Singurul lac din Munţii Obcina Mare, în apropiere de Suceviţa
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Participanţi: Vasile Bouaru, George Sireţchi (Rădăuţi).
Alcătuirea geologică a Obcinilor Bucovinei nu permite formarea unor lacuri naturale decât în condiţii speciale. De aceea ele apar foarte rar în aceşti munţi; de multe ori se specifică că ar fi doar unul, în Obcina Feredeului. Sunt cunoscute, însă, două lacuri de baraj natural în Obcina Feredeului, ambele în apropiere de satul Sadova, Lacurile Iezer şi Bolătău. Iată că am descoperit un lac natural şi în Obcina Mare, singurul de altfel cunoscut în aceşti munţi.
Calea de acces cea mai uşoară este să urmăm drumul care urmăreşte îndeaproape Pârâul Şoarecu, descris în prima parte la sau la, până la imaginea 35, în dreptul cantonului forestier Pietrele Muierii.
În dreptul acestui canton apare o bifurcaţie (foto 1). Drumul din stânga imaginii duce mai departe în amonte, spre Pietrele Muierii. Pentru a ajunge la lac vom urma drumul din dreapta imaginii, tot în amonte (foto 2). Drumul este destul de scurt şi pe dreapta în sensul de urcuş găsim un mic panou (foto 3).
1
2
3
Drumul urcă pe lângă un mic pârâu pe care sunt adesea praguri (foto 4). Drumul urcă o pantă lină (foto 5) iar caracteristica pârâului este aceeaşi, multe praguri stâncoase (foto 6).
4
5
6
După 20 minute de la intrarea pe acest drum ajungem la intersecţia din imaginea 7. De acolo ne abatem spre dreapta, în urcuş. Suntem pe drumul forestier Scurtu 2, foarte scurt, doar 500 metri (foto 8). Admirăm stratele geologice (foto 9) şi ajungem în câteva minute la capătul său (foto 10).
7
8
9
10
De acolo începe urcuşul prin pădure şi, deoarece apar drumuri laterale, îl alegem pe cel din stânga imaginii 11. Acesta urmează îndeaproape albia secată a unui pârâu. Treptat, drumeagul de exploatare se pierde prin pădure, panta devine din ce în ce mai mare dar urcăm mai departe spre creasta muntelui. Undeva mai sus zărim lumină printre copaci, semn că ne apropiem de vârful muntelui (foto 12).
11
12
Ajungem pe creastă, într-o frumoasă poiană (foto 13) prin care am trecut pe traseele descrise la sau la. Din locul în care am ajuns ne abatem la dreapta faţă de sensul de urcuş, spre nord. Găsim un brad pe care sunt marcajele acestei zone (foto 14) şi imediat ajungem în partea cea mai înaltă a crestei, respectiv zona poienii Trisiciori, la 1038 metri altitudine (foto 15).
13
14
15
16
17
De acolo drumeagul de creastă coboară puţin, urmând marcajul bandă albastră, spre nord (foto 16). Ceva mai jos găsim o mai veche „cunoştinţă”, imensul fag cu scorbură la fel de mare, din imaginea 17. Deşi scorbura este la baza fagului şi este foarte mare şi pe interior, fagul este destul de viguros şi rezistă încă.
La aproximativ 40 metri mai jos de brad, înspre nord, părăsim drumul de creastă şi ne abatem spre stânga faţă de sensul de mers până aici (foto 18). Zărim mai jos, la 100 m, un luminiş. Acolo se află lacul vizat (foto 19). Este acoperit de vegetaţie şi, chiar dacă a fost secetă prelungită, nu a secat (foto 20).
18
19
20
Îl vom ocoli admirând vegetaţia bogată din lac şi din jurul său (foto 21). Pe marginea sa, pe un trunchi uscat, găsim iască (foto 22). Ajungem în altă parte a lacului unde, un trunchi de copac este căzut în el (foto 23).
21
22
23
Deşi aspectul este destul de mlăştinos, este multă apă în lac (foto 24). Suprafaţa apei este invadată de multe plante mici, de un verde extrem de intens (foto 25). Folosim acel trunchi de copac pentru a ajunge cât mai aproape de mijlocul lacului (foto 26).
24
25
26
Din ochi, lacul are formă eliptică, cu axa mare în jur de 60 metri iar cea mică în jur de 40 metri. Cu un băţ testăm adâncimea lacului, o apreciem la 0,5 metri (foto 27). Locul este frumos, e multă linişte. Multe libelule zboară pe deasupra sa. După ce admirăm pe îndelete lacul ne îndreptăm spre partea opusă locului pe unde am ajuns aici şi după ce mai privim odată în urmă (foto 28) coborâm prin pădure (foto 29).
27
28
29
30
Panta este pe alocuri mai mare şi la aproximativ 100 metri mai jos de lac găsim un loc care pare să fie un vechi post de observaţie din unul din războaiele mondiale care şi-au pus amprenta pe aceste locuri (foto 30).
Ceva mai jos găsim un drum de exploatare (foto 31) pe care îl vom urma în coborâre spre stânga faţă de sensul de mers până aici. Coborâm spre Valea Dragoşinul. Drumul urmeză albia unui pârâu, dar apoi o părăseşte (foto 32). După 10 minute ajungem la un drum de exploatare mai mare care conduce imediat la drumul principal (foto 33). Pe acesta vom coborî spre satul Suceviţa.
31
32
33
Pe acest drum am făcut ieşirea din traseul descris la. Undeva spre vale, coborând pe drumul forestier, auzim zgomotul puternic al unei cascade. Ajungem în vecinătatea ei (foto 34). Din acelaşi loc privim şi pragurile dinspre vale (foto 35).
34
35
Coborâm mai departe pe drumul forestier şi depăşim un canton aflat pe partea dreaptă în sensul de mers (foto 36). Drumul este bine întreţinut şi asta se vede şi după podurile refăcute şi coşurile de gunoi, deşi drumul nu este foarte circulat de turişti (foto 37).
36
37
După podul din imaginea 37, ceva mai la vale mai găsim un prag stâncos destul de interesant (foto 38). Urmăm mai departe drumul şi ajungem într-o porţiune mai degajată de unde privim spre stânga faţă de sensul de mers, către Piciorul Dragoşinului (foto 39).
38
39
Ajungem la un izvor aflat pe dreapta în sensul de coborâre (foto 40). De acolo mai avem de parcurs câteva sute de metri până la drumul 17B, exact la ieşirea din amonte din satul Suceviţa (foto 41). Acolo găsim câteva panouri (foto 42).
40
41
42
43
Iată drumul pe care am coborât în Suceviţa văzut de pe partea opusă drumului 17B (foto 43). Tot aici am făcut şi imaginea 40 de la una dintre etapele parcurgerii integrale a Râului Suceviţa. De atunci s-au schimbat însă câteva panouri.