Adopția politică
De multa vreme caut timp sa spun cate ceva despre motivatiile mele (motorul) in planul sustinerilor politice.
Si daca tot imi scoase (asa . . . aiurea), facebook-ul in cale o referire (Idila cu dadaca mea) la Elena Udrea, mi-a fost asta un fel de "declic" in a da curs tratarii acestui subiect.
Stiu ca unora nu le trebuie adevarul, ca nu le trebuie si nu accepta "evidenta", ca in ciuda oricaror demonstratii, fiecare crede ce vrea, ce-i foloseste, ce
ii vrea muschii lui, dar, stiu si ca existand "libertatea alegerii", alege fiecare ce vrea (inclusiv . . . sa nu aleaga).
Stiu ca explicatia mea "pe babeste" produce
o senzatie repugnanta cititorului, dar eu nu
pornesc de la premiza ca stie sau nu stie ci expun
(doar) lucrurile asa cum eu le vad.
Cine le stia asa, le stia deja, iar cine nu le stia asa,
acum . . . le-a aflat, le stie, si decide daca si le
incorporeaza ca date utile sau nu.
Ma consider de caracter aproape identic (sa zic asa, orientativ . . . un 80%) atat cu Basescu
cat si cu Udrea si asta ma face sa spun ca ceea ce afirm aici este in consonanta, in acord,
cu ceea ce ar afirma chiar ei insisi.
Astfel, in aceeasi masura in care pentru mine (sa ma notez, conform cu desenul alaturat,
cu "A") cei doi (B si C) imi sunt "frati politici", in
aceeasi masura pentru fiecare din ceilalti doi
reciproca e valabila.
Avem deci A = BC; B = AC si C = AB deci avem
egalitate in relatia asta de natura A = B = C.
Ma rezum doar la aceste doua exemple (Basescu si Udrea) pentru ca sunt exemplele cele mai exponentiale (in ce ma priveste) si reduc astfel, la maximumul posibil, divagatia.
Astfel, pentru mine Basescu a fost (este si va ramane) un "frate politic", iar Elena Udrea
mi-a fost (inca de la momentul cand, mental, am adoptat-o) si este "sora politica".
Unii adopta "parinti politici" (tatuci), altii or fi adoptand "fii (majori) politici" eu stiu ca
niciodata nu am avut nevoie (si nu am cautat altceva) decat sa adopt "frati politici".
Este vorba despre o "adoptie mentala", o adoptie in care te responsabilizezi (sau nu, dupa cum iti este caracterul) doar inaintea propriei tale constiinte (asta, depinzand in ce grad o ai)
Cea mai buna analogie, la tema, se poate face introducand in ecuatie conceptul . . . "adoptia". Cand pronuntam cuvantul "adoptie", gandul ne fuge instantaneu la "adoptia de copii",
numai ca in acest plan (planul politic) nu este vorba de adoptia de "persoane minore",
nici de adoptia de "animale de companie" ci de adoptia de "persoane majore".
Dincolo de tot ce mintea romanului a putut plasmui (cu sau fara rea intentie) relatia Basescu - Udrea nu a fost niciodata altceva decat relatia dintre un
frate (mai mare) si o sora (mai mica).
Oamenii sunt pe lumea asta de toate soiurile, dar (place, sau nu place, unora) exista si in realitate persoane de caracter ca acela pe care Victor Hugo
la imaginat si i l-a atribuit personajului "Jean Valjean", si exista sentimente intre persoane de sex opus, nu doar "paterne naturale" ci si "paterne politice"
de natura celei descrie (in "Mizerabilii") in relatia "Jean Valjean - Cossete".
Oameni care sa murdareasca insa, cu gandul lor murdar, gandul curat al altcuiva, au fost, sunt si vor exista intotdeauna.
Ca o completare, la sfarsit (desi as fi vrut sa fi inceput cu acest exemplu) de ceea ce inseamna "adoptia politica", gasim in vechile si popularele "basme"
prin ceea ce era denumit "frate de cruce" (unde cuvantului "cruce" din aceasta sintagma ii gasesc ca sinonim cel mai apropiat cuvantul "intersectare"),
dupa cum gasim in Biblie, drept cuvinte pe care le-ar fi exprimat Isus, cand ii spunea mamei sale, aratand spre discipolii sai ca aceia ii sunt cu adevarat
familiarii (mama, frati) cei mai adevarati.
Si, asa este, pentru ca sunt pe lumea asta pe care tu (ca persoana) nu le alegi, si care iti pot fi sau nu compatibile . . . e pedeapsa ta si, vrei nu vrei o duci
cu tine cate zile ai, dupa cum sunt si altele pe care le poti alege, si te poti desparti de ele oricand gasesti de cuviinta asta.
Mai multe . . . cu alta ocazie.
Deocamdata timpul ma obliga sa ma opresc aici
¡Hasta pronto!
Pre-scolarismul politic