Din Neagra Şarului pe Vârful Lucaciu, în Munţii Căliman / Călimani

După 40 minute după ce ne-am înscris pe acest drum ajungem la capătul său, de unde se desprind un mănunchi de drumuşoare sau poteci (foto 6). Ne abatem pe drumul marcat cu punct roşu, spre dreapta faţă de sensul de mers până aici, prin locul dat de săgeata roşie în imaginea 6. Urmează un drum forestier care începe să urce (foto 7) şi în dreptul unui gard din bârne, pe un brad, zărim marcajul punct roşu. Imediat mai sus ajungem la o bifurcaţie. Drumul marcat cu punct roşu se abate spre dreapta şi urmează pârâul care se vede în imaginea 9. În acest loc vom părăsi marcajul şi vom urca pe drumul care se abate spre stânga, în urcuş mai accentuat. Pe traseul marcat vom face coborârea după ce vom atinge vârful. Urcăm o pantă nu prea mare la început iar peisajul este de basm (foto 10). Ceva mai sus zărim câteva stâni pe lângă care vom trece în urcuş (foto 11). 

Nu mergem prea mult şi ieşim într-un luminiş unde apare o intersecţie. Vom urma drumul din dreapta, cel care urcă, din imaginea 17. Acesta ne scoate într-o porţiune care se reface în urma unei defrişări şi de unde avem minunată perspectivă asupra împrejurimilor (foto 18). Undeva mai sus trecem pe lângă câteva interesante stânci, caracteristice Călimanilor, bucăţi imense de lavă împietrită (foto 19).

Ne abatem până la panoul pe care îl zărim, cu informaţii despre zona înconjurătoare. (foto 27). Ne înscriem apoi pe culoarul pe care l-am zărit, spre stânga faţă de sensul de urcuş în creastă (foto 28). Nu mergem prea mult şi căutăm un loc de cort cât mai convenabil, ferit de vânt. Găsim nu departe locul ideal, după părerea noastră, între nişte brăduţi, lângă liziera pădurii. Montăm cortul (foto 29) deoarece ora este destul de înaintată iar întunericul se lasă repede. Suntem destul de aproape de schitul 12 Apostoli, care a rămas undeva în dreapta noastră, de unde se aud câinii. Sacul de dormit şi căldura care ne cuprinde ne conduc repede la somn.

Zărim un panou care spune că suntem în Parcul Naţional Călimani. Tot pe acolo zărim şi un alt important panou care spune unde găsim apă (foto 34). Urcăm mai departe. Vremea nu mai este la fel de generoasă ca în ziua precedentă, bate vântul iar ceaţa este persistentă deşi avem vizibilitate câteva sute de metri (foto 35). 

Vom coborî pe traseul marcat cu punct roşu, spre Şaru Dornei. Intrăm în pădure, ceva mai jos de indicatoarele din imaginea 44 (foto 47). Zăpada e ceva mai mare aici dar nu ridică probleme deosebite (foto 48). Singurul eveniment mai important a fost că după cei doi copaci din imaginea 47, pe care era marcajul, nu mai zărim altul foarte aproape însă ştim că punctul roşu se abate undeva spre dreapta faţă de sensul de coborâre şi urmează îndeaproape albia unui mic pârâu. Decidem să ne abatem spre stânga, către câteva capete de drumuri de exploatare pe care ştim sigur că vom coborî în siguranţă. Totuşi, deşi distanţa până la primul capăt de drum nu este prea mare, ne luptăm cu câteva doborâturi de copaci. Le depăşim cu bine şi ajungem repede într-un luminiş de unde zărim valea pe care vom coborî în continuare (foto 49).