Peşterile de la Turnu Roşu, pe Valea Caselor, în Munţii Făgăraşului

Forme carstice pe şisturi cristaline în bazinul Văii Caselor 

Mihai Ducea (Grupul de speologie Mundus Subterraneus Sibiu) 

1.   Istoric 

Primele date despre existenţa unei peşteri la Turnu Roşu (Porceşti) le găsim în Mineralogia magni Principatus Transilvaniae (1767) a lui Janos Fridvaldsky. Peştera Mare de la Porceşti (sub această denumire) este citată apoi de Josef Benkö în Imago Specuum Magni Principatus Transilvaniae Admirandorum Hucus Que Plurima Ex Parte Incognitorum (1774, Haarlem).

Alte date provin de la autori din secolul al XIX-lea, Bielz, Fichtel etc. dar vagi şi eronate. Cea mai completă descriere a Peşterii de la Porceşti (Avenul Roşu) (vezi hartă şi descriere la https://sites.google.com/site/romanianatura65/home/carpatii-meridionali/fagarasului/avenul-rosu-aproape-de-turnu-rosu-in-muntii-fagarasului ) apare în Anuarul Societăţii Turistice Carpatine (1941), sub semnătura doctorului Szalay.

Din 1983 zona a constituit obiectul cercetărilor Grupului de speologie Mundus Subterraneus Sibiu. 

2.   Localizare 

Zona studiată se află în extremitatea nord-vestică a Munţilor Făgăraşului, în apropierea comunei Turnu Roşu (Porceşti), la vest de Vârful (Gruiu) Călugărului (970 metri). Cota cea mai importantă din perimetru este Vârful Teleraru (912 metri).


Accesul în zonă începe din comuna Turnu Roşu sau din staţia C.F.R. Podu Olt (vezi harta Munţii Făgăraşului la https://sites.google.com/site/romanianatura61/home/carpatii-meridionali/fagarasului/muntii-fagarasului-harta-anul-2012 ), aflată la 2 kilometri nord-est de Turnu Roşu. Urmăm drumul forestier care însoţeşte Valea Caselor; în capătul estic al comunei trecem pe lângă rezervaţia geologică fosiliferă. După aproximativ 4 kilometri depăşim un afluent de dreapta şi trecem pe lângă un mic perete din versantul drept, la baza căruia se află Gaura lui Moscovici. Puţin amonte există o cabană forestieră.

După alţi 200 metri observăm tot lângă drum, pe versantul stâng de această dată, stânca numită de localnici Jgheabul. Aici se găsesc Peştera din Jgheab şi Gaura Ursului (6 metri). Pentru a ajunge la prima dintre ele urmăm o potecuţă care pleacă de la baza stâncii şi o ocoleşte pe la vest pentru a ieşi pe o mică brână chiar lângă intrare. Vizavi de Jgheab se află un mic schit.

La aproximativ 100 metri amonte de Jgheab ajungem la o confluenţă. Suind spre est, pe Muntele Călugăru, ajungem după 20 de minute de urcuş susţinut într-o zonă cu stânci masive şi doline. Aici se află, greu de găsit, intrarea în Peştera Mare de la Porceşti (Avenul Roşu).  

3.   Geologie 

Zona este aşezată pe fundamentul şisturilor prehercinice ale Munţilor Făgăraşului. În arealul studiat apare un complex de şisturi grafitoase (seria de Govăjdia) în care sunt săpate Peştera Jgheab şi Peştera Mare de la Porceşti (Avenul Roşu); în perimetrul său există o bandă subţire de şisturi amfibolitice (seria de Bătrâna). În capătul vestic găsim şi un sector de calcare cristaline cu o suprafaţă foarte mică.

Structural predomină cutele solzi, de dimensiuni reduse, cu flancuri inverse. Şistozitatea are încinare de 45 grade cu sens sud-estic. Anticlinalele şi sinclinalele sunt afectate de două falii oblice care au contribuit şi ele la fragmentarea accentuată a reliefului. Deşi nu a fost stabilită suprafaţa exactă, se paote spune cu certitudine că există în arealul studiat un depozit de mineral limonitic supergen legat de roca de bază. 

4.   Hidrologie 

Apele permanente (Valea Caselor, Valea Mică) sau temporare (Şipotul Călugărului etc.) sunt afluenţi de gradul I sau II ai Oltului. 

5.   Exocarstul 

Amonte de confluenţa cu Valea Mică, Valea Caselor traversează o zonă de chei în şisturi grafitoase pe o lungime de 350-400 metri. Se poate afirma că este vorba şi de o dizolvare pe rocă. Se remarcă câteva nivele de eroziune în pereţi. Din cauza instabilităţii rocii, procesele gravitaţionale au creat discontinuităţi în planurile pereţilor.

Pereţii verticali, în şisturi grafitoase, înalţi de maximum 30 de metri, pot fi întâniţi pe Valea Caselor aval de confluenţa cu Valea Mică şi pe Dealul Călugărului, unde sunt aşezaţi în trepte.

În zona Peşterii Mari de la Porceşti (Avenul Roşu) remarcăm câteva doline, tot în şisturi grafitoase, pe o suprafaţă cu energie de relief mare. Geneza lor nu reiese prea clar dar se pare că este influenţată de Avenul Roşu aflat în imediata apropiere, mai ales că în acest gol se adună o mare cantitate de ape de infiltrare drenate spre nivele mai joase. Două dintre doline (cele de la nord-vest de Avenul Roşu) sunt conice şi au în partea inferioară 3-4 canale de drenaj. De remarcat adâncimea mică (1,25 metri) în comparaţie cu diametrul (6 metri). A treia dolină (la vest de Avenul Roşu) este mai mică, are o formă neregulată şi este parţial umplută cu depozit detritic. 

6.   Forme endocarstice 

Peştera din Jgheab. Cartată de Mihai Ducea şi Theo Schuller, pe 10 ianuarie 1984. Situată în stânca Jgheabul Mare din apropierea confluenţei Valea Caselor - Valea Mică, la 20 metri altitudine relativă. Două fisuri perpendiculare care se îngustează treptat, penetrabile pe 16 metri lungime; denivelare pozitivă 3,5 metri. Planşeu acoperit parţial cu argilă. 

Avenul Roşu (vezi şi). Se află la aproximativ 4 kilometri de Turnu Roşu, pe Gruiul Călugărului, la aproximativ 70 metri altitudine relativă. Cavitate de tracţiune gravitaţională, pe o fisură paralelă cu un perete vertical aflat în apropiere la exterior. Deschidere ovală cu axa mare de 1,5 metri. Urmează un à pic de 4,5 metri apoi un prag de 3 metri. Lungime totală aproape 40 metri.

Latura sudică este descendentă; la punctul minim se acumulează periodic apă, uneori formându-se un lac cu adâncime de aproape doi metri. Ramura nordică este ascendentă, debutând cu un spaţiu mai înalt (5 metri); apoi galeria se îngustează treptat, colmatându-se în final cu material autohton, angular. Mai există un culoar foarte scund care se blochează după zece metri cu un dom masiv. Planşeul este acoperit în prima parte cu material fitogen, apoi cu detritus de incaziune şi mai puţin cu argilă. 

7.   Concreţiuni 

În Avenul Roşu există speleotheme necalcitice - concreţiuni limonitice - sub formă de scurgeri, stalactite (în special), coloane, microgururi de culoare brun roşcată cu intercalaţii negre. Sunt foarte friabile. Szalay, care a vizitat golul în 1906, neagă existenţa lor. Concreţiuni identice, dar într-un număr mai mic, se găsesc în Peştera din Jgheab.


Donează