Peşteri multe la cabana Poiana Neamţului, pe Faţa Varului şi Valea Comăneasa, Munții Făgăraș
Mihai Ducea (Grupul de Speologie Mundus Subterraneus Sibiu)
1 Aşezare, geologie
Zona se află pe versantul nordic al Munţilor Făgăraşului, între bazinul hidrografic al Râului Mare al Avrigului şi cel al Văii Porumbăcel (harta 1; vedeţi harta amplă a zonei la https://sites.google.com/site/romanianatura61/home/carpatii-meridionali/fagarasului/muntii-fagarasului-harta-anul-2012 ). Suprafaţa carstificată este de formă alungită şi se întinde între confluenţa Râului Mare al Avrigului cu Râul Jibrii (la nord-vest, hărţile 1 şi 2) (684 metri altitudine) şi cabana Poiana Neamţului (la sud, 706 metri altitudine, harta 1). Altitudinile maxime din zonă sunt Faţa/ Piatra Varului (1014 metri) (hărţile 1 şi 2) şi Vârful Prisaca, 1112 metri (hărţile 1 şi 2).
Zona se prezintă unitar din punct de vedere geologic. Faţa Varului este alcătuită în special din dolomite cristaline şi micaşisturi. După gradul de acoperire cu vegetaţie este un carst forestier. Din punct de vedere structural se pare că este un carst de zonă cutată, faliat, iar în funcţie de raportul dintre rocile carstificabile şi cele înconjurătoare este de tip autigen (suspendat).
2 Exocarstul
În partea estică somitală semnalăm lapiezuri ascuţite, în versantul estic două microvăi fund de sac parcurse temporar primăvara de câte un firav pârâu şi câteva doline în apropierea carierei de marmură din versantul stâng al Porumbăcelului. Sunt doline conice, cu contur asimetric; una din ele funcţionează ca ponor temporar. În versantul vestic întâlnim multe forme pozitive puternic erodate; pereţi cu înălţimi variind între 10-30 metri, de multe ori cu grohotişuri la baza lor. Tot la bază se află şi intrările de peşteri. Observăm lapiezuri ascuţite (mai puţin numeroase decât în versantul estic) şi multe doline conice. Deasupra carierei din versantul drept al Avrigului există un şir de şase astfel de doline, cu diametre de 4-6 metri şi adâncimi de 3-7 metri. Într-una se află intrarea în Peştera de la Carieră. Semnalăm şi o vale suspendată, Valea Carierei, străbătută parţial de un pârâu care se pierde de două ori în subteran, străjuită de pereţi pe care se observă două nivele de eroziune.
3 Hidrologie
Peşterile explorate până în prezent nu prezintă urme ale curgerii sub presiune fiind cavităţi de tracţiune gravitaţională. Există câteva puncte în versantul vestic unde se observă pătrunderea apei în masivul de dolomite cristaline prin ponoare. Patru văi situate la nord de cabana Petrol se pierd în acest mod cu 3-400 metri înainte de a ajunge în Râul Avrig. Traseul subteran între dispariţii şi singura exurgenţă din zonă, Trei Fântâni, nu depăşeşte în linie dreaptă 300 metri.
În versantul estic un ponor permanent se află pe fundul celei mai nordice doline de deasupra carierei din versantul stâng al Porumbăcelului.
4 Acces la peşteri
Din gara Avrig urmăm drumul forestier de pe valea cu acelaşi nume, aproximativ 13 kilometri, până la cabana CS Petrol Mediaş. De aici urcăm pe versantul drept pe un jgheab foarte abrupt cam 5000 metri după care cotim la stânga pe o potecă, mai neclară la început, încă 250-300 metri.
Intrarea în Peştera Mare este chiar sub această potecă, la vreo cinci metri de ea şi este vizibilă din potecă (750 metri altitudine, 45 metri altitudine relativă).
Continuând drumul pe jgheab ajungem după încă 1 kilometru de urcuş la pădurea de fag. Mai urcăm cam 100 metri diferenţă de nivel şi atingem Vârful Faţa Varului. De aici se observă o serie de stânci între care se află intercalate şi câteva doline. În aceste stânci se găsesc Peştera cu Frunze, Gaura din Piatra Mare şi Peştera Bârlogul Ursului.
Revenim la cabana Petrol de unde continuăm să mergem pe drumul forestier încă aproximativ 1 kilometru, până la carieră. De aici suim pe valea aflată în capătul ei nordic (Valea Carierei) şi după aproximativ 300 metri urcăm brusc spre dreapta până deasupra carierei. Remarcăm mai întâi Peştera de la Carieră, aflată pe fundul unei mici doline, iar puţin mai spre sud, datorită deschiderii sale mari, Abriul cu Ziar.
