Efectul Hrebenciuc-Vanghelie-Șova-Ghiță. Cât de mult a pierdut premierul

http://romaniacurata.ro/pe-bune-mai-credeti-povestea-cu-ponta-castigator-sigur-efectul-hrebenciuc-vanghelie-sova-ghita-cat-de-mult-a-pierdut-premierul/

Citesc cu oarecare întristare diferitele sondaje de opinie legate de alegerile din această toamnă. Nu pentru că aș crede în vreun fel în ele (pentru cei care nu știu încă, puteți afla de aici cine sunt patronii institutelor de sondare și ale cui interese le reprezintă), ci pentru că există o anumită doză de adevăr și acolo, atunci când e vorba de șansele candidaților. Mai exact, nu în răspunsurile la întrebarea ”cu cine votați?”, ci în cele de la întrebarea ”cine credeți că va câștiga alegerile?”. Pentru că cei care dau răspunsul ”Ponta” la a doua întrebare nu sunt, neapărat, cei care vor vota cu el, ci și aceia care fie au altă opțiune, fie niciuna și nu se gândesc să participe la vot. Răspunsul ”Ponta” indică doar parțial speranța că acesta va ieși președinte (din partea celor care, într-adevăr, au intenția de a vota cu el), la care se adaugă însă și pesimiștii și defetiștii cu alte opțiuni, dar care tot pe Ponta ”îl văd” câștigător. Partea cea mai proastă e că trăim într-o societate în care percepțiile chiar dacă nu sunt susținute de realitate, ajung să creeze realitate.

În acest război al percepțiilor care generează realități, Victor Ponta a fost până acum marele beneficiar. Percepția de invulnerabilitate are mai multe cauze, dar una dintre cele mai importante dintre ele (dacă nu cea mai importantă) are la bază o altă imagine – cea a imensei mașinării de partid din spatele lui. Despre Monica Macovei s-a tot arătat că nu are un partid și nici nu a reușit să mobilizeze societatea civilă așa cum se aștepta (de ce nu e candidatul independent așteptat, cu altă ocazie), iar despre Klaus Iohannis s-a tot scris că, de fapt, ar fi susținut de PNL și PDL doar parțial, în condițiile în care, oricum, cele două partide luate împreună sunt o forță importantă, dar nu la nivelul PSD. Ordonanța traseismului și numeroasele pomeni electorale au venit să adâncească diferențele reale dintre PSD și PNL-PDL, dar, și mai important, și cele la nivel de percepție.

Cu percepțiile e foarte greu (dacă nu chiar imposibil, uneori) de luptat. Și de aceea recentele scandaluri din PSD pot schimba starea lucrurilor. Pentru că afectează exact imaginea de forță monolitică a partidului. Scot în evidență faptul că, într-adevăr, promovarea lui Ponta în postura de prezidențiabil e lucrătura lui Dragnea, pentru a putea scăpa de el și pentru a putea prelua apoi partidul. Doar că acest scenariu nu le surâde tuturor facțiunilor din PSD și nici chiar lui Ponta, care și-ar fi dorit un urmaș mai controlabil la cârma partidului. Discuțiile lui Hrebenciuc cu Șova nu relevă doar desconsiderarea totală a regulilor unui stat de drept (lucru care nici măcar nu e o noutate, ci doar o confirmare), ci, în același timp, oferă o perspectivă asupra luptelor interne din PSD. Explozia de nervi a lui Vanghelie și trimiterile la origini ale lui Ghiță și Ponta sunt dinamită în stare în pură, care demonstrează de tensionată e înfruntarea internă din partid.

Nu e întâmplătoare decizia de ieri a lui Ponta de a-i pune pe bară pe Șova, Vanghelie și Ghiță, la care se adaugă demisia lui Hrebenciuc din Parlament. De fapt, era singurul lucru pe care îl putea face. În cazul lui Hrebenciuc era o delimitare necesară pentru a diminua efectul negativ al imaginii de partid corupt, într-o zonă sensibilă pentru PSD: electoratul din mediul rural, care a pătimit destule din cauza retrocedărilor abuzive. Asocierea PSD-ului (și încă la nivelul socrului premierului) și a lui Ponta cu retrocedările abuzive, cu raptul pădurilor, e capabil să provoace daune serioase în rândul unui electorat altfel insensibil la probleme ca plagiatul, Afacerea Microsoft ori alte mari scandaluri de corupție. În Dosarul Retrocedărilor e vorba de una dintre marile lor dureri – terenurile și pădurile lor. Iar, în privința suspendării lui Șova, Vanghelie și Ghiță se impunea ca o măsură de forță, pentru a conserva tocmai imaginea de partid monolitic, atât de importantă pentru Ponta pentru a menține percepția că are la dispoziție o armă și o mașinărie indestructibilă.

