Din Neagra Şarului pe Vârful Lucaciu, în Munţii Căliman / Călimani
1
2
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Participanţi: Vasile Bouaru (Rădăuţi), Petruţa Savu (Hurjueni), George Sireţchi (Rădăuţi).
În primele zile ale lui decembrie 2016 ne-am propus un traseu nou spre Vârful Lucaciu, înalt de 1778 m (vezi hartă la). Am ales ca punct de plecare satul Neagra Şarului, aflat la 16 km de oraşul Vatra Dornei, pe drumul 174F, înspre satul Gura Haitii (vezi harta).
Din centrul satului mai parcurgem cam 2 km înspre Gura Haitii, până la intersecţia din imaginea 1. Acolo zărim o săgeată indicatoare. Pe partea stângă dacă ne deplasăm în sensul amintit, se desprinde din drumul 174F un alt drum, marcat cu punct roşu, ce duce spre Vârful Călimanul Cerbului (foto 2). Noi ne vom abate pe drumul din dreapta, care duce spre nord-vest, către schitul 12 Apostoli şi Vârful Lucaciu. Chiar la intersecţia acestui drum, pe care îl vom urma, cu drumul 174F, se află un indicator care arată însă în sens invers durata şi marcajul spre alte obiective din Munţii Căliman (foto 3).
3
Ne înscriem pe drumul care este asfaltat cale de 2 km, trecând printre casele răsfirate de-a lungul văii (foto 4). Avem avantajul că este bine întreţinut chiar şi cu cât înaintăm înspre munte (foto 5). Depăşim pe rând casele din sat iar la una dintre ele, care nu este chiar izolată, fiind înconjurată de alte case, auzim zarvă destul de mare. Exact când trecem prin dreptul acelei case zărim o vulpe care sare cu uşurinţă un gard după ce a rănit două găini.
4
5
După 40 minute după ce ne-am înscris pe acest drum ajungem la capătul său, de unde se desprind un mănunchi de drumuşoare sau poteci (foto 6). Ne abatem pe drumul marcat cu punct roşu, spre dreapta faţă de sensul de mers până aici, prin locul dat de săgeata roşie în imaginea 6. Urmează un drum forestier care începe să urce (foto 7) şi în dreptul unui gard din bârne, pe un brad, zărim marcajul punct roşu. Imediat mai sus ajungem la o bifurcaţie. Drumul marcat cu punct roşu se abate spre dreapta şi urmează pârâul care se vede în imaginea 9. În acest loc vom părăsi marcajul şi vom urca pe drumul care se abate spre stânga, în urcuş mai accentuat. Pe traseul marcat vom face coborârea după ce vom atinge vârful. Urcăm o pantă nu prea mare la început iar peisajul este de basm (foto 10). Ceva mai sus zărim câteva stâni pe lângă care vom trece în urcuş (foto 11).
6
7
9
10
11
Vremea este foarte bună… deocamdată. După ce am trecut de acele stâni trecem de o poartă din bârne (foto 12) şi urmăm un drumeag care urcă spre pădure. Înainte de a intra în pădure privim spre înapoi. Peisajul este foarte frumos şi zărim o mare parte din valea pe care am ajuns în satul Neagra Şarului (foto 13).
12
13
Urcăm mai departe iar panta devine mai accentuată (foto 14). Drumeagul ne conduce spre pădurea (foto 15) unde zăpada este imaculată (foto 16).
14
15
16
Nu mergem prea mult şi ieşim într-un luminiş unde apare o intersecţie. Vom urma drumul din dreapta, cel care urcă, din imaginea 17. Acesta ne scoate într-o porţiune care se reface în urma unei defrişări şi de unde avem minunată perspectivă asupra împrejurimilor (foto 18). Undeva mai sus trecem pe lângă câteva interesante stânci, caracteristice Călimanilor, bucăţi imense de lavă împietrită (foto 19).
17
18
19
Drumeagul nostru urcă mai departe şi intră în pădure (foto 20). Se schimbă brusc vremea, se lasă ceaţă iar vântul începe să bată destul de tare. Drumeagul pare să se sfârşească printre doborâturi de copaci. Din acel loc ne abatem uşor spre dreapta faţă de sensul de urcuş, cam 100 m, până vom întâlni un alt drumeag foarte bine conturat, necirculat în această perioadă (foto 21).
20
21
Îl urmăm în urcuş (foto 22) iar undeva mai sus simţim forţa vântului deşi suntem încă în pădure iar faptul că panta s-a mai domolit ne conduce la ideea că suntem aproape de creastă. Într-adevăr, după câteva minute ajungem în creastă foarte aproape de panoul din imaginea 23. În imaginea 24 culoarul care se vede în dreapta imaginii este traseul de creastă unde întâlnim marcajul punct albastru iar locul mai liber printre brazii din stânga imaginii este locul pe unde am ieşit din pădure.
