Afacerea Megapower

Cornel Dumitrescu, co-editorul publicatiei "Lumea Libera" din SUA, arata cine sunt vinovatii pentru exportarea valutei nationale

In Afacerea Megapower, intermediarul lui Romana fost miliardarul Robert Deutsch

Liderul PD a aprobat transferul in SUA a 12 milioane dolari pentru afacerea MEGAPOWER l Banii au disparut iar Guvernul Romaniei nu a reclamat niciodata prejudiciul produs

Robert Deutscha fost coleg cu Iliescu, in timpul studiilor din URSS

Continutul containerului abandonat in Portul Constanta cuprinde ceea ce se pare a fi arhiva firmei MEGAPOWER, din SUA, aflata in momentul de fata in proces de faliment in fata unei instante americane. Din firma respectiva fac parte doua vechi cunostinte ale ziarului nostru, doi "imigranti" romani: Cristian Lazarovici si Robert Deutsch. Despre primul se stie ca a fost cadru universitar la Institutul Politehnic din Bucuresti si, la sosirea sa in Statele Unite, prin anii 1975-’76, s-a vorbit ca ar fi fost angrenat in reteaua Directiei de Informatii Externe. S-ar putea ca acest aspect sa fi fost doar un zvon provocat de faptul ca Lazarovici era un specialist in electronica, care a reusit, in scurt timp, sa-si asigure o situatie materiala buna. Cel de-al doilea personaj este, insa, mult mai ciudat. Despre el am scris, sub titlul "Omul nostru din California", la 23 martie 1991, in nr.129 al "Lumii Libere", in serialul "Nimic nou la Externe" (capitolul 7). La vremea respectiva, Robert Deutsch reusise sa obtina, din partea unei universitati californiene, o invitatie in Statele Unite pentru premierul de atunci al Romaniei, Petre Roman. Se pare ca era un pretext pentru vizita ce urma sa aiba loc in aprilie acelasi an, pentru ca premierul roman sa intre prin poarta din spate la presedintele Statelor Unite. Despre personajul care tragea sforile acestei vizite neoficiale a premierului roman noi am publicat numeroase date, unele dintre ele provenite, acum putem deconspira sursa, de la Mihai Botez, monarhist infocat la acea data, ulterior devenit ambasador al lui Iliescu la Natiunile Unite si apoi la Washington. Robert Deutsch s-a nascut in 1934 la Bucuresti, parintii sai, care in 1991 inca traiau la Bucuresti, erau membri ai PCR din ilegalitate. Tovarasi de idei si coreligionari cu Walter Roman, tatal premierului Romaniei la acea data, parintii lui Robert au ocupat functii de activisti in aparatul CC al PCR, fara insa a ajunge in esalonul superior al partidului. Ca multi alti fii de nomenclaturisti, junele Robert, dupa ce a absolvit liceul "I.L.Caragiale", a fost trimis la studii in Uniunea Sovietica. Urmeaza cursurile facultatii de istorie a Universitatii din Kazan (unde a studiat si Lenin) si apoi pe cele ale Universitatii "Lomonosov" de la Moscova, pe care le absolva in 1957, lucrarea sa de diploma fiind "Participarea brigazilor romanesti la Revolutia din 1917", pe care a si tiparit-o mai tarziu la Editura Politica din Bucuresti, de sub conducerea lui... Walter Roman. Intors din URSS, este incadrat la Institutul de Istorie al Partidului, unde lucreaza pana la inceputul anilor ‘60, cand, datorita unor necazuri intampinate de catre parintii sai, in urma vesnicilor lupte interne dintre diversele grupuri din partid, este scos si transferat la Ministerul Invatamantului.

