ANNA CĂTINEAN

by rad: scotocind printre „rafturile internetului”, am dat de o fiică talentată a satului Ocnița și a comunei Teaca. Dacă voi găsi, voi aduce în atenția dvs. și alte versuri. Un mic medalion, scris de cineva din familie sau apropiați ne-ar ajuta să facem cunoscut mai multe despe activitatea ei literară.

ANNA CATINEAN 

s-a născut la 12 martie 1957, în satul Ocnița, comuna Teaca, județul Bistrița-Năsăud. A lucrat ca profesoară de Limba și Literatura Română și de Limba Engleză, precum și ca interpret-traducător. Vorbește curent limbile engleză, italiană, franceză și spaniolă. După deschiderea din anii '90 a călătorit în Europa și în afara ei iar în 2002 a plecat din țară cunoscând experiența migrației și a vieții în diaspora. În 2006 s-a stabilit în Andaluzia, Spania. La 36 de ani s-a confruntat pentru prima oară cu o boală grea, care i-a marcat destinul, și pe care a învins-o de trei ori. O autobiografie euritmată este volumul de debut al autoarei.

(Din volumul „O autobiografie euritmată”, Editura Școala Ardeleană, 2020, p. 60-61)

https://scoalaardeleanacluj.ro/.../o-autobiografie...

Poemul de seară: „Albatrosul negru” de Anna Catinean

(n. 12 martie 1957, Ocnița/Teaca - d. 20 iunie 2020)

Pasărea neagră a morţii

a intrat în spaţiul de lumină

din paradisul meu de pe Costa Tropical.

Te-ai vopsit în negru, Albatrosule,

oaspetele meu din fiecare dimineaţă,

când de pe terasa cu vedere la mare

– que linda vista al mar –

mă las copleșită de albastrul Mediteranei

și îţi urmăresc aripile sub imensul azur.

În mijloc de februarie, când pe aceste meleaguri andaluze

primăvara este deplină, iarba verde, migdalii în floare,

curcubeu de primule se întrec în frumuseţe și în splendoare

cu bougainvillea celor patru anotimpuri, cu hibiscus și

flamboyant.

Te-ai vopsit în negru, Albatrosule,

să întuneci orizontul primăverii timpurii

de pe meleaguri andaluze;

când migdalii în floare și iarba verde

îmi amintesc un strălucitor aprilie

de pe meleagurile natale,

cireși în floare, poieni cu brândușe și păpădii,

muguri explodând sub razele dimineţii,

grădini cu narcise și lalele.

Albatrosule, lasă spuma mării să-ţi înălbească din nou

aripile,

să se deschidă pentru mine din nou orizontul,

să visez la primăvara de acasă;

coline cu pomi în floare,

poieni cu brândușe și păpădii,

cai alergând peste mănoase câmpii,

rândunele vesele revenind la cuib.

Dar eu,

voi mai respira vreodată

parfumul primăverii de acasă...?

....................................................

Drum lin, Dragă Anna!