Revenim la baza carierei. De aici mai mergem pe drumul forestier 700 de metri, până la cabana Poiana Neamţului. După încă 1 kilometru iată-ne la confluenţa Avrig - Valea Comănesei. Urcăm pe aceasta din urmă cam 4 kilometri şi ajungem la o cascadă de aproximativ 4 metri, sub care se află Peştera din Valea Comănesei.
Peştera Mare de la Faţa Varului Se pare că este cunoscută de mai multă vreme de către localnici, ale căror urme sunt vizibile până la puţul de 6 metri. A fost cartată în august şi septembrie 1983 de Harald Fritsch, Theo Schuller, Mihai Ducea. Intrarea este relativ mică, 1 x 0,75 metri, cu profil neregulat. Primii 25 de metri sunt descendenţi şi prezintă două trepte de 2,5 şi respectiv 2 metri. Înălţimea tavanului oscilează între 0,75-3,5 metri. Se ajunge la un puţ surplombat de 6 metri. De la baza lui, spre est, se mai pot parcurge cam 8 metri după caregaleria este obturată cu bolovani. Spre vest, după încă 10 metri descendenţi, ajungem la o strâmtoare severă dincolo de care mergem mai uşor până la cota minimă a cavităţii. În dreptul strâmtorii se poate urca în peretele stâng în Culoarul Fritsch, terminat cu un mic puţ impenetrabil. Podeaua cavităţii estre acoperită de material angular şi foarte rar de argilă. În apropierea intrării sunt multe frunze. Concreţiuni: câteva stalactite şi scurgeri dincolo de strâmtoare, în fundul peşterii; multe clusterite în culoarul Fritsch. Forme de coroziune: septe de podea, hieroglife, excavaţii în fagure. Măsurătorile de temperatură făcute în punctul T au indicat 3 grade Celsius în ianuarie 1984 şi 9 grade Celsius în august 1983. Peştera este un exemplu tipic de gol format prin tracţiune gravitaţională şi seamănă cu un aven. Fisura verticală de tensiune este acoperită cu blocuri care formează un tavan instabil. Doar aglomerările masive dau impresia etajării pe două nivele. 72 metri dezvoltare, -28 metri denivelare, 52 metri extensie, coeficient de ramificare 1,38.
Peştera cu Frunze Descoperită în august 1983; cartată în decembrie acelaşi an, de Mihai Ducea. Se află pe platoul Faţa Varului, în apropierea celei mai mari doline (7 metri diametru, 6 metri adâncime), la baza unui perete. Dincolo de deschiderea largă de 1,5 metri şi înaltă de 0,4 metri urmează o galerie unică. Apar câteva stilolite de 5-10 centimetri lungime. Cavitate de tracţiune gravitaţională. 12 metri dezvoltare, denivelare +0,9 metri, extensie 12 metri, indice de ramificare 1. Gaura din Piatra MareSemnalată de Mihai Ducea şi Florin Cruciat în august 1983. Schiţă de Mihai Ducea şi Harald Fritsch. Deschiderea este situată în cea mai mare stâncă din aglomerarea aflată la aproximativ 2-300 metri sud de Vârful Faţa Varului. O galerie îngustă se termină cu un mic horn impenetrabil. 9,5 metri dezvoltare, denivelare +3,5 metri, extensie 9,2 metri, indice de ramificare 1,03. Bârlogul Ursului Cavitate descoperită şi cartată la 19 ianuarie 1984 de Mihai Ducea. Este situată în imediata apropiere a Vârfului Faţa Varului, la 50 metri spre nord-est, la baza unui mic perete stâncos. 22 metri dezvoltare, denivelare 4,8 (-2,2/ +2,6) metri, extensie 20,8 metri, indice de ramificare 1. Peştera de la Carieră
Descoperită în toamna lui 1983 de Harald Fritsch care, în urma unei decolmatări, o parcurge pe 6 metri. Ulterior, Mihai Ducea mai parcurge 20 de metri până la o nouă strâmtoare. În capătul cavităţii se aude apă, probabil cea drenată de ponorul din Valea carierei, aflat în apropiere.
Abriul cu Ziar
Descoperit la 23 noiembrie 1983 de Harald Fritsch. Cartat la 4 decembrie 1983 de Mihai Ducea şi Adrian Vancea. 10 metri dezvoltare, denivelare +2 metri, extensie 11,2 metri, indice de ramificare 0,89.
Peştera din Valea Comănesei
Semnalată de Mitică Lupu, din Avrig. Schiţă de Ovidiu Maniţiu.
Cavitate de tracţiune gravitaţională. Se observă hieroglife de coroziune şi clusterite. 16 metri dezvoltare, denivelare 5 (-3/ +2) metri, extensie 11,8 metri, indice de ramificare 1,35.