Este șantajat Cătalin Harnagea să nu-l deconspire pe ”acoperitul” SIE din 1997?
Declanșarea campaniei prezidențiale-2014 a scos la rampă suspiciunea ”acoperiților” serviciilor : din presă ( confirmată în viu de Robert Turcescu ), din Justiție și chiar printre candidații la Preșdinție. Dar și amenințări cu ani grei de pușcărie, în cazul unor ”incidente de securitate”, adică a deconspirării lor.
Singura supoziție sustenabilă a venit de la Traian Băsescu care a afirmat că Victor Ponta, candidatul PSD la președinția României ar fi fost ofițer acoperit al SIE în perioada 1997-2001. Ca fapt divers, zilele trecute un alt candidat la președinția României a dezvăluit faptul că după 1989, Victor Ponta locuia în același bloc din cartierul Pajura cu Emil Constantinescu și că mamei sale, care era prietenă cu dna. Constantinescu, i s-ar fi datorat repartizarea ca procuror la un parchet de sector în Capitală. Și că la un an după ce a ajuns la Cotroceni, Emil Constantinescu personal l-ar fi numit pe procurorul de 26 de ani, Victor Ponta, direct în Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie . Deși nu îndeplinea condiția impusă : minim 8 ani de experienţă ca procuror.
Așadar singurul care poate spune în cunoștiință de cauză, dacă racolarea procurorului Ponta a avut loc sau nu în 1997, este directorul SIE din acea perioadă, Cătălin Harnagea. Ori Harnagea nu vrea să vorbească. Nu pentru că nu știe sau pentru că se teme să nu încălce legea SIE, ci pentru faptul că la rîndul lui, se pare că ar fi fost protagonistul unui grav incident de securitate, în calitate de director SIE. Care ar fi fost provocat cu scopul ștergerii urmelor unui caz de corupție, prin urmare perfect anchetabil chiar și acum de Justiție. În cele ce urmează vă prezint dovada.
Cei 18 inculpații aflaţi în arest în dosarul Țigareta 2, au aflat în 1998, pe timpul procesului în care erau judecați, despre existenţa volumului secret nr. 18 din dosar, conţinând acte de constatare ale unor convorbiri telefonice pentru care nu existau mandate de interceptare emise de procurorul anume desemnat, pe numele inculpaților interceptați. Nu pentru că le-ar fi fost aduse la cunoștință de procurorii Parchetului Militar sau de judecătorul-maior Ștefan Pistol, șeful completului de la Tribunalul Militar Teritorial București, ci odată cu apariţia lor într-un articol din Evenimentul Zilei intitulat ”Țigareta 2 trebuia să ajungă Țigareta 100”, semnat de jurnalistul Christian Levant (Cristian Vanucică, pe numele de pe diploma de absolvire a școlii militare subofiţeri de securitate şi miliţie absolvită de acesta).
În articol apar paragrafe fără nici o legătură cu dosarul cauzei, despre care semnatarul articolului afirma că fac parte din transcrierile interceptărilor telefonice, dintre cetăţeanul bulgar Rumen Dragnov, director operaţional al companiei aeriene Air Sofia şi inculpatul Dumitru Popescu, angajatul firmei de intermediere şi brokeraj aeronautic Quick Aero Service, firmă al cărui patron era Shimon Naor. Adresa de înaintare a lor nr. 00363932/ 28.04.1998 fiind semnată de generalul maior Cornel Grigoraş, şeful Direcţiei de protecţie din Serviciul de Informaţii Externe (serviciu care n-avea competenţe teritoriale în România). Această adresă a lui Grigoraș nu putea ieși din instituție fără avizul directorului SIE, Cătălin Harnagea.
La cererea avocatului Ion Mustață, apărătorul lui Dumitru Popescu, direcția Telecomunicații București a eliberat, pe baza desfășurătorului telefonic pentru posturile telefonice menționate (2222192 și 2222342 ale lui Dumitru Popescu, la firma Quick Aero Service), constatarea tehnică, semnată și ștampilată de directorul instituției, că 70 % din conexiunile telefonice din dosar n-au avut loc. Mai precis exact convorbirile așa-zis interceptate, transcrise de serviciul de informații, trimise Parchetului Militar. De unde colonelul magistrat Mihai Popov le-a livrat spre publicare jurnalistului Christian Levant . Vezi desfăşurătorul:
Intervenția SIE în dosarul penal ”Țigareta 2” cu un fals atît de grosolan a avut totuși darul să ”convingă” judecătorii militari ( or fi fost și ei ”acoperiți” ? ) să pronunțe sentințe de pînă la 15 ani de închisoare în acest caz. Comandorul Ioan Suciu, comandantul Bazei 90 Aviație-Otopeni a MApN, condamnat la 15 ani de pușcărie pe ”probele” furnizate de SIE, fiind și azi închis la Jilava.