Desi refugiatiin Occident,sotii Deutschau pastrat legatura cu regimul ceausist

Marea lovitura pe care o da Robert Deutsch este casatoria sa, in 1966, cu Carmen Petrescu, doctor in geologie al unei universitati din Elvetia, fiica lui Dumitru Petrescu, ilegalist comunist inca din 1924, fost secretar al Consiliului Sindical din Bucuresti, in perioada grevei din februarie 1933, membru in Comitetul Central al PCR din 1945 pana-n 1955, cand este inlaturat de Dej, reabilitat de Ceausescu in 1965, care-l face din nou membru in CC al PCR, si ajuns, in 1969, cu cateva luni inainte de a muri, chiar membru al Comitetului Executiv al PCR. Dumitru Petrescu a fost, dupa cum se stie, bun prieten cu Walter Roman. In 1969, dupa ce Mircea Malita a fost numit ministru al Invatamantului (probabil cu sprijinul socrului lui Robert Deutsch) l-a facut pe Robert unul dintre principalii sai consilieri la Ministerul Invatamantului. Mai mult decat atat, cunoscand relatia stransa dintre Ceausescu si Dumitru Petrescu, Mircea Malita ii faciliteaza lui Robert Deutsch numirea, la Universitatea din Craiova, direct ca profesor prim, pe un post creat special, scos la concurs, pentru care a concurat un singur candidat: Robert Deutsch. In 1972, tot cu sprijinul lui Mircea Malita, este trimis cu o bursa de specializare la Universitatea Tubingen in Germania Federala, unde o ia si pe sotia sa. In 1974, ramane definitiv in Germania, dupa ce a reusit sa "convinga" autoritatile germane, ca atat el cat si sotia sa, a carei mama este evreica, sunt, de fapt, germani pur-sange. Desi refugiati in Occident, sotii Deutsch isi pastreaza cetatenia romana si intretin, pana prin anii ‘80 legaturi cu regimul ceausist, frecventand chiar Ambasada romana de la Bonn. Foarte abil, nu lipsit de inteligenta si vorbitor de rusa, germana si engleza, reuseste sa-si faca relatii si in Germania, ajungand, la un moment dat, nici mai mult, nici mai putin, decat un fel de consilier-specialist in problemele Europei Rasaritene al lui Helmut Kohl, cel care mai tarziu va ajunge cancelarul Germaniei Federale.

Deutsch si Lazarovici s-au acuzat reciproc

Cu cativa ani inaintea evenimentelor din decembrie ‘89, Robert Deutsch este trimis impreuna cu familia, prin interventia guvenului german, la o bursa de studii a Universitatii Stanford, din California ca specialist in probleme est-europene, dar unde s-a ocupat in principal de "studiul si ameliorarea sistemului de invatamant din... Mexic" (?!). Se zice ca Robert Deutsch ar fi reusit, prin cunoscuta-i abilitate, sa devina prieten cu fostul secretar de stat american George Schulz, care se ocupa, la vremea aceea (1991) de realizarea unor programe pentru diplomatii americani ce vor lucra in tarile est-europene. Ametitoare ascensiune, dle profesor! Prietenia lui Walter Roman cu Dumitru Petrescu, socrul lui Robert Deutsch, cimentata de faptul ca amandoi au fost, la un moment dat, cazuti in dizgratia lui Dej si apoi reabilitati de Ceausescu, pe care l-au servit cu credinta pana la moarte, precum si afinitatile dintre parintii lui Robert si tatal lui Petre Roman stau la baza relatiei dintre cei doi fii de nomenclaturisti. Trebuie remarcat in mod special ca Robert Deutsch, specialist in problemele marxist-leninismului, nici macar dupa ce s-a stabilit in Germania si apoi in Statele Unite nu a criticat vreodata regimul dictatorial comunist al lui Ceausescu. Fata de cele de mai sus, nu trebuie sa ne surprinda ca Robert Deutsch, fiul unor ilegalisti de partid, cu studii in URSS (unde, conform practicii obisnuite nu este exclus sa fi fost racolat de anumite servicii), casatorit cu fiica unuia dintre cei mai importanti membri ai ierarhiei de partid din Romania, specialist in doctrina bolsevismului, a actionat puternic pentru aducerea in Statele Unite a premierului Petre Roman. Sa mai amintim si faptul ca, imediat dupa evenimentele din decembrie ‘89, Robert Deutsch s-a deplasat, pentru o saptamana, la Bucuresti, unde a fost primit oficial atat de premierul Petre Roman, cat si de presedintele Ion Iliescu (cu care a fost coleg de studentie moscovita). In Statele Unite, Robert Deutsch, impreuna cu Cristian Lazarovici, a fost direct implicat in constituirea firmei MEGAPOWER, care exista si la ora actuala. Prin aprobarea premierului Petre Roman, Banca Romana de Dezvoltare a aprobat un imprumut de circa 12.000.000 de dolari, transferat in Statele Unite prin intermediul firmei romanesti IIRUC. La ora aceasta, IIRUC se afla intr-o situatie dezastruoasa. Pana la sfarsitul acestui an ea mai are de rambursat ultima rata scadenta, plus taxele aferente, care totalizeaza 762.766.400 lei, Bancii Romane de Dezvoltare. In ultimii ani, cei doi fosti parteneri, Deutsch si Lazarovici, s-au despartit, fiecare acuzandu-l pe celalalt ca si-ar fi insusit sume enorme din banii Romaniei. Analiza documentelor din containerul aflat acum in posesia SRI ar trebui sa aduca lumina in aceasta afacere de multe milioane de dolari facuta pe spatele statului roman. Nu suntem insa convinsi ca acest lucru se va intampla, ca adevarul va iesi la iveala, asa cum nu a iesit nici in celelate mari afaceri de coruptie din tara noastra de obarsie.

