Din satul Benia la Cârlibaba, peste Munţii Obcina Mestecănişului
1
2
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
În primele zile ale lui noiembrie 2016 am traversat Obcina Mestecănişului (vezi harta masivului). Ca punct de plecare am ales satul Benia (vezi harta), atestat documentar încă din 1411, aflat pe drumul 175, la 28 km de Pojorâta.
Urmăm pentru început, plecând din acest sat, Pârâul Tătarca, numit şi Tătarca Mare. Din drumul principal care trece prin Benia se despinde drumul forestier Tătarca Mare. La intrarea pe acest drum se află un indicator turistic care arată marcajul cruce roşie şi 6 ore până la Cârlibaba (foto 1). Imediat cum ne înscriem pe drumul forestier, remarcăm în stânga noastră, în depărtare, proeminentul Vârf Păltiniş, de 1184 m (foto 2).
Nu departe după ce ne-am înscris pe acest drum, traversăm pe pod Râul Moldova care, aici, fiind relativ aproape de izvor, este destul de mic (foto 3). Lăsăm apoi pe partea dreaptă în sensul de mers drumul forestier Dârmoxa şi depăşim confluenţa pârâului omonim cu Pârâul Tătarca (foto 4).
3
4
Treptat, intrăm între munţi (foto 5). Din loc în loc întâlnim gospodării. După 30 minute după ce ne-am înscris pe drumul forestier ajungem în dreptul rezervaţiei Răchitişul Mare unde nu avem acces (foto 6). Mergem mai departe, porţiunea de drum fiind îngrădită pe ambele părţi (foto 7).
5
6
7
După ce depăşim această porţiune îngrădită, observăm pe la poalele pădurii pe lângă care trecem mici porţiuni stâncoase (foto 8). Drumul urmează îndeaproape albia pârâului (foto 9). Vremea este destul de mohorâtă şi chiar rece. După aproape o oră după ce ne-am înscris pe acest drum zărim în faţă cum pădurea se degajează (foto 10). Ajungem la o altă intersecţie (foto 11), marcată (foto 12).
8
9
10
11
12
Imediat cum facem curba spre dreapta în sensul de mers ajungem într-o porţiune lipsită aproape complet de pădure (foto 13). Ici-colo se zăreşte câte o casă. Undeva spre dreapta în sensul de urcuş zărim unul dintre frumoasele vârfuri ale acestor munţi, Bâtca Tătărcii, înalt de 1549 m (foto 14). Un traseu peste acest vârf a fost descris la.
13
14
Depăşim câteva gospodării izolate şi ajungem la intersecţia din imaginea 15. De aici ne abatem spre stânga în sensul de urcuş (foto 16).
15
16
Drumul începe să urce şi deja avem perspectivă asupra împrejurimilor (foto 17) precum şi spre valea pe care am ajuns aici (foto 18). Totul este construit din lemn, şi casele şi gardurile (foto 19).
17
18
19
Vremea pare să ţină cu noi şi cerul se mai degajează (foto 20). Urcăm mai departe, panta este destul de mică (foto 21). Zărim în depărtare o stână, părăsită la această dată, precum şi partea cea mai înaltă a traseului, respectiv creasta principală a Obcinii Mestecănişului (foto 22).
20
21
22
Drumul ne conduce la o nouă intersecţie marcată (foto 23). De aici ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers. Suntem exact pe creastă; a fost amenajat un loc de popas (foto 24).
23
24
Suntem lângă întinsa Poiană a lui Mănăilă (vezi harta), în vecinătatea Vârfului Mănăila, de 1402 m. Avem indicatoare (foto 25, 26). Privim spre înapoi, la valea pe care am urcat (foto 27).
25
26
27
După ce admirăm peisajul ne abatem spre pâlcul de brazi din spatele locului de popas, unde sunt câteva stânci dispuse haotic. Găsim acolo tranşee (foto 28). Le urmăm câteva zeci de metri în sensul în care continuăm traseul, spre Cârlibaba (foto 29). Ne dăm seama că şi aici, în acest pas, s-au purtat lupte în cele două razboaie iar acum natura acoperă încet, încet aceste locuri…
28
29
Cum ieşim dintre brazii nu prea deşi din vecinătatea tranşeelor şi privim spre sud-vest rămânem uimiţi de crestele înzăpezite ale Munţilor Rodnei. Zărim trei dintre vârfurile celebre ale acestor munţi. În imaginea 30, de la stânga la dreapta sunt Vârfurile Roşu (2113 m), Ineuţ (2222 m), Ineu (2279 m), descrise în detaliu la, la şi la.
30
Suntem foarte aproape de Vârful Bâtca Tătărcii, care se ridică maiestuos spre vest (foto 31). Tot lângă drumul pe care mergem zărim, spre dreapta faţă de sensul de mers, o altă stână care în această perioadă este părăsită. Ne abatem până lângă ea (foto 32).
31
32
Stând cu faţa spre nord, privim prima dată spre dreapta (foto 33), apoi ceva mai spre stânga.
33
În partea dreaptă în imaginea 34, în ultimul plan, se zăreşte cel mai înalt vârf din Obcina Mestecănişului dar şi din toate obcinile, Lucina, la care am ajuns pe traseul descris la. În partea stângă în imaginea 34, tot în ultimul plan, se zăreşte alt vârf important din Obcina Mestecănişului, Hrobi, cu puţină zăpadă pe el, pisc pe care l-am traversat pe traseul descris la.
34
Revenim apoi la drumul principal şi după 100 m ajungem la intersecţia din imaginea 35, marcată (foto 36); indicatorul arată că trebuie să ne abatem spre stânga faţă de sensul de mers până aici.
