Născut sau blestemat sub steaua noastră ? Băsescu -singurătatea comandantului de cursă lungă


Dupa mine, nici Ponta, nici Iohannis nu sunt oameni care sa garanteze progresul Romaniei, daca vor ajunge presedinti. Sunt amandoi egal imorali si egal nepotriviti pentru a conduce Romania“ –Traian Basescu


Băsescu se apropie de finalul celui de al doilea mandat , moment de bilanț pentru pre

- ședinte , pentru adversarii acestuia sau pentru noi, susținătorii președintelui , cei care i-am fost alături în grelele și inegalele războaie purtate împotriva forțelor ascun-

se care doreau și doresc în continuare cantonarea României în trecut.

I-am fost alături din convingere, i-am urmărit activitatea cu admirație și l-am criticat violent atunci când am avut impresia că înșeală speranțele celor ce au crezut în omul politic Băsescu .Cu obiectivitate spus , a făcut și multe greșeli dar asta nu mă poate opri să nu constat că românii îi datorează enorm lui Băsescu pentru :

  1. plasarea fermă a României pe orbita UE și cea a parteneriatului strategic cu NATO și SUA;
  2. curajul de a spune ceea ce trebuia spus despre necesara implicare a României în războiul împotriva URSS ;
  3. RĂZBOIUL ANTICORUPȚIE ;
  4. EFORTUL CONSTANT pentru asigurarea unei reale independențe a justiției ;
Marea neîmplinire a lui Băsescu și marea nesansă a noastră , a românilor a constat, constă în faptul că Băsescu nu a reușit să își creeze o echipă unită și motivată care să se dedice binelui comun. Tot felul de autoproclamați analiști politici spun sentențios că 

„ la umbra stejarului bătrîn cresc numai buruienile ”.

Să privim lucrurile în față : Tembelismul românilor și gena lor fanariotă au obligat pe președintele Băsescu să conlucreze cu niște indivizi de proastă condiție ( Vasile Blaga,Ion Olteanu, Cezar  Preda , Călin file cu neveste , Cristi Preda , licheaua ce a lansat un patetic apel către lichele , ariviști , fripturiști , etc. , etc.) și să facă de câteva ori compromisuri politice care într-o societate normală ar fi fost de neacceptat.Este însă societatea românească o societate normală ? Să fim serioși , trăim într-o societate

schizoidă , societate în care avortoni și ariviști politici  proclamă URBIS et ORBIS că ei ar fi „mândri că sunt români ”.

Părăsit de mulți dintre cei care mai ieri se erijau în „bășiști” , singur, tot mai singur , la final de mandat Băsescu își pune întrebări :

  1. cum îl va reține istoria -învins sau învingător ?
  2. În perioada post Băsescu vor supraviețui sau nu aderarea la UE , parteneriatul cu NATO și SUA sau independența justiției ?
În loc de concluzie , un mesaj adresat epigonilor, pigmeilor politici , tristelor figuri înscrise în cursa prezidențială , mesaj care o dată în plus scoate în evidență actuali-

tatea lui Eminescu :

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
/..../

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!



Comments