Privită din perspectiva funcționării SIE, acesta a fost un incident de securitate extrem de grav care nu putea fi provocat intenționat decît de către conducătorul instituției, cu scopul ascunderii adevărului și a făptuitorilor, adică a traficului de arme care s-a petrecut pe platforma militară a aeroportului Otopeni pe 16 aprilie 1998 și nu a celui cu țigări. Surprinzător dar despre acest incident de securitate cu efecte juridice legate de libertatea unor oameni nevinovați, generat din rațiuni politice, Cătălin Harnagea n-a fost niciodată chestionat de nimeni pînă acum. Să fie Cătălin Harnagea șantajat de cineva care știe ce s-a petrecut în 1998, cu scopul de a nu-l deconspira pe Victor Ponta, dacă acesta a fost într-adevăr ofițer acoperit al SIE?
Mai ales că misiunile Direcţiei de protecţie din Serviciul de Informaţii Externe, conduse de Cornel Grigoraş, vizau exclusiv transmiterea sarcinilor de îndeplinit dar și protejarea vieţii şi acţiunilor informative ale spionului SIE, Rumen Dragnov. Realizate printe altele și prin monitorizarea permanentă a convorbirilor lui telefonice. Ca urmare a publicării în Evenimentul Zilei a articolului lui Christian Levant, spionul SIE Rumen Dragnov ( care fusese cu sacrificii mari ”plantat” de SIE în guvernul bulgar ), a fost deconspirat, demis din funcţia guvernamentală şi anchetat de serviciile de informaţii bulgare. Simultan cu acestea și generalului SIE în rezervă Ioan Talpeş care era ambasadorul României la Sofia, autorităţile bulgare i-au pus în vedere ca în 48 de ore să plece acasă.
Ce anume putea să ascundă SIE prin intermediul făcăturilor de transcrieri ale interceptărilor telefonice? Faptul că pe 15 martie 1998 maiorul Lopătaru de la Poliţia Economică-Constanța a depistat în trafic, pe șoseaua Mangalia-Constanţa peste 6.000 de baxuri de ţigări Assos de contrabandă, cu timbre avînd exact acelaşi cod şi număr de înmatriculare ca şi cele din ”Ţigareta 2” ( numărul de înmatriculare J/40/1473 și codul SIRUES 403011971 ). Încărcătura fusese eliberată prin vama din Zona Liberă Constanţa Sud Agigea şi aparţinea sirienilor Jamal Al Atm și Yahia Al Atm, cei care comandaseră timbrele la Imprimeria Natională pe 03.09.1996.
După confiscare, containerele cu ţigări fuseseră predate sigilate Direcţiei Generale a Vămilor, prin adresa nr. 38336/1998 a IGP. De unde, 35 de zile mai târziu cineva le-a ridicat şi le-a plasat în depozitul de la Mogoșoaia. Această mutare a țigărilor s-a petrecut pe 20 sau 21 aprilie 1998, simultan cu trimiterea la redacţiile tuturor organelor media centrale, a unui fax anonim. În acest fax era vorba despre descărcarea la platforma militară a aeroportului Otopeni a 3.000 de baxuri de ţigări de contrabandă, dintr-un avion Il-76, în seara zilei de 16 aprilie 1998. Faxul respectiv declanşînd scandalul ”Ţigareta 2”.
Sincronizarea celor două momente operative nu putea fi opera unor diletanți ci a unei instituții speciale a statului roman, avînd scopul creării în ochii opiniei publice a ”flagrantului minuțios organizat”, în alt loc decît platforma militară și la cîteva zile după decolarea avionului. Adică a aparenţei unei infracţiunii de contrabandă cu ţigări, în cazul aeronavei Il-76 a companiei ”Air Sofia” care de fapt doar încărcase arme de la aeroportul Otopeni.
Pe cine trebuia să-l protejeze SIE cu prețul deconspirării spionului SIE Rumen Dragnov ?Avionului implicat în Ţigareta 2, MApN i-a alocat la dus şi la întors următoarele numere de programare militara: 8964 şi 8929. Numere de programare militare cuprinse între 8001 şi 8999, primesc doar zborurile definite drept transport special marfă, efectuate cu avioane comerciale străine. Deci numai dacă transportă arme, niciodată țigări. Iar șeful Statului Major al MApN emite și semnează autorizația de survol și aterizare odată cu alocarea numerelor de programare militară, numai în baza art. 8 și art. 25 din Regimul de zbor în spațiul aerian al României (HCM 793/04.07.1974).
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/cioroiani/regimulzbor3.jpg
Pentru a emite această autorizare este necesar ca în prealabil să existe o aprobare din partea PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, dată cu 10 zile înainte de data executării zborului. În 1998, preşedinte al României și Commandant Suprem al Armatei era Emil Constantinescu.
Nini Săpunaru şi „scheletele” din dulapul USL. Partea a II-a
Ori Cătălin Harnagea, a fost mai întîi testat întru fidelitate de Emil Constantinescu în calitate consilier prezidențial și abia apoi a fost numit de acesta director la SIE.