Cornel DUMITRESCU

Nota: Titlurile si intertitlurile apartin redactiei

· · ·

Petre Roman recunoaste!

El a semnat, in calitate de prim-ministru,aprobarea creditului pentru MEGAPOWER

Intrucat in ultimele zile, numele meu a fost asociat cu informatiile de presa referitoare la proiectul Megapower, precizez: singura mea implicare privind acest subiect este aprobarea, in calitate de prim-ministru, la propunerea viceprim-ministrului Anton Vatasescu si a ministrului Theodor Stolojan, a unei hotarari de guvern, pentru dezvoltarea si producerea de tehnica de varf in SUA in interesul statului roman. Dezvoltarea proiectului respectiv si gestionarea lui s-au facut in timpul guvernelor Stolojan si Vacaroiu. Repet, singura mea legatura cu acest subiect se refera la adoptarea acelei hotarari de guvern. Orice fel de alte comentarii sunt pure speculatii.

Petre ROMAN

· · ·

Desi IGP si Ministerul de Interne refuza orice fel de comentariu, adevarul este unul singur

Oamenii lui Dejeu si-au bagat pe sub vestoane documente secrete din operatiunea "Container 1"

Politistii prezenti in portul Constanta ar fi fost delegati de la Bucuresti, de Inspectoratul General al Politiei l Colonelul Carlig, seful IPJ Constanta, afirma ca el a trimis doar un singur ofiter,care a fost indepartat, insa, din zona de catre trimisii IGP-uluil Desi reprezentantii Vamii s-au opus vehement,politistii au xerocopiat mai multe documente

Din surse confidentiale, reporterii ZIUA au aflat ca celebrul transport al firmei Megapower era cunoscut de catre Serviciul de Informatii Externe condus de Catalin Harnagea, inca de la plecarea sa din SUA. Reprezentantii Vamii au fost informati de SIE cum ca firma Megapower va aduce in portul Constanta un transport suspect, cerandu-le ca acesta sa fie supravegheat zi si noapte, pana cand va sosi destinatarul. Dupa cele 150 de zile, stabilite prin lege, cum destinatarul nu a venit sa isi ridice marfa, containerul a devenit proprietatea statului roman.

Momentul primei desigilari a containerului s-a produs in prezenta vamesilor si a unei echipe de ofiteri superiori din Politie. In clipa in care s-a constatat existenta unor documente cu caracter secret, care vizau siguranta statului, ofiterii din Politie au trecut la fotocopierea acestora. Ofiterii vamali au considerat ca Politia nu are competenta necesara de a cerceta cazuri care vizeaza siguranta nationala, cerandu-le politistilor sa opreasca orice actiune si sa anunte Serviciul Roman de Informatii.

Containerul a fost sigilat din nou, de aceasta data cu sigiliu vamal, si s-a trecut la informarea SRI. Acesta a primit atat o sesizare scrisa din partea IGP cat si una, mai rapida, telefonica a Directiei generale a Vamilor. "SRI-ul a aflat ulterior de existenta acestui container", afirma Nini Sapunaru.

