… cum se suceste gatul unei lebede negre. Intre iohannistii “pe stil vechi” si cei “pe stil nou”. In trei zile.
… dupa victoria uluitoare de duminica trecuta, n-am mai scris nimic. Stiam ca, oricum, se va scrie mult, asa ca mi-am ingaduit un moment de respiro, pentru a putea savura mai bine frumusetea efemera a lebedei negre. Pentru ca asta s-a intamplat duminica, in cazul in care inca nu v-ati dat seama – peste Romania a falfait, maiestuos, o lebada neagra, lasandu-ne pe toti cu gurile cascate. (Pentru necunoscatori “lebada neagra” e un … concept lansat de Taleb, menit sa indice un eveniment neasteptat, zguduitor in bine sau in rau; morala ar fi “asteapta de neasteptatul”.) Stiam ca n-o sa dureze. Dar speram macar la cele trei zile in care, zice-se, ar tine orice minune, dupa care e interzisa sau incepe sa ingrase. N-au fost sa fie nici alea. Stiam, inca din anii ’90, ca unii romani mananca lebedele (albe) din Viena. Nu stiam insa ca unii romani (altii), prefera, mai nou, lebedele negre.
De la romanii astia aveam asteptari mai mari. Inca mai am. A fost, totusi, o lebada neagra! Nu te intalnesti cu asa ceva in fiece zi. Eu, unul, m-am intalnit cu ea in ’89 si-n 9.11. Si-atunci, de ce sa te zoresti sa-i sucesti gatul? Pana si mortul se lasa trei zile, sa se “raceasca”. Pare-se, insa, ca nu mai avem nici macar atata rabdare. Trei zile e prea mult pana si pentru o minune. Cat ai bate din palme, “invingatorii” s-au impartit in doua tabere: iohanistii “pe stil vechi” – cei care l-au sustinut de la bun inceput, cu pragmatism, pe viitorul presedinte al Romaniei, Klaus Iohannis; si cei “pe stil nou”, care l-au sustinut de-abia in al doilea tur, iar asta dupa ce-l criticasera aspru in turul intai. [Nota: Pentru a evita din start orice suspiciuni, ma grabesc sa precizez ceea ce se stie (sic): In primul tur am sustinut-o pe Monica Macovei, fara a-l ataca pe Iohannis; in turul doi l-am sustinut pe Iohannis. Ma gasesc, prin urmare, ca de-obicei, pe undeva prin no-man’s-land.]
Atacurile – multe usurel vicioase – venite din partea unor intelectuali respectabili, se invart in jurul aceleeasi teme: “Iohannistii pe stil nou (cei din turul doi), se impauneaza cu o victorie care nu le apartine! Asta e fariseism!” (In treacat, dar cu o oarescare legatura, fariseii adevarati se “bucura” pe nedrept de un PR negativ; erau intelectualii vremii.) Pe masura ce se intra in “detalii”, argumentul se dezvolta cam asa: (a) era absurd sa votezi cu Macovei, ca n-avea sanse; Iohannis avea; (b) “ati” strans doar 4,5%, asa ca ce pretentii mai aveti?; (c) ati confuzat electoratul Macovei, scazandu-i sansele lui Iohannis.
Sunt aici intr-atat de multe fracturi logice, ca mi-e si teama ca mai ratez vreuna. (a1)scopul nu era sa ajunga Macovei pe locul doi – ala ii era asigurat lui Iohannis, ceea ce s-a si intamplat; de pragmatici e plina lumea; speranta era sa ajunga pe locul trei, pentru a transmite un semnal ca trebuie schimbat ceva radical in modul in care se face politica. Dar aici te scrantesti logic daca (b1) ii reprosezi lui Macovei ca a obtinut “doar 4,5%”, cata vreme ai declarant la (a) ca, pragmatic, nimeni nu trebuia sa voteze Macovei; fie respecti logica premisei, fie nu. Iar la (c1) cifrele vorbesc de la sine – 90% din electoratul Macovei a votat Iohannis. [Nota: Nu-i asa ca sunt incredibil de organizat? Azi, maine parca vad ca incep sa folosesc Power Point.]
Da’ fractura logica e precum fractura in boala scleroticelor albastre (osteogeneza imperfecta, daca preferati, de care suferea Toulouse-Lautrec, care se caracterizeaza prin fragilitate osoasa crescuta) – o data pornita, e greu de oprit (si, precum HTL, risti sa ramai pitic, chiar daca genial): daca aceia care nu l-au votat pe Iohannis in turul unu sunt de aratat acum cu degetul, atunci sa aratam cu degetul toate milioanele care nu l-au votat in turul intai sau nu au votat defel! Putina coerenta logica n-a ucis pe nimeni. Sa ridice primul piatra cine poate spune cu mana pe inima ca sutele alea de mii din diaspora, aia care au fost scanteia care au atatat focul din care s-a ridicat lebada neagra mai abitir decat pasarea Phoenix din propria-i cenusa, au fost mobilizati mai degraba de “stilul Iohannis” decat de “stilul Macovei”! Ca eu, unul, n-am identificat inca pe nimeni printre cunoscutii mei – multi! – din diaspora. Dar milionul de iohannisti “pe stil nou” din Romania? Sunt si ei de aratat cu degetul? Sub al cui “farmec” au fost ei? Rog seriozitate la raspuns. Nu ma faceti sa rad, ca n-am mai ras de mult.
Prin urmare, propun sa tragem cu totii aer in piept, sa respiram in punga, daca e nevoie, orice numai sa ne linistim. Avem o lebada neagra care abia, daca mai sufla. Avem probleme mai grave pe partea dreapta, ca de stanga nici nu mai vorbim. In conditiile actuale, cu un PNL pe stil nou despre a carui viitoare conducere inca nu stim nimic, o Monica Macovei despre care nu stim daca isi face partid sau nu, un PMP cu Basescu, e greu de prevazut cum si cand se vor (re)pozitiona partidele atat in raportul dintre ele cat si in raportul cu Klaus Iohannis. Si, daca tot veni vorba, cum se va pozitiona nou presedinte in raport cu ele.
De intelectuali nici nu mai vorbesc.
Asa ca va rog, fiti ingaduitori cu lebada neagra! Zile multe nu mai are oricum. Si stiti cum e cantecul lebedei.