35
36
Admirăm iar frumoasele piscuri ale Rodnei (foto 37) după care coborâm spre Valea Tătarca Mică (foto 38). Ajungem repede într-o vale umbroasă şi îngheţată de unde privim spre înapoi (foto 39).
37
38
39
Urmăm spre aval drumul forestier care ţine îndeaproape albia pârâului. Trecem de albia unui afluent al pârâului principal (foto 40) traversând şi pâlcurile de pădure care coboară de pe versanţi, păduri foarte întunecoase. Din loc în loc traversăm şi porţiuni mai degajate (foto 41).
40
41
Ajungem în zona imaginii 42, loc din care privim spre dreapta faţă de sensul de coborâre. Este locul prin care am ajuns pe acelaşi drum forestier la coborârea de pe Vârful Bâtca Tătărcii (foto 26 de la). De aici drumul forestier coboară lejer (foto 43) şi destul de repede întâlnim primele case din Cârlibaba. De mai jos privim spre înapoi, către Vârful Bâtca Tătărcii (foto 44).
42
43
44
Drumul ne conduce spre Valea Râului Cârlibaba. Foarte aproape de confluenţa Pârâului Tătarca Mică cu Râul Cârlibaba trecem pe lângă mici porţiuni de abrupt (foto 45). Iată în vale şi confluenţa amintită (foto 46). De partea cealaltă a Râului Cârlibaba, care curge spre stânga în imaginea 46, se află Munţii Ţibăului.
45
46
Coborâm o pantă lină şi zărim podul peste Pârâul Cârlibaba precum şi alte case din sat (foto 47). În depărtare, în imaginea 47 se zăresc Munţii Suhardului. Odată ajunşi pe pod, pe partea stângă în sensul de mers zărim o porţiune de abrupt (foto 48). Ne abatem pe la baza ei. Această porţiune am parcurs-o primăvara.
47
48
Imediat cum ajungem pe malul apei, calcarele alb-cenuşii ne întâmpină cu multe forme (foto 49) şi cu pereţi abrupţi (foto 50).
49
50
Stâncile ţâşnesc parcă dinspre Râul Cârlibaba spre cer (foto 51). Trecem pe sub surplombe uriaşe care se înconvoaie exact deasupra apei (foto 52). Iată, privită în lungime, porţiunea de abrupt, după ce am trecut de prima surplombă (foto 53).
51
52
53
Pe sub pereţii albi încep să apară mici grote (foto 54). Uneori fisurile verticale ne duc cu gândul la momentul când uriaşele blocuri de piatră se vor rupe şi vor cădea în râu (foto 55). Privirea este atrasă şi de multitudinea de flori de sub aceste stânci (foto 56).
54
55
56
Înaintăm şi privim în sus, spre copacii aflaţi pe marginea superioară a stâncilor (foto 57). Multitudine de grote care, privite de la distanţă, par intrări în peşteri (foto 58). Printre frunzele verzi îşi face apariţia o şopârlă (foto 59).
57
58
59
Urcăm spre acele impresionante grote. Gurile sunt destul de mari dar grotele se îngustează imediat (foto 60). Pătrundem în una din grote şi vedem pereţii acoperiţi cu licheni gălbui (foto 62). Iată o creastă care porneşte din sat şi duce spre înălţimile Ţibăului, privită din una din grote (foto 63).
60
62
63
Continuăm deplasarea pe la baza acestui abrupt şi întâlnim alte grote, unele mascate destul de bine. Surplombe mai mari sau mai mici poartă urmele unor vechi niveluri ale apei. Un paianjen cu picioare uriaşe îşi pregăteşte capcana pentru victimile sale (foto 66). Găsim o mică grotă foarte umedă, prin care se prelinge apa şi care este invadată de muşchi. Nu am parcurs prea mult dar ne uităm spre înapoi (foto 68).
66
68
Mai avem de parcurs câţiva metri şi această porţiune de abrupt se întrerupe brusc. Stâncile mai mari se retrag către vârful muntelui. O mică grotă este aproape acoperită de vegetaţie. Privite dintr-un anumit unghi, unele stânci stârnesc imaginaţia (foto 70). Ajungem la capătul porţiunii de abrupt de unde privim spre satul Cârlibaba (foto 71). În ultimul plan în imaginea 71 se zăreşte creasta din Munţii Suhardului pe care am început traseul descris la.
70
71
Alte plante şi mici insecte încântă privirea (foto 72). Iată punctul terminus al porţiunii de abrupt, de unde vom face cale întoarsă spre pod (foto 73).
72
73
Odată ajunşi pe pod coborâm spre sat. Imediat cum intersectăm drumul care urmează Valea Cârlibaba privim spre înapoi. În partea dreaptă în imaginea 74 se vede drumul pe care am ajuns aici. Iată, în diverse anotimpuri, porţiunea cu stânci pe care tocmai am cercetat-o (foto 75, 76).
74
75
76
Este foarte interesantă privită de la o oarecare distanţă. După ce trecem de câteva case mai aruncăm o privire spre această porţiune (foto 77) apoi ne îndreptăm spre intersecţia drumului pe care suntem cu drumul care leagă satul Iacobeni de oraşul Borşa. Ajungem în 10 minute la această intersecţie, lângă un pod de unde privim confluenţa Cârlibaba cu Râul Bistriţa Aurie. În imaginea 78, Râul Cârlibaba este cel care se găseşte exact sub noi.
77
78
Ne deplasăm câţiva metri aval de pod şi surprindem intersecţia la care am ajuns (foto 79). În imaginea 79, în stânga este Dealul Fluturica, pe unde am început traseul descris la; în partea dreaptă, în ultimul plan, zărim Vârful Iedu.
79
Bistriţa îşi poartă apele spre vale (foto 80).
80