Catarati pe garduri, politistii s-au dat la SRI-sti

Ziua in care SRI-ul a descins in portul Constanta pentru a ridica cutiile cu documente, a fost plina de peripetii. Politistii s-au opus vehement ca agentii de informatii sa le preia "comoara". Catarati pe garduri, acestia au inceput sa ii huiduie pe SRI-isti mai ceva ca la vreun derby fotbalistic. Spiritele incinse au fost potolite doar printr-un ordin venit de sus, pentru ca politistii sa paraseasca zona.

Unde sunt fotocopiile?

O intrebare fireasca ne-am pus si noi, cand am aflat ca Politia a facut xerocopii dupa documentele din container. Cine sunt ofiterii care au facut acest lucru, din ordinul cui, si, mai ales, unde se afla acum aceste fotocopii?

Colonelul Ion Carlig, seful IPJ Constanta ne-a declarat telefonic, in cursul zilei de ieri ca "la prima desigilare a containerului, din partea IPJ Constanta a fost un sigur ofiter care a avut rolul de a-i indruma pe cei veniti de la Bucuresti in zona portului, mai precis, in locul in care se afla containerul. De indata ce ofiterul meu i-a condus unde trebuia, el a fost impiedicat sa asiste la desigilare, spunand-i-se ca treaba lui s-a incheiat". Colonelul Carlig spune ca nu stie de la ce Serviciu, Directie sau Brigada erau ofiterii trimisi de la Bucuresti, ci doar ca "acestia aveau ordin semnat de IGP".

IGP si MI afiseaza o tacere suspecta

Ca si in cazul "Tigareta 2", cand, la inceput, Politia a refuzat orice fel de comentariu, si de aceasta data, pozitia acesteia a fost similara. Nenumaratele eforturi prin care am incercat, pe tot parcursul zilei de ieri, sa obtinem o pozitie oficiala de la conducerea IGP sau MI cu privire la acest eveniment s-au soldat cu aceleasi raspunsuri stupide, in care nu mai crede nimeni: "Sefu’ e la o sedinta, si nu stiu cand vine". Ministerul de Interne ne-a sugerat sa trimitem intrebarile prin fax, catre ministru. Pentru ca am mai incercat acest lucru de cateva ori, neprimind niciodata vreun raspuns, ne-am dat seama ca totul este in zadar.

O singura concluzie se trage din aceasta tacere mai mult decat suspecta a mai-marilor din Politie: ceva dubios este la mijloc. Ce rost are ca Politia sa detina aceste documente, sau la ordinul cui le-a fotocopiat, reprezinta inca un mister.

Asteptam, in continuare, un raspuns de la cei abilitati.

Mara Teodora BANICA

Razvan SAVALIUC

· · ·

Christian Lazarovici lanseaza din Cupertino, California, SUA o dezvaluire senzationala

Fondatorul corporatiei Megapower enumera toti politicienii romani implicati in distrugerea afacerii

Theodor Stolojan trebuia sa fie membru in staff-ul Megapower l Florin Georgescu a dispus pasarea a cinci milioane de dolari din fondurile firmei, intr-un cont separat pentru romani.Se pare ca aceasta a fost spaga unora dintre demnitarii nostri, nenominalizati inca l In afacere a mai fost implicat si fostul ministru Vasile Baltacl Dupa aparitia firmei fantoma Confidentia si sponsorizarea cu alte patru milioane de dolari a escrocheriei, Lazarovici a fost inlaturat din afacere

Megapowera fost devalizata de romani

"Majoritatea informatiilor canalizate catre presa din Romania in ultimii ani privind afacerea MEGAPOWER au fost premeditat confectionate in scopul de a acoperi un trist adevar: "MEGAPOWER a fost distrusa de catre reprezentantii investitorului din Romania pentru scopuri ce nu au avut nimic in comun cu obiectul de lucru al unei antreprize comerciale".