22
23
24
Ne abatem până la panoul pe care îl zărim, cu informaţii despre zona înconjurătoare. (foto 27). Ne înscriem apoi pe culoarul pe care l-am zărit, spre stânga faţă de sensul de urcuş în creastă (foto 28). Nu mergem prea mult şi căutăm un loc de cort cât mai convenabil, ferit de vânt. Găsim nu departe locul ideal, după părerea noastră, între nişte brăduţi, lângă liziera pădurii. Montăm cortul (foto 29) deoarece ora este destul de înaintată iar întunericul se lasă repede. Suntem destul de aproape de schitul 12 Apostoli, care a rămas undeva în dreapta noastră, de unde se aud câinii. Sacul de dormit şi căldura care ne cuprinde ne conduc repede la somn.
27
28
29
Vântul a bătut destul de tare aproape toată noaptea dar spre dimineaţă s-a mai potolit. Ne trezim destul de devreme şi pornim spre Vârful Lucaciu. Se mai văd nişte urme prin zăpadă deşi au fost acoperite parţial în timpul nopţii (foto 30). Sensul de mers către vârf este acelaşi, spre stânga faţă de urcuşul în creastă. Traversăm mai departe acelaşi frumos culoar cu brazi pe margine (foto 31). Zăpada nu este chiar foarte mare şi înaintăm destul de uşor. Ieşim ceva mai sus într-un loc deschis, plin cu tufe de ienupăr dar apar şi jnepeni (foto 32).
30
31
32
Zărim un panou care spune că suntem în Parcul Naţional Călimani. Tot pe acolo zărim şi un alt important panou care spune unde găsim apă (foto 34). Urcăm mai departe. Vremea nu mai este la fel de generoasă ca în ziua precedentă, bate vântul iar ceaţa este persistentă deşi avem vizibilitate câteva sute de metri (foto 35).
34
35
Totul este alb în jur iar peisajul de vis (foto 36). Din cauza vântului norii se mai răresc câteodată iar lumina soarelui pătrunde prin ceaţă iar negurile care se succed cu repeziciune conferă un aspect deosebit peisajului (foto 37).
36
37
Urcăm apoi o pantă ceva mai mare şi zărim câteva stânci (foto 38). Deasupra lor este Vârful Lucaciu (foto 39).
38
39
Suntem la 1778 m, nu se vede prea departe însă peisajul, atât cât îl putem cuprinde cu ochii, este superb (foto 40). Nu zăbovim prea mult sus deoarece vântul bate cu furie şi coborâm pe acelaşi traseu pe care am urcat până aici. Atâta doar că ne abatem 200 m până la câteva stânci pe care le zărim ceva mai jos (foto 41) apoi revenim în creasta principală şi ajungem la cort (foto 42).
40
41
42
43
44
Strângem repede bagajele şi coborâm până la panoul pe care l-am zărit cu o seară mai înainte şi în vecinătatea căruia se află un mic loc de popas amenajat (foto 43). Tot acolo găsim săgeţi indicatoare spre diverse destinaţii din zonă (foto 44-46).
45
46
Vom coborî pe traseul marcat cu punct roşu, spre Şaru Dornei. Intrăm în pădure, ceva mai jos de indicatoarele din imaginea 44 (foto 47). Zăpada e ceva mai mare aici dar nu ridică probleme deosebite (foto 48). Singurul eveniment mai important a fost că după cei doi copaci din imaginea 47, pe care era marcajul, nu mai zărim altul foarte aproape însă ştim că punctul roşu se abate undeva spre dreapta faţă de sensul de coborâre şi urmează îndeaproape albia unui mic pârâu. Decidem să ne abatem spre stânga, către câteva capete de drumuri de exploatare pe care ştim sigur că vom coborî în siguranţă. Totuşi, deşi distanţa până la primul capăt de drum nu este prea mare, ne luptăm cu câteva doborâturi de copaci. Le depăşim cu bine şi ajungem repede într-un luminiş de unde zărim valea pe care vom coborî în continuare (foto 49).
47
48
49
50
51
De aici urmăm strict drumeagul pe care îl găsim (foto 50). Acesta ne conduce la un pârâu îngheţat (foto 51) unde întâlnim şi marcajul. Vom coborî cu atenţie pe marginea acestui pârâu şi ceva mai jos întâlnim un gard din bârne (foto 53). Încă puţin şi ajungem în zona bifurcaţiei pe care am surprins-o cu o zi înainte în imaginea 9 (foto 54).
53
54
Aici închidem circuitul şi urmăm spre vale acelaşi drum pe care am urcat cu o zi înainte.