Nu vreau să arunc anatema asupra tuturor membrilor PSD și cu atât mai puțin asupra simpatizanților și votanților lui Victor Ponta. Dar sunt câteva lucruri pe care nu am cum să nu le remarc. Țin de imaginea de ansamblu a partidului, nu de fiecare membru în parte.
Liviu Dragnea și Sebastian Ghiță și-au anunțat candidatura în tandem la șefia PSD, pentru a-l înlocui pe Victor Ponta dacă acesta va pleca la Cotroceni (dar schimbarea șefiei PSD e de așteptat să se producă și dacă Ponta pierde alegerile, mazilirile lui Năstase și Geoană, după înfrângerile din 2004, respectiv 2009, fiind ilustrative). Anunțul vine după scandalul stenogramelor Hrebenciuc – Șova, care tot despre succesiunea lui Ponta în PSD vorbeau (pe lângă aspectul lor penal). Iar reacția la nervi a lui Vanghelie, convins că e urmărit de oamenii lui Ghiță și Ponta, arată că mai există cel puțin încă o facțiune în PSD care a început să tragă sforile pentru preluarea puterii (că dacă Vanghelie nu ar fi discutat deja despre asta cu alți membri din partid, nu ar fi avut de ce să cedeze nervos chiar și dacă se știa filat).
Ce este în neregulă cu această bătălie internă în PSD, că până la urmă existența mai multor facțiuni într-o formațiune politică e cât se poate de normală și democratică? Ceea ce sare în ochi e faptul că înfruntarea s-a declanșat înainte de a se fi încheiat campania electorală pentru prezidențiale. Și nu e o bătălie începută săptămâna trecută – săptămâna trecută și în această săptămână s-a produs doar oficializarea ei. Mai exact, nu faptul că există confruntarea internă e problema, ci că ea se suprapune peste competiția electorală. În mod normal, singura preocupare a liderilor PSD ar fi trebuit să fie acum victoria lui Ponta. Pentru că se presupune (cel puțin în teorie) că un partid vrea să ajungă și/sau să se mențină la Putere pentru a promova niște politici publice, pentru a pune în practică niște idei și programe de care să beneficieze o societate în ansamblul ei. Păi dacă ăsta ar fi sensul și scopul suprem al unui partid, confruntarea internă de acum nu ar avea niciun sens, ar fi totatl lipsită de logică, pur și simplu absurdă (ar fi ca și cum te-ai apuca să ataci ceea ce tot tu ai propus). Doar dacă…
Doar dacă, de fapt, accederea și/sau menținerea la Putere au ca scop realizarea unor interese oneroase (Hrebenciuc enunță unul dintre ele cu subiect și predicat – vrea să scape de pușcărie). Într-o astfel de situație controlarea partidului (al celui mai mare partid din România) e mai importantă chiar decât câștigarea președinției României. Că partidul e cel care poate adopta și schimba legi, partidul are o rețea de relații naționale, de la afaceri și până în justiție (mai ales la nivel local), partidul e cel care, prin primarii, președinții de consilii județene, ministere (cât timp sunt la guvernare) direcționează fonduri și bani. Partidul îți pune în straiță și, la o adică, poate face zid în fața ta. Știind că Ponta va fi înlocuit de la șefia PSD fie că termină alegerile pe scut, fie că le încheie sub scut, accesul privilegiat la ciolan și umbrela de protecție a partidului în caz de nevoie justifică tranșarea anticipativă a disputei. Conflictele dintre diferitele facțiuni din PSD nu sunt de ordin ideologic (asta ar însemna, în primul rând, că PSD ar avea o ideologie, iar în al doilea rând, că eventualele asemenea dispute ar fi trebuit să se termine odată cu elaborarea programului politic). Luptele sunt, de fapt, pentru controlarea puterii (de-asta nu suportă amânare), și împărțirea privilegiilor pe care puterea le aduce. E o imagine tipică pentru o organizație de tip mafiot și luptele interne dintre diferitele clanuri care o compun.
Însăși existența invocatului ”Pact de neagresiune de la Orăștie”, de care se vorbește acum că ar fi fost încălcat, aduce cu celebra lege a tăcerii, Omerta, specifică grupurilor mafiote. Păi de ce s-ar pune problema unor ”agresiuni”, dacă lupta pentru președinția României s-ar duce pentru a impune niște politici publice pe care partidul și le-a asumat și pe care Ponta ar urma să le susțină din cea mai înaltă funcție din stat? Un asemenea pact face sens doar dacă scopul partidului e accesul la ciolan și împărțirea lui (situație în care, într-adevăr, pot să apară divergențe între liderii partidului, că fiecare vrea o felie cât mai consistentă pentru el și vasalii lui).
Faptul că Liviu Dragnea iese acum cu anunțul că va candida la șefia PSD are, de asemenea, o simbolistică specială. E un mesaj de sprijin pentru baroni și de sperietoare pentru nemulțumiții din partid. ”Votul morților” ori ordonanța migrației politice sunt cele mai notorii cazuri care arată că Dragnea nu are nici cel mai mic scrupul în încălcarea pe față și sfidătoare a legilor. După căderea lui Hrebenciuc, mai marii și mai micii baroni din PSD aveau (și au) toate motivele să se teamă că partidul nu le va mai acorda vreun sprijin în caz de urgență. Ponta a dovedit că nu are forța de oferi protecția necesară (dacă nu a fost în stare să-l protejeze pe Hrebenciuc într-o afacere în care e pomenit și numele socrului lui Ponta, atunci pe cine ar putea proteja?). Imaginea unui Dragnea lider autoritar la PSD și, implicit, și premier al României, e asigurarea că lucrurile se vor întoarce la ”normal”. La ceea ce înțeleg baronii PSD-ului prin ”normal”. Dragnea, la braț cu Ghiță (pentru a tăia elanul vreunui curent reformator tânăr în partid), e recomandat de mai toate acțiunile sale precedente ca fiind omul dispus să facă orice pentru a-și asigura puterea. Exact ce își pot dori baronii partidului. Iar asta adaugă o tușă groasă imaginii de partid mafiot a PSD.
Să nu ne ascundem în spatele corectitudinii politice, și să spunem lucrurilor pe nume. PSD oferă în aceste zile imaginea unei structuri mafiote. Cu clanuri care se luptă pentru accesul la ciolan (și nu din cauza unor eventuale diferențe de viziuni politice), cu pacte de neagresiune, care impun legi ale tăcerii, cu lideri care negociază schimbarea legilor pentru a scăpa de pușcărie, cu filaje ca în filme (reale sau închipuite). Cu amenințări de sancțiuni și anularea lor a doua zi. Chiar așa, credeți că Ponta are puterea să-l suspende pe Dragnea pentru că a încălcat Pactul de la Orăștie? Păi dacă Ponta nu reușește acum, când încă mai e șef la PSD, să-l controleze pe Dragnea și să-i aplice sancțiunea de suspendare aferentă încălcării pactului, credeți că-l va putea controla după ce pleacă la Cotroceni și-I va lăsa partidul pe mână? Cine credeți că va conduce țara: Ponta sau Dragnea?