As dori sa prezint pe scurt cronologia reala a principalelor evenimente legate de existentta firmei MEGAPOWER. Firma a fost fondata de catre mine in anul 1989 in scopul de a dezvolta o noua generatie de surse de putere folosind o versiune modificata a tehnologiei VICOR. La acea data, functionam ca vicepresedinte de inginerie la una din diviziile firmei VICOR si primisem acordul presedintelui firmei de a urma acest plan. La sfarsitul anului 1989 si inceputul anului 1990 am contactat primele grupuri de "venture capital": MOHR, ALPHA PARTENERS si CONCORD PARTENERS in scopul ridicarii fondurilor necesare de capitalizare. In primavara anului 1990, Robert Deutsch imi propune sa prezint planul de afaceri si in Romania. Capitalizarea previzionata pentru centrala din SUA si deschiderea diviziei din Romania dupa doi ani de functionare s-a ridicat la 12 milioane de dolari, dublu decat era necesar pentru o singura operatiune in SUA. IIRUC SA a fost desemnat ca investitor oficial din partea romana si in schimbul unei investitii de 11,4 milioane de dolari achizitioneaza un pachet majoritar de actiuni. Patru din cele cinci pozitii ale Consiliului de Directori au fost alocate investitorului roman, dupa cum urmeaza: Cornel Moldovan, Director General IIRUC SA - chairman, Vasile Baltac, ministrul Industriei Electronice - membru, Robert Deutsch, consilier al Guvernului Romaniei - membru, si o pozitie vacanta ce urma sa fie ocupata de catre Theodor Stolojan, Primul Ministru al Romaniei, dupa terminarea mandatului in Guvernul Romaniei in toamna anului 1992. Cea de-a cincea pozitie a Consiliului a fost ocupata de catre mine ca reprezentant al managementului american si director general al firmei.

Robert Deutsch castiga din afacere 10.000 de dolaripe luna, fara sa lucreze o singura zi

Prin stipulatiile contractului de cumparare de actiuni, oricare din membrii managementului firmei putea fi inlocuit prin patru voturi. Deci investitorul roman a avut controlul total al conducerii firmei de la bun inceput. Chiar fara Primul Ministru Stolojan in conducere, se putea numi instantaneu un alt reprezentant roman in consiliu. Tot prin contractul de cumparare s-a prevazut ca deschiderea diviziei din Romania sa aiba loc la doi ani dupa inceperea operatiunilor firmei, exceptand situatia in care toti cei cinci membri ai conducerii voteaza unanim s-o deschida mai devreme. De asemenea, in contractul de cumparare se prevazuse inceperea prospectarii pietei de desfacere europene in primavara anului 1992, unde divizia din Romania urma sa-si desfaca produsele.

Dupa achizitionarea licentei VICOR, firma isi incepe efectiv activitatea in februarie 1992. Catre sfarsitul anului 1992, MEGAPOWER avea deja dezvoltata prima linie de produse si era in plin proces de marketare. Firma avea 54 de angajati si avea aprobarea agentiilor pentru siguranta in functionare. Din pacate, in aceeasi perioada, cateva evenimente nefericite aveau sa pecetluiasca soarta tragica a firmei. Robert Deutsch, care functiona ca vicepresedinte pentru afaceri internationale cu un salariu de 10.000 de dolari pe luna, a refuzat sa indeplineasca dispozitiile conducerii si nu s-a prezentat la serviciu nici macar o zi. Managementul american a cerut eliberarea sa din functie, fapt ce a declansat un razboi total intre partea romana, condusa de ministrul Baltac si partea americana. In vara anului 1992, partea romana a cerut sa se foloseasca o parte din fondurile firmei pentru diverse plati in Germania (nici o legatura cu firma) si sa se cumpere echipamente electronice pentru IIRUC SA. Managementul american a inceput sa primeasca nenumarate faxuri de la domnii Baltac, Deutsch si Moldovan continand amenintari si insulte. Actiunea de prospectare a pietii europene in folosul diviziei din Romania este anulata de catre ministrul Vasile Baltac. Intregul personal al firmei este stupefiat de aceasta situatie nemaiintalnita: ministrul roman insarcinat cu activitatea firmei in Romania se opune fara motiv la o actiune esentiala pentru viitorul firmei. Acesta este primul semn pentru managementul american ca partea romana avea alte planuri cu firma MEGAPOWER.

