa reală.

Sublim este ceea ce, prin simplul fapt că-l putem gândi, dovedeşte existenţa unei facultăţi a sufletului care depăşeşte orice unitate de măsură a simţurilor.

Dreptul este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturora, în conformitate cu o lege universală a libertăţii.

Cel care este crud cu animalele devine nemilos şi în relaţiile sale cu oamenii. Poţi judeca inima unui om după felul cum tratează animalele.

Un lucru este sigur: că moralitatea are valoare pentru noi, nu pentru că ne interesează, ci ne interesează pentru că are valoare pentru noi, oamenii, întrucât izvorăşte din voinţa noastră concepută ca inteligenţă, adică din adevăratul nostru eu.

Gustul este facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr-o plăcere sau neplăcere, fără niciun interes. Obiectul unei astfel de satisfacţii se numeşte frumos.

Reflectăm mai mult când ascultăm decât când citim.

Numesc transcendentală orice cunoaştere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaştere a obiectelor, întrucât acesta este posibil a priori.

A-ţi asigura propria fericire este datorie (cel puţin indirect), căci nemulţumit de propria-ţi stare, copleşit de multe griji şi în mijlocul unor trebuinţi nesatisfăcute, ai putea deveni uşor o mare ispită pentru violarea datoriilor.

Numai împreună bărbatul şi femeia formează omul complet.

Două lucruri umplu sufletul cu veşnic nouă şi adâncă admiraţie şi veneraţie cu cât mai des şi mai stăruitor gândirea umană se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea umană în mine.

Cel care se teme nu poate judeca sublimul naturii, aşa cum cel care este dominat de înclinaţie şi dorinţă nu poate judeca frumosul.

Nu-mi daţi sfaturi! Ştiu să greşesc şi singur!

Frumuseţea este forma finalităţii unui obiect, întrucât o percepem fără reprezentarea unui scop.

Cel care e îndrăgostit cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale, deşi în general îşi recapătă vederea la opt zile după căsătorie.

Poartă-te în aşa fel, încât, dacă universul ar fi să se ia după tine 24 de ore, să nu se ajungă la haos!

Nu importă ce face natura din om, ci ceea ce el însuşi face din sine.

Acţionează numai conform acelei maxime prin care să poţi vrea totodată ca ea să devină o lege universală.

Fericirea e un ideal al imaginaţiei, iar nu al raţiunii.

Inteligenţa unui individ se măsoară în cantitatea de incertitudini pe care e capabil să le suporte.

A simţi nu este nimic altceva decât a gândi.

Intuiţia este o formă de cunoaştere în care obiectul gândirii apare limpede drept ceea ce este în mod real, în însuşirile sale esenţiale.

Fă lucrurile în aşa fel încât oricând să doreşti ca ele să-ţi rămână în amintire.