Consecințele războiului din Ucraina asupra Europei

Sfatul Bătrânilor a dispărut. Cei care conduc și hotărăsc astăzi destinul omenirii sunt lipsiți de cel mai elementar simț umanitar, fiind doar interesați să acapareze puterea politică pe plan hegemonial. Ei privesc cu totală indiferență situația nefastă în care mii de oameni își pierd viața în războaiele cotidiene.

Între timp, manipularea intensivă a individului în democrație câștigă în eficiență, „simplul cetățean” devenind un „retardat”, care mai reacționează din când în când emoțional, solidarizându-se după cum dictează „bagheta dirijorului”, incapabil fiind de a-și influența propiul său destin. Consecințele nefaste ale acestei politici le simțim în fiecare zi. Treptat dispar și cei care mai aveau un cuvânt de spus, „bătrânii sfătuitori” de talia lui Henry Kissinger sau Helmut Schmidt.

Cu ani în urmă (2014 - „Maidanul în Ucraina”), fostul Cancelar, considerat “înțeleptul Germaniei”, la 96 de ani, anticipa: „Sancțiunile recente luate de S.U.A. și U.E. contra Rusiei sunt măsuri stupide, prostești, care vor afecta în aceeași măsură economic ambele părți (și Vestul)”. Situația din Ucraina este deosebit de periculoasă; se preferă un dialog cu Rusia, care nu trebuie exclusă din cadrul Întâlnirii G-8. Vestul trebuie să dezamorseze conflictul, nu să stimuleze apetitul rusesc pentru o intervenție militară!

Războiul din Ucraina, reprezentând un conflict de interese hegemoniale între Rusia și SUA, a afectat cel mai mult situația economică a Germaniei și implicit a Europei, cele două mari puteri fiind interesate de fapt să-și consume supraproducția de armament. După Conferința de la Ramstein, Germania și Europa, din nou „îngenunchiate”, sunt aduse la cheremul Americii, urmând să preia în viitor toate cheltuielile privind ajutorul dat Ucrainei. Ceea ce a fost prevăzut în bugetul SUA s-a consumat; nemții spun „prăjitura s-a terminat!”.

America și-a atins și obiectivul pe termen scurt, acela de a-l slăbi militar pe Putin. Acesta a reacționat în forță, cu întârziere după consolidarea și înarmarea Ucrainei (2014, începând cu batalionul de mercenari „Azov” și Tratatele de la Minsk), la depășirea „liniei roșii” de către N.A.T.O.

Al doilea obiectiv deosebit de important era distrugerea conductei Stream, care furniza gaz Germaniei la un preț convenabil și a relațiilor economice de colaborare cu Rusia, aflate într-un stadiu de dezvoltare exponențială.

În plus, situația economică a Germaniei s-a agravat după preluarea conducerii de către un guvern ecologist „analfabet” (cit. Bundestag), aceasta fiind prima țară din grupul celor puternic dezvoltate economic care intră în recesiune.

Protestele actuale ale fermierilor la care s-au raliat cei de la transport, căile ferate și în ultimă instanță meșteșugarii, caracterizează această situație.

Agricultorii germani sunt nemulțumiți în primul rând de anularea subvențiilor acordate pe motorina agrară. Fără a mai ține cont de regulile democrației “reprezentative”, deci fără aprobare, mii de tractoriști au început cu o săptămână în urmă blocarea orașelor mari și a autostrăzilor principale, fiind sprijiniți și organizați de sindicate.

Scânteia care a declanșat marea revoltă a izbucnit în nordul Germaniei. Aflând că ministrul Economiei, Robert Habeck (filolog, adeptul „pompelor de căldură”, ecologist) se află într-o excursie în Marea Nordului, pe insula Hallig Hooge, fermierii au blocat cu tractoarele portul în care a ancorat feribotul. Cu toate măsurile preventive luate din timp de poliție, forțele de ordine nu au reușit să stăvilească furia țăranilor care scandau „Coboară, lașule!” În aceste condiții, înspăimântați, cei care conduceau feribotul au făcut cale întoarsă, salvându-l pe fugar.

A doua zi, acțiunea inițiată de fermieri a fost catalogată de ministrul Agriculturii ca fiind huliganică, aparținând unei minorități influențate de extremiști. La această aserțiune s-au raliat și alți politicieni și câteva posturi de televiziune în acțiunea propagandistică de protejare a democrației, care nu mai este de fapt reprezentativă.

Schimare de paradigmă. Un eveniment surprinzător și inedit schimbă total cursul evenimentelor. Ministrul prezident al Landului Bavaria, Markus Soeder, apare inopinat la televiziune declarând: „Protestul este corect și justificat, fiind consecința politicii catastrofale a guvernului actual”. După această declarație, situația se schimbă radical, protestul este susținut de marea majoritate a politicienilor; 91% din populație (în sondajele de opinie) este de acord să suporte consecințele grevei, care paralizează toată Germania.

Blocada Berlinului. Punctul culminant al revoltei este atins după o săptămână, în capitala Germaniei; centrul este invadat de 6.000 de tractoare, la care se raliază și o parte din TIR-uri, precum și muncitorii de la Căile Ferate, care cer reducerea săptămânii de lucru la 35 de ore, păstrând salariile actuale intacte. Ministrul de Finanțe, Ch. Lindner, cel care trebuie să justifice o pierdere de 60 miliarde destinate eradicării „Covid”-ului și risipite în scopuri ecologice, face imprudența de a lua cuvântul în fața mulțimii, încercând să se justifice. Este copleșit de vacarmul mulțimii care scandează fără întrerupere: „Hau up!” (Dispari, pleacă de aici!).

-------------------------------------