Florin Georgescu "a pus deoparte" cinci milioanede dolari

Nu mult mai tarziu, o serie de evenimente stranii incep sa se petreaca. Proaspatul sosit in consiliul de directori in toamna lui 1992, ministrul de Finante, Florin Georgescu, cere imediat deschiderea diviziei europene si hotaraste plasarea a cinci milioane de dolari din fondurile firmei intr-un cont separat controlat de catre investitorul roman. Acest fapt conduce imediat la pierderea credibilitatii firmei in mod oficial: firma de auditori Ernst&Young retrage imediat calificativul de credibilitate ("on going concern"). Firmele doritoare de a folosi sursa MEGAPOWER (Tektronix, HP si altele) refuza sa angajeze comenzi din cauza lipsei de "on going concern". La inceputul anului 1993, firma nu isi poate plati obligatiile de licenta deoarece ministrul Florin Georgescu vrea sa deschida divizia europeana in schimbul eliberarii de fonduri pentru functionare. Ministrul Vasile Baltac cere sa fiu inlaturat de la firma. Conflictul se agraveaza prin pregatirea unei actiuni de judecata de catre managementul firmei in scopul prezervarii existentei firmei. Subit, ministrii Georgescu si Baltac demisioneaza. Sunt inlocuiti de functionari superiori de la MF (consilierul Alexandru Iordachescu) si de la MI (directorul Iancu Dumitrescu). O comisie de audit de la MF condusa de Alexandru Iordachescu este trimisa la firma. Angajatii romani de la firma sunt amenintati cu confiscarea averilor din tara si revocarea vizei de lucru, si li se cere imediat sa se reintoarca in Romania. La cererea partii romane, doi dintre ei sunt concediati ilegal, fapt ce conduce la o actiune de judecata castigata de catre cei concediati. In aceste conditii, conducerea departamentului de inginerie isi da demisia. Situatia instabila a firmei devine publica in comunitatea industriala din SUA. Nici una dintre marile firme utilizatoare de surse nu mai doresc sa considere MEGAPOWER ca un potential furnizor. Treptat, alti angajati de valoare parasesc firma. Devine evident ca o actiune de refinantare este necesara. Firma ACMA din Singapore este dispusa sa investeasca 3,5 milioane de dolari daca va imparti controlul firmei cu partea romana. Partea romana refuza sa cedeze controlul absolut al firmei. Ca urmare, MEGAPOWER falimenteaza la inceputul anului 1994 si intra sub protectia Capitolului 11 al legii federale de faliment a SUA.

Confidentia esteo firma fantoma

Guvernul Vacaroiu, prin Hotararea de Guvern din 6 mai 1994, deleaga Ministerul de Finante si BANCOREX sa recapitalizeze firma. Ca urmare, recapitalizarea se face printr-o firma fantoma, CONFIDENTIA, care achizitioneaza pachetul majoritar de actiuni. Devine evident ca domnul Alexandru Iordachescu nu are nici cea mai simpla idee cum sa recupereze firma din situatia de faliment. Politica de conducere a domnului Iordachescu era sa numere bucatile de hartie de la Xerox si sa scrie rapoarte zilnice ministrului Georgescu. Dovezi de necontestat ca MEGAPOWER este mentinuta in viata numai pentru alte scopuri ma determina sa informez Guvernul Romaniei si conducerea BANCOREX despre situatia firmei. Imediat, ministrul Florin Georgescu cere bordului de directori sa fiu eliberat din functia de presedinte. Dupa plecarea mea de la firma, in octombrie 1994, fostii angajati ai firmei mi-au adus la cunostinta ca noii directori generali, George Popescu si apoi Grigore Maimut nu au facut altceva decat sa continue activitatea domnului Iordachescu, la salarii de peste 100.000 dolari pe an. Recent am aflat ca firma nu mai are sediu, dar ca este inca inregistrata. Ultimii ingineri si muncitori (patru la numar) nu au fost platiti pentru ultimele trei luni de lucru prestate la inceputul acestui an. O actiune legala este in plina desfasurare la departamentul Muncii al Statului California. Este foarte probabil ca firma sau actionarii principali sa plateasca amenzi importante".

Dr. Christian LAZAROVICI