Oricine urmărește ceva mai atent jocurile politice înțelege că o asemenea măsură de forță (suspendarea celor trei), care transmite imaginea unui Ponta puternic și care controlează PSD poate diminua (fără a înlătura de tot) efectele negative, dar duce la exacerbarea tensiunilor interne. Din acest moment, e cât se poate de clar că facțiunile PSD nemulțumite nu au niciun motiv ”să se mobilizeze exemplar” la căruța lui Ponta și Dragnea, că dacă câștigă Ponta alegerile, drumul e larg deschis pentru Dragnea. Iar dacă pierde, responsabil de înfrângere va fi găsit și Dragnea. Nu, PSD-ul nu e deloc un monolit, și există suficienți nemulțumiți importanți la vârf, care nu au deloc motive să-și dorească victoria lui Ponta, pentru că asta echivalează deja și cu victoria lui Dragnea la șefia PSD. Sunt pesediști care știu să se ”descurce” și în Opoziție, fără a fi afectați major.

Presiunea DNA e un factor suplimentar de stres pentru PSD (chiar dacă n-are habar de limba română, Vanghelie, unul dintre beneficiarii tuturor guvernărilor, nu e prost atunci când spune ”Dacă tot nu apar în stenograme, am zis să mă autosuspend” – pentru Vanghelie sancțiunea de partid e o glumă, el ar avea/are nevoie de forța partidului doar dacă s-ar pune problema unor ”stenograme”; dar nici partidul nu-i poate oferi o astfel de protecție în acest moment – de aici și reacția că, suspendat sau nu, pentru ele tot aia e!). În loc să se ocupe de campania electorală, mulți baroni și baronași sunt preocupați acum mai mult să-și conserve propria piele, să șteargă urmele, să caute ieșiri de urgență, cu atât mai mult cu cât cazul lui Hrebenciuc arată că Ponta nu-i poate apăra până la capăt. Și dacă Ponta nu-l poate acoperi pe un baron ca Hrebenciuc, atunci la ce se pot aștepta alții? Pentru mulți trebuie să fi devenit clar că simpla victorie a lui Ponta nu aduce cu sine și amnistierea și grațierea, iar discuția dintre Hrebenciuc și Șova pe tema asta e genială prin efectul de iritare publică creat. Nu președintele României îi poate scăpa la o adică (că e Ponta sau altcineva), ci partidul (prin forța lui la toate nivelurile – de la schimbarea legilor, la diferitele conexiuni care mai există, cel puțin la nivel local între baroni și magistrați), de aceea succesiunea în partid e mult mai importantă decât bătălia pentru președenția României. Iar zilele lui Ponta în fruntea PSD sunt numărate: ori pleacă la Cotroceni, ori e învins, situație în care, cum s-a întâmplat și după înfrângerile din 2004 și 2009, urmează schimbarea.

Cumulat, efectele scandalurilor Hrebenciuc/ Dosarul Retrocedărilor & Șova, Vanghelie, Ghiță & discuțiile Hrebenciuc-Șova dinamitează candidatura lui Ponta pe toate planurile. Scandalul retrocedărilor afectează negativ electoratul rural (din zona sensibilă pentru PSD); negociereaamnistiei și grațierii a crescut gradul de iritare publică (cu mare potențial mobilizator pentru contracandidat), iar mașinăria de partid a PSD s-a gripat. E suficient? Greu de cuantificat pe moment. Dar cu siguranță că imaginea lui Ponta de ”câștigător sigur” s-a fisurat considerabil. Iar acest lucru este un efect mai important decât toate celelalte la un loc.

UPDATE: La doar câteva ore de la publicarea acestui articol, Liviu Dragnea și Sebastian Ghiță au anunțat că vor candida în tandem pentru șefia PSD. Deschiderea luptei în partid înaintea încheierii celei electorale confirmă tensiunile uriașe din interiorul PSD. Miza e dublă, dacă Ponta câștigă alegerile, președintele PSD va fi, cel mai probabil, și noul premier. Despre ambițiile lui Dragnea în acest sens am scris, de altfel, încă de acum două luni (aici).